Sfântul sfinţit mucenic Haralambie este cinstit de către Biserica ortodoxă în fiecare zi de 10 februarie, el fiind cel mai în vârstă mucenic prăznuit de către credincioşii ortodocşi (a pătimit chinuri şi moartea pentru credinţa creştină la vârsta de 113 ani).
Etimologia numelui ,,Haralambie“
Destul de rar întânit astăzi la noi ca nume de botez, dar bine reprezentat ca nume de familie, Haralambie are origine grecească, fiind alcătuit din chara(,,har“, ,,slavă dumnezeiască“) şi lambos(,,lumină“, ,,strălucire“). Această alăturare ne permite nouă să interpretăm numele de Haralambie ca ,,lumină harică“, ,,strălucire a harului“, ,,strălucirea fericirii“. În aria românească se întâlneşte şi sub forme ca Haralamb sau Haralampie, mai rar Haralampi sau Haralambi.
Sfântul Haralambie în credinţa populară
În mediul rural Sfântul sfinţit mucenic Haralambie apara şi ca un sfânt care are putere asupra bolilor ce cuprind animalele; pentru aceasta, în anumite zone ale ţării, în ziua de 10 februarie, credincioşii aduc la biserică din hrana animalelor (cereale, mălai, grăunte şi sare); după ce sunt binecuvântate de preot, sătenii le dau, spre mâncare, animalelor din gospodărie, pentru a fi ferite de boli şi neputinţe. Ei păstrează însă o parte din această hrană binecuvântată, drept leac, pentru alte eventuale boli ale animalelor.
Viaţa sfântului Haralambie
De-alungul vieţii sale Sfântul Haralambie a fost episcop al cetăţii Magnesia situată în Asia Mică, o dată cu începutul prigonirilor de către împăratul roman Septimiu Sever Sfântul mucenic a fost arestat la ordinele consulului Lucian. Sfântul sfinţit mucenic Haralambie este cunoscut sub numele de ,,Izgonitorul de boli“, aceasta mai ales datorită faptului că este un mare apărător împotriva ciumei şi a foametei,el închinându-şi viaţa pentru a-L sluji pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi pentru a-i îndruma, sprijini, sfătui şi a-i învăţa pe credincioşi în perioadele de persecuţie.
Lucian, proconsulul cetăţii Magnesia din Asia Mică s-a arătat foarte deranjat de faptul că Sfântul Haralambie aducea la credinţă foarte mulţi păgâni, aşa că a decis să ordone arestarea mucenicului lui Hristos. Pentru a nu-l tortura şi a-i cruţa viaţa, Lucian îi ordonă lui Haralambie să se închine zeilor păgâni. Văzând că Haralambie a refuzat categoric să facă acest lucru, consulul roman a ordonat ca Haralambie să fie torturat, până când acesta va renunţa la credinţa sa. Proconsulul Lucian, văzând că sfântul rabdă durerile, se decide să folosească el însuşi instrumentele de tortură pentru a-l convinge pe Haralambie să renunţe la convingerile sale religioase. Începând să-l tortureze pe sfânt, mâinile i-au căzut ca secerate de sabie, rămânând atârnate de corpul sfântului mucenic. Aceasta s-a decis să-l scuipe pe Haralambie, moment în care gura i s-a strâmbat şi i s-a întors la ceafă. Văzând astfel ce a păţit, Lucian îl imploră pe sfânt să îl salveze. Sfântul martir se roagă pentru acesta, proconsulul roman primind pe loc vindecare. Acum Lucian îl roagă pe Sfântul părinte Haralambie să îl boteze în numele Sfintei Treimi. O dată cu încreştinarea sa, Lucian pune capăt persecuţiilor religioase asupra creştinilor din provincia sa.
Împăratul roman Septimiu Sever, aflând despre toate cele întâmplate, ordonă ca Sfântul Haralambie să fie arestat şi adus la Antiohia să fie supus la o serie de încercări. Reuşind să săvârşească mai multe minuni şi văzând mulţimea adunată să renunţe la credinţele păgâne şi a primi credinţa creştină, împăratul a dat ordin să i se zdrobească gura cu pietre şi să i se ardă barba. Sfântul Haralambie a supravieţuit şi acestei torturi, însă ulterior a fost decapitat.
