Slugă la Dârloagă

228

Bă nene, era cât pe-aci să-i cârpesc una. Norocul ei că mă dureau oasele şi mi se pusese un junghi în vârful coastei. De la o vreme. (în timp ce îşi  umple un alt pahar cu băutură) Hai, să trăieşti, Costică! …Şi să trăieşti bine! Totul spre binele poporului şi propăşirea partidului. (răsfoind cererile celor ce trebuiau să mai fie înscrişi în colectiv. Ca şi când ar avea diverse personaje în faţă)

Ar mai fi Ciulu… Aşa i  s-a dus vestea de când l-a muşcat de cap o iapă! Furată!… Acum, face pe fata mare! Bă, fi-ţi-ar urechile să-ţi fie! Înscrie-te şi-ţi şterg totul. Te fac mai ceva ca nou născut! E, vezi tu! Dacă nu vrei să ajungi, în izmene, peste noapte, în Bărăgan, te înscrii. Ar mai fi Stan… Aud că e fugit prin păduri. Om fără minte. Fie-sa, borţoasă, gata să fete, iar el… O să-l rebegească foamea, ori o să-l mănânce lupii… Scap eu cumva de el! Apoi, Anica semnează că altfel, drept pedeapsă o dau ălora, cu culturalizarea, să o pună capră. Că de culturalizat se va culturaliza! Aşa au zis to`arăşii. Apoi ce au zis e zis. …Dă-o în morţii mă-sii! Pune ea deştiul! (oftând) Eee! Ar mai fi Ciocea, Tingirică, Turcu… O abureală! La fel ca Stan, azi, mâine, pică ei cumva în plasă. Miliţienii îi caută, îi aşteaptă. (În timp ce rămâne doar cu o hârtie în mână) Aci, la cotitură, în Gura Lupii, Cioacă! Mă fraţilor, pe ăsta, după ce-l înscriu, îl bag în partid şi-l iau argat. Unul ca el, mai greu găseşti. Mai ieri, alalteri, a jupuit, de vie, o vulpe, prinsă la păsări, în coteţ… Ba, mai mult, mi-a spus Boderică, unul de pe lângă el, că ar fi scos şi toţi dinţii la o capră, cu cleştele de scos cuie. L-au apucat pandaliile şi gata! Ăsta, da, om! Cu ştate vechi, priceput… Nu mai cheltuieşte bani, să-l şcoleşti.  Îi dai direct diploma, carnetul şi… ai cu cine  să mergi la drum. Aud că acum ar sta cu puşca în mână. Bată-te să te bată! Eu îţi vreau binele şi tu… Lasă că îşi vine el în fire, se dă cumva pe brazdă. Până atunci, să închin. Pentru mine şi pentru partid! Că slugă la dârloagă… Sunt… deja sus, sunt om mare! …Şi să trăiesc bine! Fă, la mulţi ani şi tu! (către sală, arogant, golăneşte) Bă, n-ai cu cine, tot muiere!…

Scena 2
În spatele gardurilor apar deja oamenii. Lângă ultimul gard stă, ghemuit, cu puşca în mână, Cioacă. Oamenii privesc, către primărie, peste  gard, iscoditor, apoi se îndepărtează, ca şi cum s-ar ascunde în casă. Revin şi iar fug. Mişcarea se repetă de două, trei ori până ce o femeie se opreşte convinsă că a scăpat şi de activişti, şi de miliţieni, şi de Cercelaru.
– Ioană!
– Ăi?
– Ia ieşi, fată, să-ţi spun o vorbă, că…
– …
– Fă, plecară ăia!
– Plecară?
– Plecară!
– Ducă-se-nvârtindu-se ! Ai iaca-cui să fie!
– Mărie!
– Au?
– Fată, plecară!
– Cine?
– Ăia, lua-le-ar Dumnezeu ochii, cum ne-au luat ei pământul!
– Ducă-se, arză-i-ar focul să-i arză!
– Leliţă! –
– Ce ţi-e, femeie, arde?
– Arde, că scăparăm!
– Scăparăm ? De cine?
– De blestemaţii ăia.
– Aaa…, bată-i-ar ciuma să-i bată! Ducă se n-vârtindu-se!
– Liţă! Bă, Tache ! Ăsta a surzit definitiv. Liţă, fire-al focului cu urechile tale!
– Ce-ai, hârca dracului, turbaşi?
– Bă, plecară ăia! Se duseră!
– Ducă-se unde s-a dus muma! Să vină când i-oi chema eu!
– Făsui ! Auzişi, mă, că scăparăm de ăia!?
– Scăparăm pe dracu!
– Dacă îţi spun!
– De scăpat vom scăpa noi, dar cine ştie când!
– Treaba ta, crezi ce vrei!
– Vetă!
– E, ce e, mă băiete?
– Al tău unde e?
– Uite…, e dus.
– Dar vine?
– Vine, că nu e dus pe lumea ailaltă ! Şi nici cu sorcova.
– Auzi, îţi spun ţie, că mă grăbesc. Îmi zise Tache că au plecat spurcaţii ăia cu colectivul. S-au dus ! Ducă-se unde şi-a dus mutul iapa!
– Mă, Făsui, tu spui drept?
– Drept! –
(Va urma)
Nicolae Bălaşa

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here