Cu ceva timp în urmă puneam în dezbatere o temă foarte importantă, legată de intoleranța și febra secesionistă pe Glob, considerând că astfel de ciudățenii extremist- etnice care își bagă vârtos coada și în mersul rânduielilor de pe bătrânul nostru continent, pot să reaprindă iarăși “butoaiele cu pulbere” în zona europeană. Cu atât mai mult cu cât, chibritul exploziei este deja aprins, urmare a intoleranței și urii etnico-religioase ce lovesc de multă vreme Orientul Apropiat și Mijlociu, dar nu numai.
Iar România este la rându-i mereu sub presiunea activităților iredentist-revizionist extremiste maghiare, care se țin lanț, vizând negarea caracterului național-unitar al statului român și prin urmare o contracarare a Centenarului Marii Uniri, inclusiv printr-o serie de pseudo-adevăruri istorice, publicate și răspândite propagandistic în spațiul mediatic și online-intern și internațional. Între altele, guvernul de la Budapesta a lansat și o așa–zisă inițiativă “Trianon 100”, angajând liderii partidelor maghiarimii din Transilvania în acțiuni și atacuri mârșave la adresa României, ajungându- se până acolo încât să se afirme cu nerușinare că “ românii fac parte dintre popoarele fără istorie”, că “Ardealul nu este România și are legături istorice cu Ungaria și nu cu România”. Mai mult decât atât, chiar din gura otrăvită a ultranaționalistului Viktor Orban, a izvorat ideea că “ ungurii sunt civilizatorii întregului bazin carpatic-dunărean” și că “transilvănenii n-ar fi dorit unirea cu România, iar aceasta a fost făcută peste capul lor”. Totul este extrem de fals, vina aparținând și instituțiilor științifice românești, în primul rând, istoricilor noștri care, deși au la îndemână multiple dovezi prin care să contracareze activitățile iredentist-revizionismului maghiar, cu precădere cele cu un caracter propagandistic pronunțat în plan extern, se complac în dulcele somn al nepăsării, foarte departe de ceea ce presupune a fi o datorie să apari cu sfânta aplecare obârșia și ființa comună a gliei neamului românesc. Și este atât de dureros să vezi și mai ales să simți cum ne este terfelită demnitatea într-un context atât de ticălos de neadevăruri și minciuni grosolane, finalizate printr-o propagandă antiromânească extrem de agresivă, cu: “dreptate pentru Ungaria”, “autonomie cu orice preț și redobândirea Ardealului”, etc. Altfel spus, sunt planuri perfide, care dincolo de mișcări și provocări fel de fel, au scopul vădit de a nega caracterul național-unitar al poporului român, a-l discredita pe plan extern și a pregăti astfel terenul diminuării siguranței și integrității teritoriale a României. Și lucrurile neplăcute nu se opresc aici, pentru că, apropiindu-ne de Centenarul Marii Uniri al tuturor românilor, liderii partidelor maghiare din Transilvania, primind cu plăcere ordinile Budapestei se lansează cu tot felul de proiecte, în primul rând, autonomia Ținutului Secuiesc, adică printr-o lege organică acceptată și promulgată de statul român, zona respectivă în limitele presupus istorice, urmând să dobândească deplina autonomie administrativă, economică și culturală. Adică, nici mai mult nici mai puțin decât un stat în stat și o enclavă independentă, legată printr-un culoar de legătură “istorică” cu Ungaria, străbătând Partium (NV/Transilvaniei). Iar în acest sens “coaliția autonomistă”K. Hunor (UDMR)-Biro Zsolt (PCM) și Szilagyi Zsolt (PPMT), la comanda FIDESZ și a lui Viktor Orban, lucrează de zor sub sloganul “împreună pentru autonomie”, profitând din plin și de amatorismul nătâng și iresponsabil a celor ce conduc și guvernează astăzi România. Chiar mai mult, perfida Budapestă, profitând și de tensiunile interne din România, se folosește de tot felul de tertipuri pentru slăbirea coeziunii unității noastre naționale, amăgindu-i și atrăgându-i pe unii politicini români în jocuri de culise, vizavi de unele promisiuni deșarte, dar mai degrabă de șantaj privind acceptul de aderare la Grupul de la Vișegrad și la Spațiul Schengen, etc., primul ministru ungar-V. Orban având și pretenția de a deveni liderul regional al Europei Centrale și de Sud-Est. În plus, guvernul de la Budapesta trimite în România tot felul de indivizi sau un fel de neica-nimeni, al cărui scop nu este altul decât acela de a agita spiritele iredentist- sovine. S-a întâmplat și în cazul Lomnici Zoltan, așa-zisul președinte al Consiliului Demnității Umane din Ungaria care, profitând de Anul comemorativ Matei Corvin-omagiere care a fost finanțată de către statul român, nu a pierdut ocazia unei declarații șoc și anume că:“ În România trebuie să se comemoreze și aniversarea a 100 de ani de la ocuparea Transilvaniei”.
