Parcurgem în prezent o stare „îndesată” de evenimente politice care se interpun între ele, unele blocând desfășurarea normală a acestor evenimente. Astfel în timp ce președintele acestui stat artificial creat de fosta URSS: Ucraina, care conform pactului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939 împărțea harta lumii, ciuntirea de frontiere încât brațul lung al fostei URSS “jugulează” frontierele României, Ungariei, Poloniei astfel încât deasupra Maramureșului istoric din care s-a furat o parte însemnata, aceasta Ucraina “sub carpatica” cum a botezat-o imperialismul sovietic, pune astăzi în fața României situația ca și Cernăuții, orașul iubit al lui Eminescu, nordul Bucovinei, ținutul Herta și în extrema sudică a Basarabiei de sud, a Buceagului istoric, s-a întronat tot cizma ucraineană pe care fosta URSS a făcut-o în condițiile de azi un stat imperialist. Conferința de la Helsinki semnată la 1 august 1975 prevedea inviolabilitatea frontierelor hotărâte prin tratatul de pace din 1946. Iar astăzi Ucraina prin președintele ei, interzice limba română în ținuturile cotropite de la Cernăuți până în sudul Basarabiei și chiar Insula Șerpilor pe care această Ucraină – creație artificială a lui Nichita Hrușciov care era ucrainean de origine și trecuse în posesia Ucrainei și partea sudică a peninsulei Crimeea. În timp ce după marea învălmășeală din 1989 și conform înțelegerii de la Malta dintre Gorbaciov și Reagan (apoi Bush Senior), toată armata sovietică s-a retras din Germania și din celelalte țări precum Cehoslovacia și Ungaria (din România, armata sovietică s-a retras datorită politicii înțelepte a conducerii României de la acea vreme încă din anul 1958) și odată cu plecarea armatei sovietice din cele două Germanii, aceasta s-a reunit în statul german de astăzi care are capitala Berlin, în timp ce statul român are în afara granițelor actuale teritorii pur românești de pe vremea lui Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare și Mircea cel Bătrân. Concluzionând acordul de la Helsinki, a fost pentru unii “mumă” ca Germania, de exemplu, iar pentru alții ciumă. Se impune lăsând la o parte certurile fratricide de la București ca o delegație să meargă la Kiev pentru a cere respectarea limbii române pentru cei sute de mii de români rămași sub ocupație străină. Între timp la București se continuă lupta împotriva dictaturii “kovesiene” și instaurarea unei justiții demne pentru un popor membru al UE. Menționez cu această ocazie marea greșeală făcută de președintele Constantinescu care împreună cu ministrul de Externe de atunci au recunoscut statul ucrainean fiind împinși de la spate de viitorul “rai” european și acest tratat ar putea fi denunțat în orice moment, cel puțin acum în preajma Centenarului Marii Uniri când Basarabia și Bucovina au cerut înaintea actului de la Alba Iulia unirea cu România. La București este cum am spus în titlu, o mare ocluzie politică, o învălmășeală de legi și hotărâri, o luptă pentru supremația unei justiții demne. Între timp, fostul ministru PDL-ist al comunicațiilor, a denunțat marea hoție cu Microsoft arătând implicațiile a doi ambasadori americani. Pe de altă parte, președintele Iohannis care este legat ombilical de DNA declară din nou că este mulțumit de Kovesi și că nu îi place (cum de altfel a recunoscut încă din ianuarie 2017) de victoria coaliției PSD+ALDE. Să ne ferească Dumnezeu de o nouă ieșire în stradă a unor manifestanți conduși de forțe dușmane României căreia nu-i place să o vadă în poziția de țară puternică în cadrul UE. Să dea Dumnezeu ca “ocluziile” din intestinele politicii românești să se obtureze creându-se o stare normală de armonie.
Gh.Rădulescu
