În Duminica a 7-a a Paştilor, 20 mai 2018, (a Sf. Părinţi de la Sinodul I Ecumenic), Ap.Fapte 20, 16-18; 28-36; Ev. Ioan 17, 1-13 (Rugăciunea lui Iisus); glas 6, voscr.10, Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un ales sobor de preoţi şi diaconi în frunte cu Preacucernicul Părinte Protopop, Ionel Câmpeanu, a oficiat Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie şi slujba de resfinţire a Bisericii cu Hramurile «Pogorârea Sfântului Duh» sau «Cincizecimea» şi «Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil», din Parohia Romaneşti, filia Botorogi, Comuna Dăneşti, Protopopiatul Târgu-Jiu sud, Gorj.
“Dumnezeu preţuieşte sfintele sale lăcaşuri, dar, preţuieşte la fel de mult curăţia inimii şi dragostea cu care ne îndreptăm spre sfântul altar”
Piatra de temelie a Bisericii construite din lemn a fost pusă în anul 1881 şi s-a sfinţit pe locul alteia mai vechi, din 1740. În anul 1904 sfântul lăcaş a fost renovat şi s-a ridicat o turlă din zid, iar în anul 1924 a fost acoperit cu tablă. Ca urmare a distrugerilor în urma cutremurului din 1977, sfânta biserică a fost consolidată prin adăugarea unui zid exterior, iar în 2018 a fost restaurată prin refacerea tencuielii şi a picturii. Pentru osteneala sa în slujirea şi în înfrumuseţarea bisericii, Preotul Paroh, Preacucernicul Părinte Daniel Florea a fost hirotesit iconom şi au primit gramate Chiriarhale de mulţumire din partea Mitropoliei Olteniei următoarele persoane: Părintele Primar Emilian Rusu, doamnele Ana Şendroiu şi Maria Filip, familia Florin şi Maria Răduţoiu, domnii: Ion Petrescu şi Petre Avram. După ce s-a dat citire declaraţiei oficiale de resfinţire a bisericii, Părintele Paroh, Daniel Florea avea să spună următoarele: “Ne aflăm astăzi, aici, pentru resfinţirea Bisericii noastre binecuvântate şi să-I mulţumim Lui Dumnezeu că după două săptămâni de nori, ni se arată soarele, pentru a fi cu totul de frumuseţe această zi de prăznuire! Să fim cu toţi alături de sfânta biserică şi de sfinţii săi slujitori, pentru că Dumnezeu preţuieşte sfintele sale lăcaşuri, dar, preţuieşte la fel de mult curăţia inimii şi dragostea cu care ne îndreptăm spre sfântul altar”, iar Părintele Primar, Emilian Rusus a spus: “Astăzi se împlineşte o îndatorire sufletească şi o promisiune pe care am dat-o Înaltului Teofan, care era atunci Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei, când am candidat la postul de primar, că dacă voi ajunge în această funcţie, voi căuta să ajut lăcaşurile de cult pentru înfrumuseţarea lor. Vom ajuta, în continuare, lăcaşurile de cult, pentru că implicit, ne ajutăm pe noi înşine, pe toţi enoriaşii parohiilor din Comuna Dăneşti, pentru a face îmbunătăţiri la biserică şi la ceea ce este necesar în jurul bisericii! Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit Irineu, suntem bucuroşi că aţi venit astăzi aici, în mijlocul nostru, pentru că din 1881, de când s-a sfinţit această biserică, nici un înalt ierarh nu a venit ca să slujească în acest lăcaş de cult”.
