Deși aveam în atenție două subiecte de actualitate care meritau o analiză factologică «la zi», cum s-ar spune, la rubrica «Educația și …Lecția de Viață», primul fiind legat de tragicul eveniment de la Clubul Colectiv din Capitală, iar cel de-al doilea, privitor la fenomenul violenței în mediul școlar, am considerat necesar să dezvoltăm perspectiva pe care ne-a întrezărit-o și nutrim convingerea că o conturează și de acum înainte Simpozionul național cu tema: «1989 – ADEVĂR ȘI MANIPULARE», deoarece apare tot mai clar faptul că această reuniune academică a legitimat o nouă cale de abordare «intra muros» a unui lanț de evenimente care s-au petrecut în Decembrie 1989 în România, motiv pentru care propunem cititorilor «GORJEANULUI» cel de-al doilea, din cele trei materiale pregătite «la sertar», nutrind convingerea că ADEVĂRUL despre 1989 va «răsări» în momentul în care va ieși la iveală ceea ce a însemnat MANIPULAREA indusă în conștiința românilor, începând din decembrie 1989 și până astăzi!
“Cetăţeni şi cetăţene! Trăim un moment istoric”
Este meritul incontestabil al D-lui Președinte al Senatului Universității «Constantin Brâncuși» din Târgu-Jiu, Prof. univ. dr. Adrian Gorun, de a fi inițiat o asemenea acțiune și de a-i fi imprimat un caracter de amplu demers paradoxal și instinctiv care este departe de a se fi încheiat, nu fără a deconspira această progresivă demență totalitară numită «manipularea» conștiinței unui popor! Iar dacă e să parafrazăm cuvintele psalmistului care spune că «Adevărul din pământ a răsărit și dreptatea din cer a privit», cutezăm a spune că în 1989, «adevărul» în stradă a răbufnit, iar «manipularea», de sus a pornit, fiindcă la vârful noilor structuri de putere de atunci s-a plămădit! Iar exemplul cel mai eclatant de manipulare în această privință, îl constituie controversatul «Comunicat» al Consiliului Frontului Salvării Naționale, din 22 decembrie 1989, pe care îl vom aminti în continuare, pornind chiar de la «șarja» de lansare a acestuia: “Cetăţeni şi cetăţene! Trăim un moment istoric. Clanul Ceauşescu, care a dus ţara la dezastru, a fost eliminat de la putere. Cu toţii ştim şi recunoaştem că victoria de care se bucură întreaga ţară este rodul spiritului de sacrificiu al maselor populare de toate naţionalităţile şi, în primul rând, al admirabilului nostru tineret, care ne-a restituit, cu preţul sângelui, sentimentul demnităţii naţionale. Un merit deosebit îl au cei care ani de zile şi-au pus în pericol viaţa, protestând împotriva tiraniei”! Credem că acesta este «tabloul» care induce ideea manipulării grosolane și care demonstrează clar că s-a urmărit înlăturarea puterii lui Ceaușescu și înlocuirea ei cu o altă «putere», mai ales că mesajul transmis îmbracă forma «comunicatului» și nu a unei «proclamații» către țară, așa cum a fost și la 1848, spre exemplu, Proclamația de la Islaz.
