Sile Dinicu (1919-1993): Sile (Vasile) Dinicu a fost cel mai cunoscut şi cel mai mare dirijor al Orchestrei de Estradă a Radioului (apoi a Radioteleviziunii), de asemenea, a fost pianist şi compozitor de muzică uşoară.
Sile Dinicu s-a născut la 10 decembrie 1919 în Bacău şi şi-a făcut studiile muzicale de pian la Brăila. Din anul 1933 vine la Bucureşti, iar din anul 1941 marele comediant, umoristul Constantin Tănase, l-a invitat să se alăture Orchestrei Teatrului „Savoy”.
Alt drum profesional al său a fost Teatrul „Gioconda”, ca dirijor al orchestrei (1943-1947). Din 1947, a venit la Radio România (atunci: Societatea Română de Radiodifuziune), unde cânta la pian, şi, din anul 1951, a fost dirijorul Orchestrei de muzică uşoară a Radiodifuziunii Române până în 1986, când ajunsese la vârsta de 67 ani.
Ca dirijor, de numele său se leagă şi Festivalul de muzică uşoară de la Mamaia (între anii 1963- 1986), cât şi Festivalul „Cerbul de aur” de la Braşov (din perioada 1968-1971).
Dar, el este cunoscut şi pentru cele peste o sută de compoziţii de muzică uşoară ale sale cântate şi imprimate şi azi de Casa de discuri Electrecord, din turneele întreprinse, de la comisiile muzicale, jurii unde a luat parte în România şi în alte ţări (nu numai în ţările comuniste, dar şi în Franţa, Germania, Israel ş.a.). Aproape că nu există solist de muzică uşoară din această perioadă – când el a fost dirijor – să nu fi cântat sub bagheta sa dirijorală. Tuturor el le spunea „Tată I”, atât de cald, apropiat era modul său de adresare în relaţia cu soliştii, colaborarea cu el devenind foarte facilă, umană.
Ei nu l-au uitat nici după moarte, aducându-l în atenţia publicului prin CD- ul dedicat lui, realizat întru amintirea sa, ca respect, de Margareta Pâslaru, şi lansat, public, pe 1 noiembrie 2008, la Bucureşti.
Autorităţile vremii au recunoscut valoarea sa şi i-au acordat multe şi înalte titluri artistice pentru întreaga lui activitate muzicală. Sile Dinicu a murit pe 7 ianuarie 1993.
Prof. Teodor Voicu