“Biserica este «centrul» vieţii noastre”
La finalul slujbei euharistice, Mitropolitul Olteniei a început prin a spune că întotdeauna Îl implorăm pe Dumnezeu ca să vină să ne sfinţească toată viaţa noastră şi toată strădania noastră! Pentru aceasta: “Omul este rânduit ca să lucreze pe pământ, să-şi agonisească fapte bune şi la sfârşitul vieţii să se prezinte înaintea Lui Dumnezeu ca să primească răsplată pentru toată osteneala şi nevoinţa sa, să se aşeze alături de înaintaşii lui în cimitir, aşteptând învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie! Biserica este «centrul» vieţii noastre, pentru că de la Botez şi până la înmormântare, nu încetăm să venim aici ca să ne sfinţim, ca să primim răspuns la cererile noastre, ca să ne dăruiască Dumnezeu sănătate, înţelepciune şi mântuire! I se spune «lăcaş de cult», dar, acest termen este mai mult juridic. Biserica este «Casa Lui Dumnezeu», «Casa Împăratului», a Basileului, a Celui Care a făcut cerul şi pământul şi care coordonează viaţa noastră, la fiecare în parte, care are grijă de fiecare suflet în parte, care chiverniseşte tot ceea ce avem de împlinit pe pământul acesta”, a apreciat Chiriarhul nostru. În explicarea Evangheliei acestei Duminici binecuvântate, Mitropolitul Olteniei a evidenţiat o serie de aspecte privind apropierea omului de Dumnezeu şi de credinţa noastră dreptmăritoare, deoarece: “Atunci când Dumnezeu ne cere inima noastră, El ne cere să fim curaţi, «spălaţi» de păcate, ne cere să fim împărtăşiţi cu Trupul şi sângele Său, ca să avem viaţă veşnică! A fi în Dumnezeu şi a fi îndreptat, condus de Dumnezeu, înseamnă exact ceea ce spunem în Rugăciunea «Tatăl Nostru», când zicem: «Facă-se voia Ta!». Deci, cu cât spunem mai convingător acest lucru, cu atât vom simţi că viaţa noastră este cu adevărat coordonată şi condusă pe o cale de lumină! Cu cât ne vom abate de la viaţa pe care Dumnezeu ne-o dăruieşte, cu atât vom afla întuneric în mintea noastră, în sufletul nostru, în familia noastră, în societatea în care trăim! Numai prin credinţa că Mântuitorul Hristos este Cel care coordonează viaţa noastră, numai astfel vom putea să mergem mai departe spre Împărăţia Cerurilor! Dacă nu avem credinţă, ca în Psaltire, că: «Zis-a cel nebun că nu este Dumnezeu!». Cel care spune că nu este Dumnezeu, desigur, că e nebun, adică, nu este întreg la minte! Numai aceia care nu sunt întregi la minte, aceia tăgăduiesc existenţa lui Dumnezeu! A mărturisi despre Dumnezeu este lucrul cel mai potrivit pentru noi, ca fiinţe raţionale! Dacă am întreba un animal, cine este creatorul său, nu ne poate arăta, pentru că nu are raţiune, dar, omul, care are raţiune, trebuie să răspundă foarte clar, că Dumnezeu este Creatorul Cerului şi al pământului, al celor văzute şi nevăzute, deoarece toate cele ce sunt în preajma noastră, nu sunt opera unui om sau a altei puteri, ci, sunt «opera» Lui Dumnezeu, care e o Persoană cu care stăm de vorbă, căreia putem să ne adresăm prin expresia: «Tu, Doamne!». Deci, El este o Persoană cu care intrăm în legătură, Care ne iubeşte şi ne-a făcut pe noi, Care ne dă înţelepciune şi ne aşează în loc fericit, când vom trece din lumea aceasta”, a reiterat cu elocinţă ÎPS Părinte Irineu.