Comunicatul este doar o înştiinţare a opiniei publice cu privire la ce anume a hotărât grupul «X»
Cum bine a detaliat d-l Adrian Gorun, «comunicatul» poate fi explicat prin referire la verbul a comunica, adică a aduce la cunoştinţă, a informa despre ceva anume, dar care s-a petrecut anterior, deoarece conţine fragmente dintr-o hotărâre prin care sunt aduse la cunoştinţa publicului anumite informații, date, evenimente, el conţine o relaţie de succesiune într-o ordine firească a momentelor: exprimarea voinţei unilaterale, rezultat al unui consens restrâns, adoptarea unei hotărâri (ca expresie de 
voinţă a unui grup scăpat de public) şi informarea publicului cu privire la conţinutul celor hotărâte (punerea publicului în faţa faptului împlinit), ceea ce schimbă coordonatele problemei, cu atât mai mult cu cât un comunicat reprezintă o punere în temă a publicului larg, o înştiinţare a acestuia cu privire la ce anume a hotărât grupul «X», ca să analizăm doar un aspect care îndeamnă la reflecție! În altă ordine de idei, să reținem faptul că «proclamația» transferă evenimentele pe alte coordonate faptice și le detașează de anumite insinuări prezumțioase cu funcție culpabilizantă. În esență, «proclamația» nu constituie doar o «moară de tocat vorbe» în spațiul public, deoarece a proclama ceva înseamnă luarea unei hotărâri, pe baza unui consens larg, pe întreaga perioadă a derulării unor evenimente, hotărâre făcută publică din momentul adoptării ei. De bună seamă, cel care cunoaște puțină istorie realizează faptul că Proclamaţia exprimă o voinţă convergentă, materializată într-o hotărâre pronunţată public, concomitent cu adoptarea ei! Ea exprimă, așadar, concomitenţa între conturarea voinţei, adoptarea hotărârii şi comunicarea ei, participanţii la eveniment având convingerea participării la decizia adoptată. În acest fel pătrundem în esența manipulării de atunci, care a fost programată și dirijată cu măiestrie pentru a pregăti diversiunea cu «teroriștii», pentru a concluziona faptul că fiind lansată public, proclamaţia reprezintă expresia de voinţă a mulțimilor participante la evenimentele ce impun decizia adoptată, consensul larg având ca fundament vectorul consimţămintelor individuale, pentru a deconspira doar un aspect relevant din splendoarea care umilește orgoliile!
Din componența acestui «front» lipsesc generalii Iulian Vlad și Nicolae Militaru, personaje «cheie» ale evenimentelor din decembrie 1989(??)!
Să luăm aminte și să reflectăm cu atenție, deoarece comunicatul respectiv o spune clar: “întreaga putere în stat este preluată de Consiliul Frontului Salvării 
Naţionale”(sic!!)! Nu mai intrăm în detalii privitoare la «măsurile» pe care le-a impus frontul în teritoriu, la «programul» care vizează alegerile libere, pluripartidismul, separarea puterilor statului, măsurile economice și administrative, politica internă și externă a României, deoarece “constituindu-ne în acest front, suntem ferm hotărâţi să facem tot ce depinde de noi pentru a reinstaura societatea civilă în România, garantând triumful democraţiei, libertăţii şi demnităţii tuturor locuitorilor ţării”, a precizat în încheiere comunicatul CFSN-ului, o atenție sporită fiind orientată spre componența acestui «front», din care lipsesc generalii Iulian Vlad și Nicolae Militaru, personaje «cheie» ale evenimentelor din decembrie 1989, dar care s-au opus «ajutorului» Rusiei! Așadar, în componenţa consiliului, «în mod provizoriu», poate chiar în «grupul de inițiativă» intrau: Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, LaszloTökes, Dumitru Mazilu, Dan Deşliu, general Ştefan Guşe, general Victor Stănculescu, Aurel-Dragoş Munteanu, Corneliu Mănescu, Alexandru Bârlădeanu, Silviu Brucan, Petre Roman, Ion