Astăzi, 17 septembrie, în calendarul creştin sunt sărbătorite Sfânta Muceniță Sofia (Înţelepciunea) şi fiicele ei Pistis (credință), Elpis (nădejde) și Agapi (dragoste), care au trăit în Roma, în vremea împăratului păgân Adrian (117 și 138). Pe vremea când trăia soțul ei, Sf. Mc. Sofia a născut trei fete, pe care le-a numit cu numele celor trei virtuți pomenite în Sfânta Scriptură: Pistis (credință), Elpis (nădejde) și Agapi (dragoste). Însă, rămânând văduvă prea devreme, își petrecea viața în curăție, în post, rugăciune și în frică de Dumnezeu, fiind împodobită și cu faptele milosteniei, în acest fel evlavios crescându-le și pe fiicele ei, învățându-le să citească, să se roage și să se ostenească la lucru, sporind în toate faptele cele plăcute lui Dumnezeu. Aflându-se despre frumusețea lor, care pornea din buna înțelepciune în care erau educate, eparhul cetății Antioh a dorit să le vadă, însă, aflând că sunt creștine, le-a pârât pe dânsele împăratului Aelius Adrian, care a trimis după ele. Rugându-se şi închinându-se Domnului, au ieșit din casă și s-au dus toate patru de mână la palatul împăratului şi însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci, au stat înaintea împăratului cu fețele luminoase și inimile curajoase, dar, mărturisind credința ei și a fiicelor ei în Domnul, împăratul s-a mirat de înțelepciunea cu care vorbea, și nu a vrut să le dea spre judecată numaidecât, ci le-a rânduit în casa unei femei de neam bun ca să le păzească vreme de trei zile. În cele trei zile, Sfânta Sofia își îmbărbăta fiicele cu cuvinte înțelepte, îndemnându-le să păstreze în suflet dragostea lui Hristos, pentru că mai mare podoabă și frumusețe vor primi în ceruri pentru răbdarea lor şi le spunea: ,,Neprețuitul vostru Mire ceresc, Iisus Hristos, este sănătate veșnică, frumusețe negrăită și viață fără de moarte. Când frumusețile voastre vor fi luate prin chinurile îndurate pentru Dânsul, El vă va înfrumuseța pe voi cu cereasca frumusețe pe care ochiul n-a văzut-o”, iar, ascultând cuvintele maicii lor, fetele se bucurau la asemenea răsplată veșnică și așteptau cu suflet vesel vremea muceniciei. Deci, sosind ziua judecății, împăratul căuta să le momească pe tinerele fete cu bogății și răsplătiri pieritoare văzându-le așa frumoase, dar ele au răspuns cu multă vitejie și înțelepciune că preferă mucenicia decât să se închine idolilor. Și cu adevărat, multe chinuri au suferite sfintele fecioare, prin arderea pe grătare încinse, fierberea în smoală, dar, spre mirarea tuturor, nimic nu le-a vătămat, căci Domnul le păzea întregi! În cele din urmă, prigonitorul a hotărât tăierea lor cu sabia, și așa și-au încheiat fecioarele alergarea cea bună, iar, maica lor, plângând și bucurându-se pentru ele, a luat cinstitele lor trupuri și le-a îngropat cu cinste, zăcând lângă mormântul lor trei zile și rugându-se, până ce a adormit și ea întru Domnul, fiind îngropată alături de fiicele ei.
,,Ajutați-ne, dar, în nevoile noastre, Sfintelor Mucenițe, și dimpreună cu înțeleapta voastră maică Sofia”!
În această zi, iată, o Rugăciune pentru dragostea creștinească între părinți și copii: ,,Pe voi, Sfintelor Mucenițe Elpis, Pistis și Agapis vă slăvim, vă mărim și vă fericim, dimpreună și pe înțeleapta voastră maică Sofia, căreia ne închinăm, că s-a arătat chip al grijii de Dumnezeu înțelepțite. Deci, roagă-L, Sfântă Elpis, pe Făcătorul celor văzute și al celor nevăzute, ca să ne dăruiască nouă credință tare, nesmintită și nestricată. Mijlocește, Sfântă Pistis înaintea Domnului Iisus pentru noi păcătoșii, ca să nu depărteze de la noi nădejdea în bunătățile Sale, ci să ne izbăvească din tot necazul și nevoia. Şi povestește-i, Sfântă Agapis, Duhului adevărului, Mângâietorului, necazurile și întristările noastre, ca să trimită de sus în sufletele noastre dulceața cea cerească. Ajutați-ne, dar, în nevoile noastre, Sfintelor Mucenițe, și dimpreună cu înțeleapta voastră maică Sofia, rugați-vă Împăratului împăraților și Domnului domnilor ca să-i păzească pe (fiecare îşi rosteşte numele) sub acoperământul Său, ca împreună cu voi și cu toți sfinții, să preaînălțăm și să preaslăvim preasfântul și de mare cuviință numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh Dumnezeu, Stăpânului Celui mai înainte de veci, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”!
Drd. Radu FĂINIŞI, master în Teologie
