Sistemul politic din România, un “comunism” pe dos

219

basescu (15)Când se credea că ţara noastră a trecut de la dictatura comunistă la democraţie, iată că realităţile ne contrazic de vreme ce România a încetat destul de repede a mai fi un stat de drept. Domneşte peste tot fărădelegea şi hazardul, incompetenţa, incultura şi dispreţul, chiar ura faţă de oameni, ceea ce înseamnă că democraţia este o povară prea grea pentru cei care electoratul le-a dat mandat să diriguiască treburile ţării.

Iar ceea ce se întâmplă în timpul regimului Băsescu, ajuns şi care se menţine la putere prin mită elecorală, furt de voturi şi şantaj, întrece orice închipuire. Şi din păcate, de aşa natură sunt orchestrate soluţiile imorale, încât naivii şi credulii cad mereu pradă unor mofturi, orgolii şi mai ales unor interese personale şi de grup care nu ţin în nici un caz de ideologii şi doctrine din partea celor ce le colportează şi cu atât mai mult, nu slujesc binele public. Este şi motivul pentru care pe faţada României s-a pus pecetea de stat ciocoiesc, sau cu alte cuvinte un communism întors pe dos, ce nu are nici o treabă cu rosturile şi valorile unei societăţi democratice.

Coaliţie parşivă, o guvernare incapabilă şi un PD-L corupt până-n măduva oaselor

1292401376Albu gheorgheÎn fond, avem de-a face cu un şef de stat care nu face altceva decât să-şi etaleze pofta de putere absolută, să ţină aproape de el şi să controleze o Coaliţie parşivă, să gireze o guvernare incapabilă şi un PDl corupt până în măduva oaselor. Şi culmea tupeului e că şi îl prezintă a fi cel mai bun, mai curat şi mai eficient partid din România. În schimb, dincolo de baricadă, acuză şi varsă venin pe cei din Opoziţie, şi pe tot ceea ce înseamnă adversari politici, “care vor să aducă România spre derapaj, destabilizare şi sărăcie,” etc. iar pentru ca tacâmul să fie complet, Preşedintele, care conform Constituţiei, nu are dreptul să se amestece în luptele electorale şi în funcţioanarea principiilor separării Puterilor în stat, îşi dă cu presupusul şi intervine într-un mod grosolan în tot ceea ce mişcă-n ţară: parlament, guvern, partid şi lideri politici, justiţie şi alte instituţii ale statului, presă, etc., bramburind de la cap la coadă mersul societăţii.

În realitate, dincolo de puseurile sale dictatoriale, nu pune nimic benefic în loc, aruncând totul în zona confuziilor, degradării şi bunului plac – economie şi nivel de trai, apărare naţională şi ordine publică (a se vedea ce se întâmplă în ţară vizavi de umilirea armatei), administraţie publică, învăţământ, sănătate, cultură, cercetare ştiinţifică, sport, diplomaţie şi politică externă, ş.a.m.d. şi cele mai bune dovezi ale cinismului şi incompetenţei se măsoară în actele de corupţie şi repartizarea banului public şi a imenselor împrumuturi FMI, clientelei lor politice, başca patronarea evaziunii fiscale, economiei la negru şi contrabandei, pentru care al de Băsescu, Boc, Udrea şi gaşca lor nu fac altceva decât să taie posturi, salarii, pensii, ajutoare sociale şi maternale. Mai nou, şi-au propus să închidă şcoli, spitale, posturi de poliţie, dar şi să reaşeze administraţia teritorială pe criterii şi interese preferenţiale de clan, să elaboreze hoţeşte legi care să-l avantajeze la putere pentru cel puţin 10 ani, chipurile, pentru implementarea şi consolidarea reformelor de modernizarea statului.(?!)

Dar se merge şi mai departe, pentru că atacurile perfide dinspre palatele Cotroceni şi Victoria se îndreaptă tot mai vârtos către Parlament – ca instituţie de putere legislativă, în speţă compromiterea, dacă nu desfiinţarea sau măcar “castrarea” Parlamentului (aşa cum doreşte marele vizionar), capabil la un moment dat să blocheze drumul spre dictatură. Astfel, Parlamentul a ajuns deja o fantomă care votează la ordinile Băsescului, după cum frauda á la Roberta Anastase a devenit o sarcină de serviciu a actualei puteri.