Numai că este mai bine să reamintim simboliștilor fino-ugrici Z. Lomnici, Gergely Gaal, Gergely Balasz (nepotul lui L.Tokes (!?), K Hunor, Biro Zsolt, Szilagyi Zsolt, ș.a.m.d.ca dacă tot vorbesc despre ocuparea Transilvaniei, atunci ocuparea a fost a hortyștilor, în 1940, în urma odiosului Diktat de la Viena, iar Marea Unire a fost dorința milioanelor de români transilvăneni de a se uni cu patria-mamă. Și mai uită autoritățile de la Budapesta, FIDESZ, JOBBIK , HVIM ( Mișcarea iredentistă din cele 64 de “comitate”) și alți reprezentanți și lideri maghiari extremiști, ca după infamul Diktat teroarea hortysto-fascistă în Transilvania atinsese cote inimaginabile, foarte mulți oameni fiind uciși în chinuri groaznice, sau deportați, singura lor vină era că vorbeau românește sau erau români-evrei. Iar despre astfel de cruzimi barbare au vorbit la vremea respectivă inclusiv ziarele ungurești și istorici maghiari cu vederi democratice, care au condamnat astfel de acte, înfăptuite cu sălbăticie. Dar cum nici iredentismul maghiar actual nu dorește a se împăca cu gândul că Marea Unire de la Alba Iulia-1 Decembrie 1918 este consecința firească a mersului istoric și legitim al tuturor românilor și atunci continuă să arunce cu noroi în Centenarul Marii Uniri, din păcate, foarte multe manifestări și declarații derulându-se pe pământ românesc sub ochii “îngăduitori” ai ospitalității autorităților statului român. Și pentru a fi băgați și mai mult în seamă și a provoca atitudini și acțiuni separatiste, încălcând cu bună-știință Constituția României, sau altfel spus pretexte la alte provocări, încingând spiritele urii și intoleranței, reprezentanții ultra-naționalismului extremist maghiar, folosesc de regulă, cu ocazia diferitelor sărbători etnico-religioase însemnele Ungariei Mari și așa-zisul steag al Transilvaniei și Ținutului Secuiesc. Și apoi, sunt la fel de grave acțiunile teroriste de intimidare ce se petrec la Budapesta și în alte locuri de “rezonanță” hortystă de pe teritoriul Ungariei, reamintind aici doar un singur caz și anume, atacurile furibunde la adresa unor instituții și simboluri naționale românești. Practic, o mârșăvie ieșită din orice tipare de comportament civilizat, acoperindu- se stema României de pe ambasada noastră din capitala Ungariei cu așa-zisul steag secuiesc. Iar ca o manifestare premeditată la un astfel de atac împotriva statului român trebuia să aibă o legătură directă cu acordul pentru autonomie încheiat la comanda guvernului de la Budapesta, între liderii mai sus-amintiți ai principalelor partide maghiare din Transilvania. Și toate aceste acțiuni ultraextremiste se leagă într-o înlănțuire de evenimente, sau organizarea de tabere publice pentru dezbateri legate de strădania “repede-înainte” a Budapestei de o relansare generală a mișcării autonomiste, și nu doar în Transilvania, ci în întregul Bazin Carpatic. Totul pentru refacerea Ungariei Mari.
