Spaţiul Schengen – o portiţă închisă pentru România?

1560

Se pare că pentru România Schengen-ul este un vis îndepărtat, chiar o himeră. Pentru că deşi au fost îndeplinite toate criteriile convenite cu U.E. la vreme de taină, piedicile sunt puse pe zi ce trece, într-o continuă avalanşă de motive cu rost sau fără rost. Căci iată, după amânările repetate din anii 2010-2013 se vede treaba că nici în 2014, nu se doreşte de către opozanţii din UE intrarea ţării noastre în lumea bună.

O spune şi Jose Manuel Barroso – preşedintele Comisiei Europene, al cărui pronostic negativ se bazează, zică-se pe faptul că România încă se confruntă cu probleme politice majore şi că acestea se vor reflecta şi în Raportul MCV din ianuarie 2014 sau altfel spus, sunt prea multe opuneri ca România să primească acceptul de a intra în spaţiul Schengen.
Fără îndoială că preşedintele Traian Băsescu, bucuros nevoie mare pentru orice nereuşită românească, nu a rămas dator cu un răspuns. Numai că domnia sa îi ţine isonul prietenului Barroso, aruncând pisica, conform prostului său obicei în ograda Parlamentului şi Guvernului României, dar şi a liderilor USL, făcându-i vinovaţi pentru „lovitura de stat” din 2012 şi deci ţara noastră nu ar mai fi un stat de drept. Şi tot el îi acuză că mint la nesfârşit şi că nici acum nu este respectat statul de drept. Ba chiar afişează o satisfacţie, vizavi de refuzul de a nu fi primiţi în Schengen, excluzându-se pe sine de pe lista responsabililor pentru acest eşec, deşi este preşedinte şi păstoreşte România de aproape 10 ani încoace, având şi toate pârghiile necesare în mâinile sale.
Aşadar, realitatea este crudă, căci orice am face şi cât ne-am strădui, boşii Europei nu ne vor în Schengen, zică-se că nu ar fi pentru noi, amărăştenii români care, plecând din sărăcia lor şi-ar lua bocceluţa la spinare, umblând văzând cu ochii, inclusiv în Europa, în speranţa că vor găsi un loc mai bun de muncă şi ceva de ale gurii pentru familiile lor. Deci, se vede treaba că nu şi nu, pentru că Schegen-ul este doar pentru ei, cei tari, puternici şi care până la urmă au şi ce schimba, profitând din plin de economiile lor prospere. Şi tot ei, simandicoşii occidentali, refuză să ne vadă ca pe nişte parteneri egali, adevăraţi, lăsându-ne a ne frige mereu pe la degete, în schimb ne aburesc cu o ipocrizie frumos colorată şi parfumată, doar pentru a ne jecmăni şi a ne transforma şi din prostia noastră într-o semicolonie, altfel spus, într-o sursă de materii prime şi o piaţă de desfacere în beneficiul lor.
Aşa că, ei guiţă, mârâie sau râgâie pe rând sau deodată, Franţa, Olanda, Anglia, Germania, Finlanda, Norvegia, motivând toţi ba că romii noştri fură, cerşesc şi le fac mizerie prin bătătură, ba că din cauza imigranţilor români le creşte criminalitatea, dar şi că-i lasă pe autohtoni fără locuri de muncă ş.a.m.d. Ne mai fac un „pustiu de bine” propaganda şi serviciile ruseşti, atenţionându-i, vezi Doamne, pe occidentali că noi românii suntem ultimii la fapte bune, dar primii la nelegiuri şi rele, pedalându-se pe treaba cu romii ce le inundă natura şi mediul cu mirosul lor pestilenţial. Adică, noii KGB-işti îşi fac pe mai departe treaba, aruncând cu tot felul de mizerii asupra României. Or, ştim şi de ce! Pentru că stăm ca un cui şi acum în coasta Rusiei, nelăsându-i în pace nici cu Moldova de dincolo de Prut, nici cu „lacul rusesc”, suntem parte activă pentru pace în zonele de conflict, am acceptat şi instalarea pe teritoriul ţării noastre a unui sistem antirachetă american, etc. Şi până la urmă îi deranjează totala noastră orientare politică, economică, diplomatică şi militară spre lumea democratică, nord-atlantică.
Numai că, din păcate, ne surprinde şi ambiguitatea falnicului Occident în relaţiile cu România şi mai ales poziţia adesea discriminatorie faţă de aceasta. Pe de o parte, în opinia Vestului, România – stat membru al UE şi NATO este considerată o ţară de mâna a doua şi cu multe probleme interne nerezolvate, după ce ne-au impus condiţii draconice, dar şi conducători inacceptabili interesului nostru naţional, transformându-ne, cum spuneam, treptat, dar sigur într-o semicolonie. Pe de altă parte, sunt prea multe interese ascunse la nivelul celor mai importanţi decidenţi de la Înalta Poartă occidentală, din cauza cărora românii vor continua să sufere şi să fie umiliţi, încasând multe picioare-n fund de către trompetele UE şi celor din spaţiul Schengen.
Evident că vina neintrării României în respectiva zonă, ne revine poate că în primul rând, întrucât am stat mereu în genunchi şi cu spinarea încovoiată, nu de puţine ori şi în poziţia de drepţi în faţa şi la poruncile noilor Kom-işti de la Bruxelles, Strasbourg, Berlin, Luxemburg, şi din altă parte. Iar când facem astfel de afirmaţii nu poţi să nu le legi de slugărnicia, mediocritatea şi incapacitatea conducătorilor şi guvernanţilor României de după 90 încoace. Cu precădere, ultimii 10 ani sunt şi cei mai nefericiţi, fiind loviţi ca ţară şi neam de tot felul de interese meschine – personale sau de grup, regimul Băsescu bătându-ne mai degrabă cuie-n talpă, întreţinând bârfa şi scandalul precum babele la uluci, în vreme ce marea corupţie a fost şi ea întreţinută la foc continuu. Deci am fost puşi în situaţia de a nu ne putea ajuta nici singuri, băgându-ne noi înşine beţe-n roate, adică unde am dat şi cine ar trebui acum să crape …
Vasile Irod

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here