Capacitatea de cunoaştere a omului cuprinde și o funcție diferită de cunoașterea sensibilă, experimentală, prin cunoaşterea raţională, cu o conotaţie filosofică! Părintele Rafail Noica spune că adevărata filosofie este Ortodoxia, deoarece: ,,Am găsit în toate religiile, în natura și filosofia lor, tendințe către Ortodoxie! Bineînțeles că se poate afirma de către unii, că toți au adevărul”, dar, dincolo de orice îndoială, filosoful german Friedrich Nietzsche (1844-1900) a spus că biserica şi slujitorii ei au avut nevoie de religie şi credinţă, pentru a-şi crea dreptul de a pedepsi. Preoţii admiteau libertatea ca pe o calitate a fiinţei umane, pentru că în virtutea acestui fapt să poată fi judecaţi, declaraţi vinovaţi şi pedepsiţi”! Potrivit concepţiilor lui Kant şi Rousseau, rolul statului şi al legilor este acela de a asigura condiţiile normale de desfăşurare a vieţii sociale, prin asigurarea drepturilor şi libertăţilor umane. Astfel, J. J. Rousseau (1712-1778) în lucrarea «Scrisori scrise de la munte», consideră că nu există libertate acolo unde nu sunt legi sau unde cineva se situează deasupra legilor, pentru că nici în stare naturală, omul nu poate fi liber decât datorită legii naturale care se adresează în mod egal tuturor. De aceea, poporul este liber în măsura în care guvernanţii reprezintă organul legii şi nu anumite interese particulare. El analizează libertatea individuală în raport cu necesitatea socială, considerând că între ele trebuie să existe o reciprocitate. În concepţia lui Jean Jacque Rousseau, libertatea nu poate exista decât în corelaţie cu justiţia şi cu legile juridice, iar a fi liber nu înseamnă a face numai ceea ce vrei, ci a te supune voinţei altuia! El mai consideră că nici stăpânul nu poate fi liber, în virtutea faptului că limitînd libertatea celorlalţi este supus la rîndul său unei «voinţe dezordonate», ceea ce înseamnă că nu există libertate acolo unde o anumită persoană se situează deasupra legilor! Totodată, el se referea şi la libertatea popoarelor, afirmând că un popor liber se supune conducătorilor nu ca o slugă stăpânului său, ci se supune, în primul rînd, legilor statului
Omul fără nici un sprijin şi fără nici un ajutor de la Dumnezeu e condamnat în fiecare clipă să inventeze omul!
Ca urmare, un popor este liber în măsura în care guvernanţii reprezintă cu adevărat organul legii şi nu anumite interese ale unor indivizi sau ale unor grupuri sociale. Aşadar, este liber omul care depinde de el însuşi, existând şi acţionând din necesitatea naturii sale umane, pentru că în acest sens, Însuşi Dumnezeu este liber în măsura în care Voinţa Sa nu este constrânsă de vreo cauză externă, ci acţionează conform propriei naturi! Dacă am cugeta în spiritul existenţialist al lui J. P. Sartre: ,,Omul e condamnat să fie liber! Condamnat pentru că nu s-a creat el însuşi şi totuşi e liber pentru că odată ivit în lume, el este responsabil de ceea ce face”! De aceea, omul fără nici un sprijin şi fără nici un ajutor de la Dumnezeu e condamnat în fiecare clipă să inventeze omul în ipostaza omului resemnat! De fapt, existenţialismul păcătuieşte prin faptul că identifică libertatea cu alegerea care este redusă la un act gratuit, la posibilitatea omului de a alege dintr-un evantai de posibilităţi şi de a decide fără constrângeri exterioare. Prin aceasta, numai statul constituţional oferă protecţie fiecărui individ, iar democraţia asigură manifestarea liberă a opiniei şi a voinţei sale, deoarece starea de libertate a individului poate fi atinsă numai prin participarea la viaţa comunităţii, adică, prin democraţie! Desigur, fiecare dintre noi avem un mod anume de a înţelege libertatea în funcţie de instrucţie şi educaţie, de împrejurări, de ceea ce ne poate face cu adevărat să ne simţim liberi! Dacă am cunoaşte un om sub toate aspectele vieţii sale (fizic, psihic, cultural) şi dacă am putea şti toate cauzele care acţionează asupra sa, atunci am putea spune ceea ce l-ar face pe acel individ să se simtă liber, mai ales că acţiunile individuale decurg din caracterul şi personalitatea individului, din structura şi educaţia sa. De aceea, se vorbeşte despre o libertate interioară a omului care izvorăşte din fondul său sufletesc şi se particularizează în funcţie de individ prin liberul arbitru sau prin posibilitatea de a allege între bine şi rău! Totodată, ceea ce consider că mă poate face pe mine să mă simt liber, nu poate întotdeauna să facă pe altcineva să se simtă la fel! A fi liber înseamnă, în primul rînd, a nu fi împiedicat să faci ceea ce doreşti sau a spune fără teamă ceea ce gîndeşti!
