Sub puterea cuvântului

196

Nicolae Bălaşa nu se află la prima carte pe care o publică. Experienţe, încercări şi reuşite îşi găsesc expresia în volumele anterioare: Blesteme, Editura „Spirit Românesc”, 1995, Craiova; Pe apa Sâmbetei, Editura “Horion”, 1998, Craiova; Organizarea şi funcţionarea mass-media în Oltenia, Editura “Spirit Românesc“, 2000, Craiova; Comunicare şi Înţelegere, Editura Newest, Târgu-Jiu, 2005; Puntea frântă şi căderea spre niciunde, Editura Newest, Târgu-Jiu, 2007, Mătăniile Alexandrei, Editura Newest, Târgu-Jiu, 2008, Vămile apocalipsei, Editura Newest, Târgu-Jiu, 2009, Acvariul cu fâţe, Editura Newest, Târgu-Jiu, 2010; Viaţa ca iluzie şi clipa ca destin, Editura Măiastra, Târgu-Jiu, 2011, Preţ pe dispreţ, Editura Măiastra, Târgu-Jiu, 2011; Sub semnul întrebării, Editura Autograf MGM, Craiova, 2012. Altfel spus, autorul are deja publicate şapte romane, două cărţi ştiinţifice- una dintre ele, Comunicare şi Înţelegere, o variantă a tezei de doctorat- o piesă de teatru şi un volum de eseuri.

Primele două romane, Blesteme şi Pe apa Sâmbetei, scrise înainte de 1989, au văzut lumina tiparului suficient de târziu, întrucât, între paginile cărţilor, stătea drama provocată de regimul comunist chiar de la începuturile fiinţării sale, fiinţare pliată pe răul social, pe expropiere: naţionalizare şi apoi colectivizare, cu alte cuvinte pe scoaterea omului din cursul firesc al vieţii şi al istoriei. Nu întâmplător scria Alexandru Spînu în Luceafărul, nr.9, din 8 martie, 1995: “După atâtea romane maculatură, apărute până în 1989 şi făcute întru proslăvirea colectivizării în România, a venit vremea să se spună adevărul despre un proces de o brutalitate împinsă în nefiresc, cu consecinţe pe care acest popor le va resimţi – nu numai în perimetrul rural – decenii la rând. Blesteme al lui Nicolae Bălaşa este un roman al demascării […]. Cartea are caracter de document; decupând Blestemele, un regizor ar putea realiza destul de lesne un film grotesc’’.
Revenind, fără a părăsi acest tip de abordare literară, trebuie spus că romanul lui Nicolae Bălaşa se detaşează de canoanele clasice ale acestui gen. Deşi crede în poveste, după cum singur mărturiseşte în prefaţa volumului Mătăniile Alexandrei – din perspectiva sa, “măreţia omului ar sta tocmai în puterea de a povesti şi a se lăsa povestit” – propune cititorului, ca formă de cunoaştere şi delectare, după modelul lui Platon, dialogul. Aici, prin dialog, se pun în mişcare personajele, portretistica, apoi acţiunea veşnic pe muchie de cuţit, ce îl ţine pe cititor cu sufletul la gură. Mai mult, îl face pe acesta să se simtă contemporan cu lumea cărţii, să devină, vrând, nevrând, el însuşi personaj al poveştii, poveste permanent pliată pe o perioadă social-istorică a poporului român sau a lumii, în general.
Rezumând, în roman, Nicolae Bălaşa culege şi patimile, şi bucuriile semenilor, le retrăieşte la dimensiuni, uneori abisale, apoi le reexprimă spre aducere- aminte, spre confortul mental şi sufletesc al cititorului.
În singura piesă de teatru publicată până în prezent, Preţ pe dispreţ, totul stă sub semnul ironiei, comicului (uneori împins spre ridicol, apoi spre tragic), în încercarea de a ne spune că nu totul este în ordine chiar cu noi înşine şi cu tot ce ni se întâmplă în jur.
Pentru a fi într-o logică a exprimării, pentru ca cele afirmate de noi să stea sub semnul adevărului coerenţă şi al adevărului, în general, nu putem să nu amintim faptul că aproape obsedat de ideea de comunicare – după Nicolae Bălaşa, însuşi echilibrul omenirii ar sta sub umbrela cuvântului care zideşte şi al cuvântului-negociere-înţelegere – autorul elaborează lucrarea Comunicare şi Înţelegere. Cu aceasta, Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de Filosofie, Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării îi acordă titlul de doctor în ştiinţe. Noutatea volumului amintit anterior stă în modalitatea de abordare a comunicării. Cel puţin la nivelul analizei teoretice, autorul propune o abordare triadică a conceptului de comunicare, comunicare-înţelegere-acţiune, convins fiind de faptul că dacă atunci când comunicăm nu se produce cel puţin o mişcare a spiritului, pe care deja să o fi înţeles, actul comunicaţional este ratat.
Volumul Sub semnul întrebării, volum acum la a doua ediţie, editat cu sprijinul Bibliotecii Judeţene Teodor şi Aristia Aman şi cu Consiliul Judeţean Dolj, este de fapt o prelungire a preocupărilor autorului în domeniul comunicării, preocupare exprimată sub forma eseului. Trebuie spus că nici aici Nicolae Bălaşa nu respectă canoanele genului. Eseurile sale nu stau sub semnul ironiei lui George Călinescu “eseul, formă de a bate cu graţie câmpii”, ci reprezintă un fel de ştiinţă a comunicării aplicată pe realităţi concrete sau pe opere reactualizate prin interpretări din perspective diferite (exemplu, Marin Sorescu şi gândirea Samkhya).
Sintetizând, şi în volumul de faţă, aproape în fiecare pagină, ,,cuvântul incizie”, cuvânt care nu dă pace, nu lasă cititorul să vegeteze. Nu lipseşte din această ultimă carte, pamfletul, nu lipseşte mai nimic din ce îi este necesar, ca armă, autorului, de a se pune în război cu o lume căreia îi trâmbiţează deşteptarea.
Jean Băileşteanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here