Înaltul personaj Mugur Isărescu, ditamai Guvernatorul BNR (pe viaţă al României ?) a vorbit despre inflaţie. (Cică a coborât niţel din cauza scăderii preţurilor la legume, fructe şi cartofi !) O ştiţi, inflaţia aia care ne dă bătăi de cap, ca şi datoriile externe (publice ori private) vinovate ca şi slabele rezultate economico-financiare ale anilor cu regim băsesciano-bocist, ce ne-a băgat mai la fund decât eram şi din pricina cărora s-au redus salariile bugetarilor cu 25-40%, după caz, iar pensiile au scăzut şi ele.
Nici salariile bugetarilor şi nici pensiile nu şi-au mai revenit la sorocul precizat de Emil Boc, la 1 ianuarie 2011. Şi nici nu apar şanse de a-şi reveni prea curând.
De ele, de pensii, ce să mai zicem. Legea trecută cu anasâna prin Parlamentul României, dominat de o Coaliţie portocalie, cu largul sprijin al numărătorii voturilor din Camera Deputaţilor de către Starostele Roberta Anastase, după principiile celebrului Pristanda, personajul mult mai celebrului nostru contemporan Caragiale. Numai că, vezi bine, bună-rea, citeşte mai mult rea decât bună, Legea pensiilor prevedea indexarea pensiilor cu rata inflaţiei ! Doar că nu se poate. Prin Grecia, Italia, Spania şi nu-i a bună. Dacă şi Italia intră-n faliment, unde mai exportă România. Ce să exporte ? Nu ştiu ! Că nici măcar cartofii nu merg la export!
Iată că am revenit la cartofii – albi ori roz – din anul de (diz)graţie 2011 al Zodiei Cancerului portocaliu. Ce-i drept, Gorjul nu-i un rezervor de cartofi pentru România. Secetele ce nu mai contenesc, lipsa forţei de muncă tinere şi mai ales a absenţei forţelor financiar-bancare care să susţină, cât de cât agricultura, îi face pe gorjenii noştri importatori de cartofi din alte judeţe. Precum Covasna şi Harghita ori chiar Suceava. De la mari distanţe dacă vin, automat cartofii sunt mai scumpi. Aşa ar trebui…
Placa ministrului Agriculturii, Valeriu Tabără, a preluat-o şi megafonul BNR – excelentul finanţist Mugur Isărescu. Crede, domnia sa, că inflaţia şi preţurile au scăzut şi din pricină că am avut o recoltă bună. La ce ? Da, şi la cartofi. Numai că, aici e ruşinea, producătorii din Covasna se plâng de lipsa subvenţiilor din agricultură. Care-i duce la sapă de lemn. Aşa cum a ajuns şi Gorjul, dar şi alte judeţe ale României portocalii. Stau covăsnenii cu cartoful, produsul lor de bază –pe marginea drumului şi chiar dacă au coborât preţul la 30-35 de bani nu pot să-l vândă. Cum aşa, veţi zice. Ne răspund tot ei. Covăsnenii.
Odată cu dispariţia graniţelor şi a taxelor vamale între ţările membre ale Uniunii Europene sosesc producători de cartofi de unde nu te aştepţi. Aşa, de pildă, polonezii izbutesc să vândă sub preţul românilor. Chiar dacă din Polonia până-n România e o cale lungă. Şi transportul ar fi trebuit să le facă mai scumpe produsele agriculturii lor. Vă înşelaţi. La polonezi, ca şi la francezi sau alţii cu agricultură bine organizată guvernele ţărilor respective subvenţionează produsele agricole. Şi astfel, polonezii vând cartofi, la noi acasă, mult sub preţul localnicilor.
Ion Predoşanu