De aceea nici nu este întâmplătoare încercarea guvernului ungar, în special a lui Viktor Orban și acoliților săi, de a obține oarece libertate de acțiune în cadrul U.E. și orientarea spre Rusia putistă, la rându-i intens preocupată de slăbirea coeziunii în spațiul estic-european și implicarea mai vârtoasă în zonele de influență, direct avantajoase Moscovei. Așadar, asistăm la o dezlănțuire fără precedent a propagandei iredentismului maghiar și a hungarismului în general împotriva României, cu atât mai mult în acest an sfânt al Centenarului Marii Uniri. Iar toate aceste șicane vin să completeze o realitate și o stare de spirit extrem de periculoasă, câtă vreme la nivelul liderilor maghiarimii din interior și din afară nu încetează îndemnurile antiromânești în spațiul public și dorința de “ a se merge până la capăt pentru recuperarea pământului lor natal”. Și trebuie să spunem că aici nu este vorba de marea majoritate a cetățenilor-etnici maghiari din Transilvania, care într-unm fel sau altul se confruntă cu aceleași probleme și neajunsuri, precum toți cetățenii României, indiferent de limbă și neam. De aceea, interesele lor comune, inclusiv cele legate de conviețuirea interetnică sunt legate în principal de asigurarea locurilor de muncă și a unor condiții omenești de viață, de liniște și pace socială, de grija pentru viitorului copiilor și a celor care vin după ei, ș.a.m.d. Chiar îndrăznesc să subliniez acest lucru, pentru că am trăit și încă sunt într-un contact permanent cu cetățeni români de etnie maghiară, exprimându-mi deschis părerea că sunt oameni și parteneri de ispravă, dar și mai importantă este loialitatea acestora față de statul român. Sau altfel spus, toate acțiunile iredentist-sovine, care tulbură efectiv climatul interetnic din țara noastră, pornesc de la acele capete înfierbântate, alimentate continuu de către oficialii unguri de la Budapesta, care dincolo de ambițiile lor de gena medievală perimată, se folosesc de această perfidă propagandă antiromânească și pentru a atrage pe anumite segmente de timp electoratul necesar câștigării alegerilor, inclusiv a celui potențial din România. Este astfel motivul esențial pentru că față, de asemenea, atitudini și manifestări care vin să tulbure apele în țara noastră, autoritățile române nu ar trebui să fie impasibile și tolerante, dimpotrivă se cere fermitate în respectarea și aplicarea corectă a legilor statului român. Din păcate, surprinde dezinteresul și pasivitatea Parlamentului și guvernului României, care de ani de zile sunt într-un permanent troc politic cu UDMR-ul, iar președintele K.Iohannis, sănătos la trup și odihnit la minte, este prea ocupat cu slugărniciile sale pe la Înaltele Porți, pentru a se mai întoarce cu fața și către români. Și este atât de limpede că domnia sa nu trage pentru țară și pentru popor, dimpotrivă “divide et impera”, antagonizându-i pe români contra români. Păi dacă te-a făcut țara Președinte, atunci slujește-i interesele și unește-i, nu-i dezbina pe oameni, ceea ce își permite să facă ori de câte ori iese în spațiul public, cu atât mai mult acum când ne pregătim să aniversăm Centenarul Marii Uniri.