“Biserica e ca o «mireasă» ce-şi aşteaptă «mirele», ca o mamă care îngrijeşte de casă şi-i aşteaptă pe copiii săi”
În încheierea cuvântului său de învăţătură, Mitropolitul Olteniei a spus că: “Această biserică, mult înainte de secolul al XVIII-lea, ne arată că aici au fost preoţi cinstitori de Dumnezeu, slujitori ai adevărului, credincioşi ortodocşi, care au crezut în Mântuitorul Hristos, au nădăjduit şi L-au iubit pe Dumnezeu! E important să analizăm viaţa noastră şi să constatăm, cine suntem, şi să vedem în ce direcţie ne îndreptăm! Dacă suntem în rânduiala Lui Dumnezeu şi dacă Îl urmăm pe Mântuitorul Hristos, ne ferim de diavolul şi de amăgirile lui! Să avem hotărârea de a alunga din sufletele noastre toate gândurile rele, toate poftele nesăţioase, să dobândim Împărăţia Cerurilor! Biserica aceasta, înfrumuseţată prin strădania dumneavoastră, e ca o «mireasă» ce-şi aşteaptă «mirele», ca o mamă care îngrijeşte de casă şi-i aşteaptă pe copiii săi! Să nu uitaţi drumul acesta care duce la biserică, pentru că este drumul pe care ni l-a lăsat Dumnezeu pentru veşnicirea noastră! Cu cât vom veni mai des la biserică şi ne vom ruga, cu atât vom avea mai mult parte de această cale a Împărăţiei şi vom prinde «gustul» pentru Împărăţia Lui Dumnezeu! Rugăm pe Milostivul să le dăruiască tuturor bună răsplată după munca depusă, să-i felicităm pe toţi cei care s-au ostenit pentru înfrumuseţarea acestui sfânt lăcaş, ca Domnul să le dăruiască însutit şi înmiit pentru osteneala şi râvna lor! HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT”! Luni, 21 mai 2018, de Sărbătoarea «Sfinţii Mari Împăraţi şi întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa, Elena», Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un ales sobor de preoţi şi diaconi în frunte cu acelaşi Preacucernic Părinte Protopop, Ionel Câmpeanu, a oficiat Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la Biserica «Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena» din Municipiul Târgu-Jiu. Vremea ploioasă şi cerul înnorat nu au împiedicat credincioşii târgujieni să preguste frumuseţea unei sfinte slujbe şi minunatul cuvânt de învăţătură rostit de către Arhiereul Olteniei, care a apreciat că pentru noi, românii, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt modele de sfinţi credincioşi şi iubiţi, dovadă numele lor atât de răspândite, cât şi multele biserici ridicate în cinstea lor. Astfel, Biserica recunoaşte înălţimea faptelor sfântului împărat, socotit, pe bună dreptate, în rândul apostolilor, ca şi sfânta sa maică, evlavioasa Elena, cea care a avut o mare înrâurire asupra fiului ei. S-a apreciat că Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena au fost cinstiţi de Biserică, încă de la început, întocmai cu Apostolii, pentru că ei l-au propovăduit pe Hristos în alt mod, nu atât prin cuvinte, cât L-au propovăduit prin pilda vieţii lor, prin faptele bune pe care le-au făcut şi prin întoarcerea popoarelor la credinţa cea adevărată, la Dumnezeu, făcând ca mii de suflete să fie încorporate la Trupul tainic al Lui Iisus Hristos, care este Biserica. De aceea, dacă suntem atenţi de fiecare dată când ne închinăm şi sărutăm icoana Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, în iconografia ortodoxă, au între ei Sfânta Cruce, deoarece, pe unii dintre noi ne caută Iisus şi chiar ni se descoperă ca fiind Fiul Lui Dumnezeu. Sărbătoarea Sfinţilor Constantin şi Elena este una dintre cele mai însemnate pentru creştini, întrucât împăratul Constantin i-a eliberat pe aceştia de sub prigoana păgână prin Edictul de la Mediolanum din 313 şi toată activitatea sa stă sub sfatul mamei sale, Elena, a fost una de purtare de grijă faţă de noua credinţă. În încheiere, s-a arătat că din viaţa şi faptele acestor plăcuţi ai lui Dumnezeu avem învăţături de folos sufletesc, căci ei au ştiut să unească în sufletul lor credinţa cu bunătatea, sfinţenia cu faptele de eroism, smerenia crucii cu gloria coroanei de împăraţi, înţelepciunea cu milostenia faţă de săraci, iar aceşti sfinţi, prin tot ceea ce au lucrat şi au înfăptuit, au aşezat pe frunţile lor cele mai luminoase cununile slujirii omului, societăţii şi a Lui Dumnezeu.
Profesor, Vasile GOGONEA