Minuni ale Sfântului Haralambie
În primul rând sunt de menționat minunile pe care Sfântul Haralambie le-a săvârșit în timpul martiriului sau: biruirea chinurilor inimaginabile la care a fost supus, vindecarea unor bolnavi, redarea vederii unui orb, izbăvirea de demoni și chiar învierea morților. În plus, Sfântul Haralambie este cinstit ca tămăduitor de ciuma, păzitor de foamete și izgonitor al duhurilor necurate. Recunoscut, în mod special, pentru vindecarea bolilor infecțioase, Sfântul Haralambie a izbăvit adesea de ciuma multe comunități încercate de astfel de epidemii catastrofale în trecut. Creștinii luau sfântul cap al Mucenicului de la cetatea din Meteora (Grecia) unde fusese depus și înălțau rugăciuni fierbinți în acele locuri, iar epidemiile de ciuma sau tifos încetau imediat. Asa s-a întâmplat și când Sfântul a oprit epidemia de ciuma din 1908 care cuprinsese Mănăstirile din Sfântul Munte, iar de atunci s-a hotărât ca an de an, în ziua de 10 februarie când se prăznuiește în calendarul creștin ortodox Sfântul Mucenic Haralambie în toate mănăstirile athonite să se facă priveghere cu citirea paraclisului Sfântului, în semn de cinstire deosebita pentru minunile pe care acesta le-a săvârșit în acele regiuni.
În țara noastră, istoria consemnează numeroase situații în care oamenii i-au cerut ajutorul în situații grele, iar el i-a ajutat. După cum se spune chiar în acatistul închinat lui, sfântul este “izbăvitor de ciumă și de foamete”. În 1813, În Țara Românească s-a abătut o mare epidemie de ciumă, încât mureau zilnic 300 de bucureșteni. Numită “ciuma lui Caragea”, pentru că s-a petrecut în vremea acestui domnitor, aceasta a secerat 90 de mii de oameni. În această situație, nădejdea oamenilor a fost pusă în Sfântul Mucenic Haralambie ca singurul care putea să-i izbăvească de boală. Într-adevăr, după multe rugăciuni și cereri adresate lui, ciuma a dispărut. Tot către Sfântul Haralambie și-au îndreptat oamenii nădejdea și cu câțiva ani înainte, în 1795, în timpul cumplitei foamete din vremea lui Alexandru Constantin Moruzi, în care Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie nu a întârziat să le dea oamenilor ajutorul. Pentru acest lucru, Sfântul Haralambie este cinstit și în Acatistul său, unde găsim scris: „Bucura-te, izbăvitorule de ciumă și de foamete!“
Sfintele moaște ale Sfântului Haralambie la care credincioșii se închină și în ziua de azi sunt izvorâtoare de tămăduire trupească și duhovnicească și continuă să facă mari minuni pentru sufletele ce cu profunda credință se închină lor. De aceea, ceea ce ne poate apropia cu adevărat de Sfântul Haralambie ca, de altfel, de toți Sfinții, este citirea cu evlavie a Acatistului sau rostirea cu încredere a rugăciunii către acesta și, dacă se poate, închinarea, cu sufletul curat, la moaștele sfântului, indiferent unde se afla acestea(biserica Mânăstirii Horezu şi cea a mânăstirii Cădăruşani ş.a.).
Rugăciune către Sfântul sfinţit mucenic Haralambie, izgonitorul de boli:
,,Sfinte Mucenice Haralambie, primește această rugăciune pe care cu umilință ți-o aducem și ne izbăvește din toate necazurile! Deși suntem bolnavi și nevrednici milostivirii tale pentru păcatele noastre cele multe și grele pe care le săvârșim în tot timpul vieții noastre și în tot ceasul, totuși, cunoscând bunătatea ta cea mare pe care ai arătat-o celor ce te cinstesc și celor ce se pocăiesc cu credință întru numele Domnului, îndrăznim cu umilință să mărturisim înaintea ta că am greșit.
Fii mijlocitorul nostru către preaputernicul Dumnezeu pentru iertarea păcatelor noastre, pentru izbăvirea noastră de toate bolile și de toate primejdiile și pentru întărirea noastră în credința cea adevărată. Amin!“
Marius Stochitoiu