Caramitru, Sergiu Nicolăescu, Mihai Montanu, Mihai Ispas, Gelu Voican Voiculescu, Dan Marţian, căpitan Lupoiu Mihail, general Voinea, căpitan de rangul I Dumitrescu Emil, Neacşa Vasile, Ciontu Cristina, Baciu Marian, Bogdan Teodoriu, Eugenia Iorga, Negriţiu Paul, Manole Gheorghe, Cozmin Ionescu, Cîrjan Constantin, Domokos Geza, Magdalena Ionescu, Marian Mierlă, Constantin Ivanovici, Ovidiu Vlad, Bucurescu Valeriu și în cele din urmă, dar, nicidecum ultimul în viitoarea ierarhie, Ion Iliescu. Erau în total 39 de persoane, din care nu lipsesc nici generalii, nici vechii activişti de frunte ai partidului, nici reprezentanţii «minorităţilor naţionale», nici nume sonore ale dizidenţei, nici femeile, nici tinerii. Simptomatic și cu semn de întrebare rămâne faptul că nu intraseră pe listă nume precum: Nicolae Militaru, Gheorghe Apostol, Iulian Vlad ş.a., deşi erau în centrul evenimentelor, unii chiar la comandă. Cum, de altfel, n-a fost cooptat nici un reprezentant al Timişoarei, cu excepţia lui Tökes. Analizând lista citită de Ion Iliescu, se poate observa 
preocuparea «emanaţilor» de a-şi asigura o «umbrelă» de protecţie, folosindu-se de legitimitatea şi valoarea (inclusiv morală) a unor personalităţi precum: Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Ion Caramitru etc. Iată că sub această «umbrelă» sau «cupolă» se ascundeau «emanaţii»: Ion Iliescu, Petre Roman, Victor Stănculescu, Corneliu Mănescu, Alexandru Bârlădeanu, Silviu Brucan, Gelu Voican Voiculescu, precum şi nume cunoscute ca: Dumitru Mazilu, Dan Deşliu (unul dintre autorii «Scrisorii celor 6»), Aurel-Dragoş Munteanu, Sergiu Nicolăescu, Domokos Geza, Ştefan Guşe (şeful Marelui Stat Major, implicat în represiunile de la Timişoara), Dan Marţian (şi el fost prim secretar al C.C al U.T.C. ca şi Ion Iliescu) ş.a., dar şi personaje noi, aproape necunoscute precum: Constantin Ivanovici (Bebe), Ovidiu Vlad, Valeriu Bucurescu, Cazimir Ionescu, Adrian Sârbu, (viitor patron de la PRO TV), Marian Mierlă (pe atunci student despre care nu se mai ştie nimic azi), Magdalena Ionescu și alții! Dând citire comunicatului şi listei la posturile de radio şi televiziune, Ion Iliescu nu şi-a ascuns intenţiile: “Deocamdată este o structură provizorie, gândită într-un mod foarte operativ. Lista rămâne deschisă. Nu aceasta va fi componenţa completă a consiliului. Am menţionat doar câteva nume de oameni care sunt legate de transformările pe care le cunoaşte ţara, oameni care au demonstrat spirit de sacrificiu în anii tiraniei, tineri care în aceste zile au fost pe baricade, care şi-au pus viaţa în pericol, reprezentanţi ai muncitorilor, ai studenţilor, ai intelectualităţii, ai armatei, acele forţe care au fost active, prezente în procesul de instaurare a noului regim al puterii.
Pentru a putea completa componenţa consiliului, aşteptăm propuneri din partea tuturor categoriilor şi forţelor sociale care au luptat şi au învins”, a precizat Ion Iliescu, fără să ne dăm seama decât peste ani, că unele “au fost forțele sociale care au luptat” și altele au fost grupurile de interese care “au învins” și au «confiscat» puterea de mai bine de un sfert de veac! În partea a treia a prezentării noastre despre prima ediție a Simpozionului național cu tema: «1989 – ADEVĂR ȘI MANIPULARE» vom detalia expunerile și luările de cuvânt ale invitaților de la Târgu-Jiu, având certitudinea că «lansarea unei provocări» constituie doar «uvertura» explicării unui moment de referință în istoria românilor, iar pentru faptul că “adevărul spus pe jumătate nu are sens”, așa cum a spus Domnul Președinte Adrian Gorun, trebuie să mergem înainte, mai ales că “nu e bine ca legendele și miturile să acopere total spațiul adevărului”! (VA URMA).
Profesor, Vasile GOGONEA