În fine, reinstalat a doua oară în funcţia de preşedinte – dictator, Traian Băsescu a dorit a transforma şi Curtea Constituţională într-o unealtă politică, chiar dacă o astfel de instituţie a fost creată tocmai pentru a cenzura evenimentele şi tentativele de încălcare sau ocolire a Constituţiei. Cu alte cuvinte, nici măcar aici nu primează criteriul profesional, ci fidelitatea faţă de stăpânul absolut, viciindu-se în lanţ corectitudinea actelor juridice (a vedea şi hotărârile ICCJ, nerespectarea acestora de către guvernul în exerciţiu). Or, în felul acesta am ajuns de râsul lumii, în sensul că atunci când îi covin deciziile C.C., Traian Băsescu mulţumeşte “înaltei” instituţii, când nu o beşteleşte şi o face penibilă, ba în logica sa chiar inutilă.

Curtea Constituţională în loc să apere legea, este subordonată obedientă Puterii

Şi atunci, cu excepţia PDL, să desfiinţăm totul: parlament, opoziţie, partide politice, instituţii juridice, etc., astfel încât să poată conduce singuri ţara. Iar gravitatea lucrurilor persistă tocmai în faptul că justiţia, inclusiv Curtea Constituţională, care ar trebui să apere legea şi să vegheze la corectitudinea aplicării ei, este subordonată şi obedientă Puterii, oficiindu-i jocurile antidemocratice şi soluţiile imorale precum legile adoptate prin fraudă, ordonanţele de guvern neconstituţionale, traseismul politic şi, nu în ultimul rand, încălcarea Constituţiei, adeseori de către şeful statului, lăsând astfel de izbelişte sistemul democtaţiei parlamentare şi orchestrând un stat în stat, chiar şi o Ungarie mică în România.

Aşa se face că, în primul rând membrii Curţii Constituţionale, prin servilismul lor faţă de actuala Putere, mai mult încurcă, decât descurcă conflictele pe contestaţiile de aplicare a legii, de regulă în defavoarea marii majorităţi a populaţiei, netezind cu bună ştiinţă calea spre abuz, fărădelege şi dictatură. Mai mult decât atât, cum în România totul pleacă şi se hotărăşte de la preşedintele – dictator, sprijinit îndeaproape de partidul-stat, fără a se mai respecta vreo lege, am ajuns a trăi într-o anarhie şi la mofturile unui singur individ ce a făcut praf România. Nimic nu mai contează şi totul e vraişte în instituţiile statului, societate civilă, opinii publice şi mediatice, etc. Iar de la abuzuri şi de la nerespectarea legii pleacă sacrificarea interesului naţional, inclusiv a populaţiei, apar nemulţumirile şi convulsiile sociale ce prevestesc furtuna. Or, asta ne mai trebuie acum, în plină criză şi recesiune economică, dar câtă vreme viciul fundamental al Puterii se reflectă în nerespectarea legii şi în încălcarea principiilor separării puterilor în stat, înseamnă că deja sistemul democratic din România este grav afectat. El este la mâna unei camarile politice ce biciuieşte cu mijloace perfide interesele ţării, devorând totul, iar pentru a se menţine în scaunele de putere acţionează după cum le cască, din gură Traian Băsescu, căzând de acuma şi CSM – ultima redută pentru apărarea indepedenţei justiţiei în România.

Şi atunci despre ce să mai vorbim, mai ales că totul se subordonează şi se aliniază fără o posibilitate de control a poporului de vreme ce de la Cotroceni sunt deţinute toate pârghiile, inclusiv coercitive, astfel încât dreptatea şi democraţia în România, într-un astfel de regim, au devenit istorie, dacă nu cumva vor trebui căutate în cercuri, în spaţiile celeste.

Vasile Irod

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here