Libertatea înseamnă absenţa oricărei constrângeri asupra alegerii deciziilor sau acţiunilor noastre!
Omul este liber din punct de vedere moral, când consideră că obiceiurile şi tendinţele nu sunt stăpânele sale, ci el este stăpânul lor, pentru că a fi liber înseamnă în acelaşi timp a aspira la tot ceea ce omul poate realiza în viaţă, iar, libertatea este asumată ca fiind absenţa oricărei constrângeri! O altă accepţiune a libertăţii este că omul devine liber atunci când poate acţiona în conformitate cu dorinţele sale, dar, acest sens capătă o accepţiune preponderant teoretică, deoarece practic, libertatea de care dispui tu ca om, poate însemna limitarea libertăţii altuia. În acest sens, democraţia se ocupă cu punerea pe primul plan a drepturilor omului. În mod normal, starea de a fi liber este un drept natural cu care ne naştem, dar punerea lui în practică necesită cunoaşterea legilor şi a conştiinţei de care dispunem. Dumnezeu ne-a dat această libertate pentru că suntem capabili prin raţiune lucidă şi acţiune responsabilă să decidem singuri asupra faptelor noastre. A fi liber nu înseamnă a nu face nimic, ci, înseamnă a fi singur stăpân pe ceea ce faci şi pe ceea ce nu faci! Libertatea nu înseamnă a face numai ceea ce vrea fiecare, ci, a face ceea ce nu ar leza libertatea altei persoane! Dar, libertatea nu poate fi creată de fiecare în parte, în funcţie de ceea ce îl favorizează sau nu, pentru că în acest fel s-ar ajunge la neînţelegeri, la conflicte între oameni, iar, acest lucru, pe unii i-ar putea favoriza şi pe alţii i-ar defavoriza. Aşadar, nu există libertate, acolo unde nu sunt legi sau unde o anumită persoană se situează deasupra legilor! Într-un stat cu o democraţie consolidată, în care drepturile naturale: dreptul la viaţă, la libertate la fericire la proprietate sunt garantate de către lege şi se corelează cu dreptul la libertatea de exprimare, de punere în practică a ideilor inovatoare, de a exprima nemulţumiri legitime, de a lua decizii referitoare la modul în care o persoană îşi poate organiza propria-i viaţă. Fiecare individ are dreptul de a-şi organiza viaţa după propriile concepţii, dar, prin respectarea cadrului legislativ al ţării respective. Sentimentul de a te simţi perfect stăpân în ceea ce priveşte propria-ţi persoană, de a nu fi subordonat dorinţelor nimănui, de a lua decizii numai în funcţie de propriile preocupări şi nevoi, acesta ar fi idealul oricărui adept al libertăţii de a alege între bine şi rău, al liberuli arbitru! A fi liber înseamnă să poţi face ceea ce crezi că este bine să faci, să socializezi, să spui fără teamă ceea ce gândeşti, fiindcă libertatea înseamnă absenţa oricărei constrângeri asupra alegerii deciziilor sau acţiunilor noastre! În loc de concluzie, să mai precizăm că atunci când libertatea noastră este împiedicată de împrejurări, trebuie să acţionăm cu hotărâre şi cu mult curaj pentru înlăturarea obstacolelor din calea libertăţii noastre, dar, în aşa manieră încât să nu subjugăm libertatea altei persoane, pentru că dreapta credinţă sau Ortodoxia ne învaţă că acela care limitează libertatea de manifestare şi de exprimare a unei altei persoane, conştient sau poate nu, influenţat de alţii sau poate chiar constrâns, lezează interesele mele sau ale tale, omule care citeşti aceste gânduri, pentru că atunci nu mai suntem liberi, deşi, ne naştem liberi, tocmai pentru a conştientiza raţiunea unor legi, reguli sau norme, iar, dacă vom cunoaşte acele legi şi reguli ale societăţii, atunci putem fi stăpâni pe tot ceea ce facem în limita bunului simţ şi a interpretării libertăţii ca necessitate înţeleasă!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
