Unul dintre fotbaliştii cu experienţă de la Pandurii, Daniel Stana, are încredere că formaţia fanion a Gorjului va rămâne în Liga 1. La 34 de ani, Stana a bifat în CV-ul său formaţii precum Minerul Motru, Petrolul Ploieşti, Ceahlăul Piatra Neamţ sau CFR Cluj, şi spune că mai are de oferit fotbalului. “Nu ştiu cât de importantă este vârsta, atâta timp cât intri pe teren nu contează, din punctul meu de vedere. Aici, la Pandurii, l-aţi avut exemplu pe Lucian Sânmărtean, care atâta timp cât a fost sănătos, a intrat în teren şi a făcut bine treaba. Dacă nu credeam în salvare, nu veneam aici. Aşa că toţi suntem încrezători că putem face o treabă bună. Având în vedere vârsta pe care o am, până la urmă e o nouă provocare, o motivaţie. Atâta timp cât sunt sănătos, vreau să joc, şi vreau să joc la un nivel cât mai ridicat. Oscilaţiile mele în Liga 1 au fost din cauza accidentărilor, dar şi din alte motive pe care nu vreau să le dezvolt”. Acesta a punctat că este o şansă în plus pentru tineri, iar fiecare jucător trage pentru obiectiv, chiar dacă, momentan, Pandurii suferă ca omogenitate. “Suntem o echipă nouă, ne cunoaştem de foarte puţin timp, dar cred că ne-am atins obiectivul în prima etapă cu Poli Iaşi. Fiecare este conştient, atât cei tineri, cât şi cei mai în vârstă, atât Stanca, cât şi eu. Fiecare încercăm să punem umărul la situaţia acestei echipe şi încercăm să-i ajutăm în primul rând pe tineri, pentru că şi noi, la rândul nostru, am fost ajutăţi de alţii mult mai în vârstă ca noi. Acum câţiva ani, dacă stau bine să mă gândesc, fiind jucător tânăr, era foarte greu să pătrunzi la o echipă de Liga 1, erai bucuros dacă te pregăteai acolo. Asta trebuie să fie o motivaţie în plus pentru cei tineri, este o şansă a lor şi trebuie să profite de ea”. Coleg cu un alt fost pandur, Adi Popescu, în perioada Minerul Motru, Stana a declarat că nu dorea neapărat să joace la Tg-Jiu când echipa a promovat, dar nu ar spune “Nu” unei aventuri alături de gorjeni pe noul stadion. “Nu ştiu dacă mă gândeam atunci să vin la Pandurii. Era o altă situaţie, un alt obiectiv. Nu m-am gândit. Gândul meu era să joc cât mai bine şi să pot, de la zi la zi, să cresc, şi să ajung să joc cât mai sus. Aveam 19-20 de ani când eram la Minerul Motru, fotbalul la Divizia B era un fotbal destul de bun. În ziua de astăzi, nu ştiu dacă mai este la fel de bun. Chiar m-am întâlnit zilele trecute cu Adi Popescu, am fost colegi la Motru. Nu am prea ţinut legătura (cu foştii coechipieri), pentru că, fiind foarte tânăr, în perioada aceea mulţi s-au lăsat. Eu mi-aş dori (să evoluez pe noul stadion), dar prefer să iau pas cu pas fiecare zi, fiecare săptămână, şi în primul rând să ne îndeplinim obiectivul: acela de a rămâne în prima ligă. După aceea, dacă oamenii de aici o să fie mulţumiţi de evoluţiile mele, cu siguranţă ne vom aşeza la masă şi vom discuta cu mare drag. “Mister” (Flavius Stoican), zi de zi ne implementează că trebuie să muncim, iar fără muncă nu putem obţine cât mai multe puncte”.
Cătălin Pasăre
