Este bine ca mulţi dintre condeierii actuali ai Gorjului au preocupări stăruitoare pentru o readucere aminte şi punere în valoare a marilor personalităţi locale din istoria învăţământului şi culturii, dar nu numai, având a evoca aici (in memoriam) ca o datorie morală şi de aleasă cinstire, pe cel care a fost un eminent dascăl şi un excelent mesager de spiritualitate culturală românească- profesorul STELIAN (BICA) STERESCU, aşezându-l astfel cu onoare în galeria emblematică a oamenilor de seamă din Ţara Jiului de Sus.
Născut la Târgu-Jiu în 26 decembrie 1910, într-o familie de intelectuali, tatăl Stelian- profesor de litere şi filozofie şi mama Sofia, la rându-i fiica unui mare proprietar-Constantin Hurezeanu, tot de prin părţile Gorjului, distinsul nostru mentor didactic despre care facem vorbire, se remarca încă din copilărie a avea înclinaţii pentru învăţătură şi talent artistic. În acelaşi timp, impresiona prin caracter şi nobleţea sufletească, cultivate de altfel de către erudiţii săi părinţi. De altfel, îşi face studiile gimnaziale şi liceale la Târgu- Jiu-oraşul său natal, după care a urmat cursurile superioare la Universitatea din Bucureşti, facultatea de filologie. Pe toată perioada şcolarizării, STELIAN S. STERESCU a dovedit a fi un eminent discipol, ca student având şi privilegiul de a studia sub bagheta unor mari personalităţi universitare, precum Nicolae Iorga, Ovid. Densusianu, Tudor Vianu, Nic.Cartojan şi alţii. După absolvirea facultăţii şi datorită rezultatelor de excepţie obţinute pe timpul studenţiei şi la licenţiere, avea să profeseze o perioadă ca asistent universitar la catedra de estetică a facultăţii, participând activ şi la cenaclurile literare conduse pe atunci de către M. Dragomirescu şi E. Lovinescu (vezi Sburătorul).
Nu va starui prea mult la Bucureşti, pentru că, trăgându-l “aţa” spre ţinutul său natal, va reveni la Târgu-Jiu, unde va funcţiona ca profesor de limba şi literatura română la liceul “Tudor Vladimirescu”, ulterior şi inspector şcolar la regiunea Oltenia. Se va transfera mai târziu la Şcoala Medie Mixtă nr. 3 Târgu-Jiu (astăzi Colegiul “Spiru Haret”), unde am avut bucuria să-mi fie profesor, relatând de altfel şi o mică, dar frumoasă întâmplare petrecută în timpul orelor de limba română, când domnia sa cu harul şi nobleţea-I bine cunoscută, îi felicita şi-i alinta pe elevii merituoşi cu un sărut părintesc pe frunte. Dar dincolo de profesia sa de dascăl, exercitând-o cu multă dăruire şi pasiune, dar şi cu un tact pedagogic inegalabil, de unde şi rezultatele de excepţie obţinute cu atâtea generaţii de
elevi, profesorul BICA STERESCU a fost cunoscut şi apreciat pentru talentul său artistic. De aceea, poate fi socotit pe bună dreptate şi deopotrivă-profesor, compozitor şi dirijor, regizor şi actor, publicist, pianist şi epigramist, cenaclist, ş.a.m.d. Iar în activităţile sale cultural-artistice antrena, în primul rând, populaţia de vârstă şcolară şi tineretul, laolaltă pregătind piese de teatru, ansambluri corale şi librete muzical-coregrafice, brigăzi artistice şi recitaluri de muzică şi poezie, etc. Erau realizări culturale de mare succes, cu multe spectacole organizându-se turnee şi în afara judeţului nostru, în Oltenia, Transilvania şi în Bucureşti-capitala României.
După cum, distinsul nostru dascal şi om de cultură, a jucat un rol foarte important în viaţa scenică a Teatrului Milescu de la Târgu-Jiu, fiind într-o permanentă legătură şi colaborare cu marii artişti ai vremii, care au evoluat pe scena teatrului târgujian şi în acelaşi timp s-a ocupat şi de promovarea imaginii acestei instituţii culturale, inclusive prin strădania de a-i scrie o scurtă, dar interesantă şi utilă istoriografie monografică. De alfel a avut tot timpul o relaţie profesională specială cu mari oameni de cultură, reamintind între alţii pe George Enescu, Ana Bălcescu-Culcer, dr.N. Hasnaş, Fr. Milescu, etc, a fost permanent impresionat de opera şi personalitatea lui C. Brâncuşi, ş.a.m.d. În acelaşi timp, împreună cu alţi talentaţi condeieri locali: învăţătorii Nanu Nicolescu şi Dumitru Tătăroiu, dr. Ilarie Popescu şi Alex. Calotescu-Naicu au pus bazele primului cenaclu literar în Gorj, încurajaţi şi de Jean Bărbulescu care patrona ziarul Gorjeanul. Nu în ultimul rând, profesorul STELIAN (BICA) STERESCU avea să confirme a fi un om al cetăţii şi prin preocupările sale privind istoria oraşului Târgu-Jiu, o filă importantă din studiile sale, referindu-se la participarea gorjenilor în Primul Război Mondial, unde şi tatăl său-ofiţer de elită în armata română, avea să fie răpus de gloanţele vrăjmaşilor pe frontul din Moldova, la 3 aprilie 1917. Şi de atâtea ori, vorbea cu harul său inegalabil, în special la
întrunirile cu tinerii despre istoria Târgu-Jiului şi de luptele de la Podul Jiului (oct.1917) sau despre cele de pe Valea Jiului, căutând să scoată în evidenţă eroismul ostaşilor români, dar şi a populaţiei civile pentru apărarea pământului străbun.