Cât privesc atacurile tot mai insistente ale iredentismului maghiar asupra României, președintele Iohannis, de asemenea, nu are vreo străbatere de datorie și conștiință, pasivitatea sa evidențiind mai degrabă a face un joc dublu, mizând probabil și pe voturile electoratului cetățenilor români de etnie maghiară la o eventuală candidatură în 2019. Așa se și explică, dincolo de nepăsarea pe care o manifestă față de problemele stringente ale României, de a nu răspunde în niciun fel la mesajele belicoase pentru autonomie ale guvernului de la Budapesta și a liderilor maghiari din Transilvania, în schimb se ține cu o arogantță iresponsabilă, răutăcioasă și prostească de poveștile sale desumflate de realitățile vremii privind, în special justiția neghioabă care, prin abuzurile și fărădelegile trepădușilor săi de palat, continuă să facă atâta rău statului român. În rest ce să-i mai ceri acestui “ imperator” devenit atât de “european” încât cetățenii români au fost aduși în situația de a fi chiriași și slugi la ei acasă. Altfel spus, halal cu un astfel de președinte, cu foști și actuali politicieni și guvernanți, iresponsabili și incapabili să înțeleagă rânduielile și nevoile țării și să ne mai mirăm că în vreme ce hungariștii ne avertizează că în România ”problema maghiarilor este departe de a fi rezolvată”. Autoritățile române se comportă atât de ciudat și au o atitudine atât de rușinoasă, încât au ‘reușit” să-i aducă pe români în situația de a întâmpina Centenarul Marii Uniri mai dezbinați ca niciodată. Practic, pe fondul unor interese politice meschine, asistăm la o letargie totală și doar pe aici pe colo se mai poate vedea un minim interes față de marcarea acestui eveniment. Or în aceste condiții, cu programe și manifestări superficial gândite, atât în spațiul public, cât și la nivelul dezbaterilor științifice și cultural-educative, înseamnă atât de puțin pentru a mai putea salva ce se mai poate salva privind acordarea respectului cuvenit marii sărbători a tuturor românilor. Or, înainte de toate avem cu toții datoria de a evoca cu acest prilej faptele și sublimele jertfe ale înaintașilor, sau după cum atât de frumos se exprimă ilustrul istoric V. Pârvan: “….să cântăm eroii biruințelor și ai înfrângerilor noastre. Să-i cântăm cu glasul și mai ales cu fapta, cu inima să-i cântăm. Iar cântarea să le înveșnicească amintirea“. Și spunem apăsat astfel de învățăminte, pentru că acolo, unde adevărul despre naționalism este distorsionat, forțele distructive, din interior și din afara fruntariilor României, acționează monstruos împotriva ființei și unității noastre naționale. Ceea ce din păcate se și întâmplă fiind mereu zgâțâiți de blestemele trecutului, dar și ale prezentului, până la urmă din pricina incompetenței și relei-credințe a celor care de treizeci de ani conduc și gestionează atât de prost treburile țării. Ei au înstrăinat și îngenunchiat poporul în fața stihiilor străine și iată că în multe privințe au fost ignorate și atenuate sentimentele patriotice la români, respectul pentru eroii neamului, iubirea de țară și dăruirea pentru demnitatea și apărarea pământului strămoșesc, în special pe segmentul generației tinere.
Și iată acum, când ar trebui să privim cu mândrie spre marele act istoric de la 1 Decembrie 1918, asistăm mai degrabă cu atâta durere la relele ce au lăsat urme adânci pe trupul țării, dar și la marile pericole ce se îndreaptă spre România din toate direcțiile. Iar marele necaz care ne paște de atâta vreme încoace, este și rămâne lipsa de unitate frățească a românilor în astfel de momente dificile. Poate că de aceea, mai mult ca niciodată se potrivește a medita la versurile pline de subînțeles ale imnului nostru național “Deșteaptă-te, române”!: “Acum ori niciodată, să dăm dovezi la lume…că-n aste mâini mai curge un sânge de roman”.
…”Români din patru unghiuri, acum ori niciodată/ Uniți-vă în cuget, uniți-vă în simțiri/
Strigați în lumea largă că Dunărea-i (n.n.România) furată/ Prin intriga și sila, viclene uneltiri…”. DEȘTEAPTĂ-TE, ROMÂNE! LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!
Prof. Vasile Irod
