I. Bustul marelui scriitor pedagog Pompiliu Marcea
Fost-am într-o nouă asumată misiune la Scoarța, comună cu sate strânse la un loc într-un spațiu mioritic, de legendă și istorie dramatică, de datorie față de imperativele patriei și față de pacea sufletului și dezvoltarea minții creatoare, pedagogice, politice, sociale, religioase. În fiecare an, poposit-am pe plaiurile Scoarței, cu prilejul simpozionului Național „Pompiliu Marcea” dimpreună cu tovarășii mei de cărturărie și sacră preocupare pentru autenticitatea și rigurozitatea actului de cultură, cel mai presus de toate cele trecătoare „Căci rămâne Stânca, deși moare valul”.
Un prim obiectiv a fost de a face Căminului Cultural „Pompiliu Marcea” o donație de carte de literatură și știință (câteva zeci de titluri), strânsă de mine în ultimii ani, primită prin poștă sau direct de la autorii care mi le-au dăruit ca să le comentez în pagini de revistă literară ori de ziar (precum „Gorjeanul”). Aș vrea să menționez de exemplu o trilogie a lui Marin I. Arcuș, o alta a lui Mircea Pospai, încă una a mea, la care s-o adaug pe a lui Ion Căpruciu și pe a lui Silviu Doinaș Popescu ori pe a lui Radu Cârstoiu.
Directorul actual al C.J.C.P.C.T. Gorj Pompiliu Ciolacu a difuzat cel mai proaspăt număr din revista, „Portal Măiastra” scoasă special pentru Festivalul Național „Ion Cănăvoiu” și simpozionul Național „Scoarța – Izvor Nesecat de Spiritualitate”. M-am simțit ca participant la seria de evenimente ca peștele-n apă, încercând bucuria confruntării cu un public receptiv care a umplut până la refuz sala căminului cultural „Pompiliu Marcea” din Scoarța.
După cuvenitul ceremonial religios, a fost dezvelit bustul marelui profesor universitar, critic și editor al operei lui Mihai Eminescu, Pompiliu Marcea. Au fost prezente o echipă a P.S.D. Gorj, au onorat invitația alți primari de-ai preajmei ori de mai de departe. Ne-am convorbit în „poiana” din fața instituției-gazdă cu Cosmin-Mihai Popescu, președintele Consiliului Județean Gorj, cu subprefectul Mihai Istrate, cu Mihai Weber, deputat de Gorj, cu Ion-Grigore Stamatoiu, primarul comunei organizatoare a unui „calup întreg” de manifestări, pe parcursul cărora mi-am notat câteva aspecte edificatoare.
Încep reportajul propriu-zis cu cel care a fost moderatorul simpozionului: colonel doctor Bebe Ghe. Dobre. După ce-a deschid oficial, mi-a dat mie însumi cuvântul ca să schițez, succint, un portret al personalității excepționale a magistrului și a scriitorului Pompiliu Marcea. Care mi-a fost profesor la Universitatea din București pe perioada a trei ani când am urmat cursurile de vară în vederea susținerii examenului de definitivat. Făcea parte dintr-o echipă redutabilă: Nicolae Manolescu, Al. Piru, Eugen Simion, Mihai Zamfir, Ov. S. Crohmălniceanu, Mircea Martin, George Munteanu, Pompiliu Marcea ș.a.
Mi-am început pledoaria pentru manifestarea ilustrei și eroicei sale figuri de tragică experiență intelectuală și morală cu transmiterea salutului Filialei Alb-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România și a Consiliului Director al U.S.R., dar și al actualei conduceri a revistei „România Literară”, al cărei colaborator a fost, ani la rând, Pompiliu Marcea. Posed o colecție din acea epocă și zilele astea am răsfoit-o preocupat de redactarea lucrării mele dedicată simpozionului, care anul acesta s-a bazat pe evocarea în speță a lui Mihai Eminescu văzut și reconsiderat de Pompiliu Marcea. Rolul meu în acest context a trebuit să acopere o plajă mai largă: începând cu două trei informații la ordinea de zi și terminând cu lecturarea propriului meu text. Prima informație: că în volumul din „Un dicționar al scriitorilor români contemporani (IX), ediția a II-a revizuită) coordonat de Ioan Holban, Aurel Ștefanachi și de mine pe zona Olteniei – n.m.) l-am publicat pe Pompiliu Marcea (vezi pp. 173-182), portretele fiind semnate de Ion Marcea, Valeriu Râpeanu și de Ion Popescu-Brădiceni). A doua informație că în „Portal Măiastra” nr.3 / 2022, scriitorul Zenovie Cârlugea a comentat romanul lui Pompiliu Marcea: Pacient în Galapagos (vezi pp. 20-26), roman scris în 1983, cu doar 1 an și 3 luni înaintea morții sale, o scriere-mărturisire, oarecum terapeutică, esopică, poliedrică, având un motto scos din Nicolae Iorga; „Să nu crezi în poveștile de vitejie ale ostașului care nu le poate pecetlui cu rănile sale”. Un „homo novus” al epocii sale, Pompiliu Marcea (cu o stea pe aleea celebrităților Târgu-Jiu), dedublat romanesc de filosoful, colonelul, părintele și naratorul Adrian Ionescu își susțin propriile concepții, nelipsindu-le acel demon al contradicției, venind vorba despre dictatori și tirani (ca de pildă cei din „Toamna patriarhului”, al lui G.M. Marquez din Racul, capodoperă a lui Al. Ivasiuc din 1976. Mi-am închis cochetul discurs, savant de bună seamă, de-o manieră hermeneutică, cu reamintirea despre cartea „Pompiliu Marcea – 90 de ani de la naștere” apărută la Editura Pim de la Iași (autori: Mircea Ganea, Ion Marcea, Constantin Ganea, Ion Popescu-Brădiceni) având pe coperta IV un moto iarăși specific lui Pompiliu Marcea: „Condiția supremă a marilor realizări este martirajul. În fiecare mare creator trăiește un Meșter Manole”. Între 1961 și 1985 lui Pompiliu Marcea i s-au tipărit 14 cărți apoi altele două i-au apărut postum. Destule articole au rămas risipite prin presa literară din cele două decenii de „liberalizare” a epocii lui Nicolae Ceaușescu. După cum se știe el a fost omorât, cu mârșăvie, precum Marin Preda, Ion Lotreanu ș.a. Opera lui, deloc vastă, nu s-a bucurat îndeajuns de prestigiul pe care l-ar merita. Încet-încet a fost pus la index de istoriile literare contemporane. Păcat. Greu păcat. Și de neiertat.
Primarul Scoarței, Ion-Grigore Stamatoiu, este iubit de populația pe care cu vrednicie o păstorește, cu generozitate, cu atenție la detalii, aparent mărunte, dar care-l mențin în simpatia tuturor locuitorilor acestor așezări, care știe să-și cinstească eroii, strămoșii, intelectualii și politicienii veacului trecut și ai veacului de dinainte despre care va fi vorba în episodul următor. (va urma)
Un reportaj de Ion Popescu-Brădiceni, Scriitor, doctor în filologie