Un episod aparte l-a constituit întâlnirea, la vârsta copilăriei sale, cu Ecaterina Teodoroiu, relatând mult mai târziu cu adâncă tristeţe despre moartea unchiului său înv. Gheorghe Hurezeanu. Acesta grav rănit pe front, avea să fi îngrijit pe patul de suferinţă de către firava, dar curajoasă şi pricepută Cătălina-fiica unei familii de ţărani simpli din Vădenii Gorjului. Din păcate, ca un destin crud, va cădea şi ea ca un erou pentru apărarea patriei, la 22 august 1917 pe Dealul Secului-Muncel(lângă Panciu) în Moldova. Dar să redăm un scurt pasaj de la întâlnirea sa cu Eroina de la Jiu, repovestit mai târziu, cu aceeaşi tristeţe de către distinsul profesor: “…Eroina m-a privit pătrunzător şi mi-a vorbit încet, cu faţa crispată şi cu sclipiri de oţel în ochi: Copilule, nenea Gheorghe va muri curând, ca
un erou…pentru apărarea şi întregirea patriei, pentru România Mare”. Şi cum de pe front, cum spuneam a primit şi vestea morţii cumplite a tatălui său, magistrul Bica Sterescu avea să înfiereze, ori de câte ori i se ivea ocazia, războiul şi orice fel de conflict militar, în urma cărora mor oameni nevinovaţi, rămân copiii orfani, se produc imense pierderi materiale, repere şi valori umane etc., doar pentru interesele meschine ale unora sau altora dintre puternicii lumii.
Aşadar, pentru întreaga sa activitate didactico-ştiinţifică, cultural-literară şi civică, profesorul STELIAN (BICA) STERESCU, a fost cunoscut şi preţuit în urbea Jiului de Sus, apreciat de discipolii săi de ieri, de azi şi în general de oamenii locului, dar nu numai. Iar dincolo de cunoştiinţele şi pasiunile sale literar-muzicale, acesta era şi de o nobleţă sufletească impresionantă, iubitor de oameni, împărtăşindu-le deopotrivă idealurile şi durerile.
De altfel, sociabil şi comunicativ, cu figura sa pitorească, cu pasul greoi şi legănat, ilustru magistru, însoţit şi de mirosul unui parfum fin ce-i definea simţirea şi puritatea sufletească, atrăgând atenţia celor din preajmă, a însemnat până la urmă un simbol al gândurilor şi faptelor sale, al dragostei sincere faţă de semeni, de ţară şi glia străbună, încărcate de tradiţii istorice şi spirituale neîntrecute. Dar cum trecerea timpul este ireversibilă, a urmat şi pensionarea acestui eminent dascăl-model, dar care în ciuda vârstei şi a unor dezamăgiri şi suferinţe interioare, va continua să scrie şi să publice creaţii literare, fapte şi întâmplări din viaţa şi bogata sa activitate, conturându-şi pe mai departe prestigioasa carieră didactică şi spirituală. Numai că, măcinat de boală, de deznădejde şi singurătate se stinge din viaţă în vara anului 1978, plâns, respectat şi iubit de toţi cei care l-au cunoscut. Este înmormântat în cimitirul municipiului Târgu-Jiu alături de părinţi şi în apropierea criptei unei alte mari personalităţi gorjene- generalul Gheorghe Magheru. Din păcate, locul unde îşi doarme somnul de veci este neîngrijit şi îmburuienat pentru că din familie nu are pe nimeni în viaţă, iar autorităţile locale, deşi au în obligaţiile de serviciu păstrarea curăţeniei şi ordinii şi în spaţiile aferente tristelor morminte nu se străduiesc s-o facă. Mai ales că şi cetăţenii oraşului plătesc taxe anual tocmai pentru astfel de activităţi cu regim intern. Şi aici nu este vorba doar de un caz izolat, ci de o situaţie generală, întrucât sunt înmormântate în acest cimitir şi alte personalităţi locale importante, militari necunoscuţi căzuţi eroic pe câmpurile de luptă etc., dar care nu au parte de preocuparea şi de cinstirea edililor primăriei, ai muzeului judeţean şi altor instituţii abilitate. Dacă nu cu respectul şi comemorările de cuviinţă, de readucere aminte şi pomenire, atunci măcar cu o îngrijire a acestor locuri de veci, cu o floare şi o lumânare aprinsă la căpătâiul personalităţilor decedate.
Ar fi un gest, în primul rand, de omenie, reamintind ce spunea cândva, la anii senectuţii un alt mare iubitor de învăţătură şi cultură, de patrie şi de glia străbună- Ştefan Bobancu: “Să învăţăm să fim oameni întregi, dintr-o bucată, iubitori de neam, cu cinste, cu voinţă şi curaj de sine”. Iar profesorul STELIAN (BICA) STERESCU a fost şi va fi un reper-model pentru întreaga activitate şi pentru numeroasele sale calităţi, contribuind la emanciparea spirituala a oraşului Târgu- Jiu şi a “Ţării Jiului de Sus, dar nu în ultimul rând, pentru că a fost un suflet mare şi un OM deosebit. Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace şi cu cereasca sa mângâiere să-i ocrotească somnul de veci!
Prof. Vasile Irod
