Sfinții mucenici Serghie şi Vah, ocrotitorii Olteniei, sărbătoriți astăzi în județele Gorj şi Dolj

703

Ziua de 7 octombrie marchează în fiecare an o mare sărbătoare pentru credincioșii din eparhia Oteniei – sărbătoarea Sfinţilor mucenici Serghie şi Vah, ale căror sfinte moaște se află în catedrala Mitropoliei Olteniei din Craiova.
Manifestările în cinstea Sfinţilor ocrotitori ai Olteniei au debutat în seara zilei de 6 octombrie 2021, prin săvârşirea slujbei Vecerniei Mari unită cu Litia în Catedrala mitropolitană ,,Sfântul mare mucenic Dimitrie“ din Craiova, precum şi în biserici de parohie din cuprinsul județelor Gorj şi Dolj. La finalul slujbei de seară, racla cu sfintele moaște a fost purtată în procesiune în jurul Catedralei Mitropolitane din cetatea Băniei.
Zi de sărbătoare cu cruce roşie în calendar, 7 octombrie este data la care marii mucenici Serghie şi Vah şi-au dat viaţa pentru credința în Hristos şi au pătimit moarte mucenicească din dragoste de Dumnezeu şi de oameni; sfinţii au trăit în vremea împăratului Maximian (286-305). Chiar dacă erau tineri, împăratul le-a acordat funcții înalte în Şcoala Centiliilor: Serghie a fost “primicer” (primicer este acela al cărui nume este scris primul pe lista oficial recunoscută a conducătorilor, așadar persoană marcantă prima înscrisă) şi Vah “secundicer” (secundicer este acela care se află al doilea într-o castă). Şcoala Centiliilor, constituită pe vremea lui Diocleţian, a format diviziuni de elită ale armatei romane, care îndeplineau ordinele împăratului însuşi şi funcţionau de asemenea în calitate de corp de instruire a ofiţerilor. Mai târziu, aceste diviziuni de elită au fost transformate în gardă imperială şi detașament de onoare. Ei erau creştini în ascuns, căci împăratul era un persecutor al creştinilor. Au fost descoperiți lui Maximian că se închinau lui Hristos, motiv pentru care li s-a cerut să jertfească idolilor. Aceştia, refuzând să aducă jertfe zeilor, au fost lipsiţi de însemnele demnităţii militare, îmbrăcaţi în haine femeieşti şi purtaţi prin cetate, în semn de batjocură. Pentru că nu au lepădat credinţa în Hristos nici după această batjocorire, au fost duşi în cetatea Varvalisa, spre a fi supuși chinurilor de împăratul Antioh. În drum spre această cetate, li s-a descoperit îngerul şi le-a vestit că “Pentru nevoinţa voastră veţi lua cununile biruinţei de la Domnul Iisus Hristos, Care va fi alături de voi în suferinţa voastră, dându-vă ajutorul Său până ce îl veţi călca pe vrăjmaşul diavol sub picioarele voastre“. În această cetate, Sfântul Vah şi-a dat duhul în urma torturilor, iar Sfântul Serghie a fost decapitat.
