Singurul bun agricultor – Dumnezeu!

288

Eu nu sunt nici pe departe un agricultor în adevăratul sens al cuvântului. N-am pământ, n-am timp, n-am bani şi nici măcar experienţa suficientă ori necesară. Asta nu înseamnă că, pe bucăţica mea de pământ, în grădină nu-mi încerc norocul. Mă relaxez, mai fac şi progrese – de la an la an -, dar şi greşeli. Greşeli din care mai şi învăţ.

Observ ce face bine sora mea, Aurelia, încerc s-o copiez şi mai cer sfaturi de la cei pricepuţi. Unul dintre ei este amicul meu ing. agronom Geo Vâlcu. De la care am reţinut şi adevărul din titlul de mai sus. Lucrez grădina în condiţiile în care pământul este nisipos, pietros – de parcă izvorăsc pietrele şi pietricelele în fiecare an. Nu-i vorbă, de vreo patru ani, am plantat căpşuni, coacăz negru, zmeură şi pomi fructiferi. Acum vreo două ierni, una extrem de geroasă, mi-au murit vreo patru nuci, cinci piersici şi doi gutui. Plus o viţă de vie – novă, nu soi nobil ci hibrid. Cu toate acestea, precum în moto-ul din fostul lider de culoare din Statele Unite ale Americii, eu am o credinţă în mai bine. Şi, firesc, în Dumnezeu. Cel mai bun agricultor, cum îmi spune şi-mi repetă ing. Geo Vâlcu.
I-am mai lăudat competenţa şi profesionalismul actualului ministru al Agriculturii, Daniel Constantin, despre care am convingerea că va face numai lucruri corecte şi toate în folosul agricultorilor români. Sperând şi eu, ca atâţia alţii, în revigorarea agriculturii româneşti. Satul meu – Peştişani – este la poalele muntelui. Normal, pomii şi creşterea animalelor ar trebui să fie preponderente în activitatea sătenilor. Atâţia câţi mai sunt. Mulţi fiind plecaţi prin străinătate, alţii de decenii s-au dus la oraşe. Toţi în căutarea unui trai mai bun.
Pe când era profesor la Liceul „C. Brâncuşi” din Peştişani, l-am cunoscut cât de cât pe Marian Slivilescu, actualul primar al oraşului Tismana. Un oraş cu foarte multe sate în componenţă. De la domnia sa am aflat că pe toată întinderea aparţinătoare oraşului Tismana trei dintre islazuri au fost concesionate unor privaţi sau unor asociaţii de crescători de animale. Şi treaba merge foarte bine. Bugetul primăriei oraşului Tismana n-ar fi permis întreţinerea celor trei islazuri. Amintesc de experienţa celor din Tismana ca pildă pentru aceia care nu pricep mersul vremilor. Şi, mai ales, pentru cei care nu respectă legile şi atentează grav la interesul cetăţenilor. La Peştişani, într-o şedinţă ordinară de Consiliu Local s-a aprobat ca islazul din satul Boroşteni să fie dat unei asociaţii de crescători de animale. Bun. Numai că nu s-a perceput nici un leu ca plată pentru asta şi deci bugetul primăriei Peştişani a fost prejudiciat. Başca faptul că în loc să semneze contractul viceprimarul ce ţine loc de primar(cel ales fiind suspendat!), Consilierii locali au hotărât prin vot să semneze preşedintele de şedinţă al CL. Ca să vedeţi ce le-a mai fătat mintea unora? Despre căderea ploilor ori a grindinii nu am mai amintit. Cert este că la adagiul „Cel mai bun agricultor este Dumnezeu” mai trebuie adăugat ceva. Dacă este ajutat şi de mâna omului ori, foarte adesea, de mintea oamenilor. Chestiuni ce nu se petrec peste tot. Inclusiv în cazul ilegalităţii de mai sus!
Ion Predoşanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here