Serghie și Vah au fost foarte populari în Antichitatea târzie, iar biserici în cinstea lor au fost construite în mai multe orașe, inclusiv la Constantinopol și la Roma. Prietenia strânsă dintre cei doi este evidențiată în hagiografii și tradiții, ceea ce-i face să fie considerați unul dintre cele mai faimoase exemple de perechi de sfinți. În mănăstirea aferentă Bisericii ,,Santi Sergio e Bacco“ din Roma a trăit episcopul Inocenţiu Micu-Klein după retragerea sa de la Blaj. Cinstirea celor doi sfinți datează din secolul al V-lea. Un altar dedicat lui Serghie a fost construit la Resafa (redenumit Sergiopolis în jurul anului 425), dar nu există nici o dovadă că ar fi existat un cult mai vechi al său sau al lui Vah. Cultul lor s-a dezvoltat rapid la începutul secolului al V-lea, în perioada de extindere a cultului martirilor, mai ales a martirilor militari. Altarul din Resafa a fost construit din chirpici la porunca episcopului Alexandru de Hierapolis. Pasiunea a fost datat de la mijlocul secolului al V-lea, pe motiv că acesta descrie construirea unui astfel de altar ca și cum ar fi un eveniment petrecut relativ recent. Altarul original a fost înlocuit cu o structură de piatră, mai rezistentă, în anul 518; acest nou altar a fost patronat de către importante personalități politice, inclusiv împăratul roman Iustinian I, regele Khosrau al II-lea al Persiei sasanide și Al-Mundhir, conducător al gassanizilor. În mod tradițional, sărbătoarea sfinților Serghie și Vah a fost celebrată pe 7 octombrie în Occident. În calendarul tridentin ei erau sărbătoriți în aceeași zi cu papa Marcu și cu martirii Marcellus și Apuleius. În 1716, această zi a devenit sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria, Regina Rozariului, iar comemorarea lui Serghie, Vah și a celorlalți sfinți a fost mutată pe 8 octombrie. Sărbătorirea lor a fost restabilită pe data de 7 octombrie în 1969. În Imperiul bizantin ei au fost venerați ca protectori ai armatei. Împăratul Iustinian I le-a dedicat o mare biserică de mănăstire din Constantinopol, Mica Haghia Sophia, probabil în 527. Potrivit legendei, în timpul domniei lui Iustin I, nepotul său, Iustinian, a fost acuzat de complot împotriva tronului și a fost condamnat la moarte, dar a evitat după exemplul Sfinților Serghie și Vah să apară în fața lui Iustin și să-și pledeze nevinovăția. El a fost eliberat și i s-a redat titlul de cezar, iar în semn de recunoștință a promis că le va dedica celor doi sfinți o biserică odată ce va ajunge împărat. Construirea acestei biserici a Sfinților Serghie și Vah, între 527 și 536 (cu doar puțin timp înainte de construirea Catedralei ,,Sfânta Sofia“ între 532 și 537), a fost una dintre primele activități ale domniei lui Iustinian I. Serghie a fost un sfânt foarte popular în Siria și Peninsula Arabică. Orașul Resafa, care a devenit un sediu episcopal, a primit numele de Sergiopolis și a păstrat moaștele sfântului într-o bazilică fortificată. Resafa s-a dezvoltat în timpul împăratului Iustinian și a devenit unul dintre cele mai mari locuri de pelerinaj din Orient. Au fost construite multe alte biserici dedicate sfântului Serghie, sărbătorit uneori împreună cu Vah. O biserică dedicată ,,Santi Sergio e Bacco“ a fost construită în Roma în secolul al IX-lea. Arta creștină îi reprezintă pe cei doi sfinți ca soldați în haine militare, cu ramuri de palmier în mâini. Sărbătoarea lor are loc pe 7 octombrie, iar în “Sacramentarium” al papei Ghelasie li se atribuie o liturghie. Nomazii din deșert îl consideră pe Serghie ca un sfânt ocrotitor. Potrivit tradițiilor Bisericii Armene, Serghie, sau Sarkis, a fost venerat ca un general creștin în Armata Romană. El a fost martirizat împreună cu fiul său, Martyros, pentru mărturisirea credinței lor în Hristos. Sărbătoarea este precedată de o perioadă de trei zile de post. Moaştele Sfinţilor Mari Mucenici Serghie şi Vah au fost aduse în ţara noastră de domnitorul Neagoe Basarab şi depuse la Mânăstirea Curtea de Argeş. În anul 1949, la 25 octombrie, ca urmare a hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, sfintele moaşte au fost aduse la Catedrala mitropolitană „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Craiova, în timpul păstoririi vrednicului de pomenire mitropolit Firmilian al Olteniei.
Să cinstim şi noi pe aceşti sfinţi ocrotitori ai Olteniei, Serghie şi Vah, prin participarea la Sfânta Liturghie în ziua sărbătorii lor, prin rugăciune şi fapte bune, astfel încât să putem spune: ,,Pe cei ce după fire nu au fost fraţi de trup, pe aceştia Darul Cel Dumnezeiesc a cugeta frăţeşte până la sânge i-a făcut, pe Sfinţii Mucenici Serghie şi pe Vah, cinstită şi credincioasă pereche. Fără de arme şi fără de haine, în locul nevoinței pe vrăjmaşul au înfruntat, rugându-se neîncetat pentru sufletele noastre!“.
Masterand în teologie, Marius Stochiţoiu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here