În cea de-a 4-a Duminică după Sfintele Paşti (a Slăbănogului de la Vitezda), Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei, Locţiitor de Arhiepiscop al Râmnicului şi Mitropolitul Olteniei a săvârşit Sfânta Liturghie şi slujba de târnosire a Bisericii din Parohia Bălăceşti(Ceauru) cu hramurile “Nașterea Maicii Domnului” și “Sf. Ierarh Vasile cel Mare”, din Protoieria Târgu Jiu Sud, judeţul Gorj.
În prezența reprezentanților administrației publice locale și județene, în frunte cu D-l Ion Călinoiu, însoțit de d-l ministru Mihnea Costoiu, a unor parlamentari, Preotul paroh Ion Buicu a fost hirotesit și ridicat la rangul de iconom stavrofor, fiind apreciat faptul că Biserica aceasta s-a zidit aproape într-un an de zile și “acesta este un lucru care ne uimește pe toți, sublinia preotul paroh, deoarece am fost încredințat de faptul că un om, atunci când își dorește să facă un lucru, avându-L pe Dumnezeu în suflet, acel lucru îl face într-un timp nesperat de mic”! Au primit gramate chiriarhale de mulțumire: d-l deputat Vasile Popeangă, d-l primar Aristică Paicu, d-l avocat Matei Catrinoiu, d-l Florin Pasăre, dr. Dumitru Vlădulescu și Vasile Pasăre, epitrop.
“Atunci când se sfințește o biserică este ziua Învierii, este ziua bucuriei”
În cuvântul de învățătură arhierească, ÎPS Părinte Irineu a subliniat că la această sărbătoare duhovnicească: “Sfânta biserică este astăzi împodobită și aleasă, ca o mireasă binecuvântată și bine primită înaintea Lui Dumnezeu! Pentru mine, personal, și pentru toată obștea creștinească, această Duminică după Praznicul Paștelui este o adevărată sărbătoare, o adevărată Înviere. Atunci când se sfințește o biserică este ziua Învierii, este ziua bucuriei, este ziua Paștelui, pentru că biserica este cu adevărat Casa Lui Dumnezeu, este locul de întâlnire al tuturor credincioșilor, este locul unde fiecare dintre noi vine să-L găsească pe Dumnezeu, să primească de la El tot ceea ce este mai bun pe lumea aceasta, tot ceea ce mintea umană poate să ceară de la Dumnezeu, și în același timp lucrul cerut să fie și de folosință. 
Deci, aici biserica s-a ridicat cu multă credință, cu multă dragoste. A fost zidirea rugăciunilor înaintașilor dumneavoastră, de ani de zile! Rugăciunea celor de aici din cimitir, a răposaților care azi s-au bucurat că au văzut în jurul lor pe urmașii lor în credință, în dragoste și în neamul românesc. De asemenea, aici, când am pus piatra de temelie, am pornit cu gândul că noi, depunând puțin efort, Dumnezeu va spori râvna noastră, osteneala noastră. Toate acestea s-au adeverit pentru că flacăra credinței a crescut nemijlocit în sufletele dumneavoastră, al părintelui Ioan, al celor care au contribuit și pe care nu i-am pomenit, dar îi pomenim întotdeauna, la sfintele slujbe, când zicem, «Binecuvântează Doamne, pe cei ce iubesc podoaba casei Tale!». Deci, Dumnezeu îi va binecuvânta pe toți și le va răsplăti la fiecare după râvna, contribuția și osteneala fiecăruia”!
“Vindecarea sufletească și trupească ne îndeamnă să ne gândim la Dumnezeu”
În evocarea Pericopei Evanghelice a Duminicii acesteia, Înaltul nostru Ierarh ne-a îndemnat să ne îndreptăm întotdeauna mintea către Dumnezeu, pentru că: “Vindecarea sufletească și trupească, fraților și surorilor, ne învață, pe de o parte, să apreciem sănătatea, iar pe de altă parte ne îndeamnă să ne gândim la Dumnezeu. Ne ridică din sfera îngustă, slabă, neputincioasă a lucrurilor pământești, care de multe ori ne întunecă și nu ne mai dă posibilitatea să vedem lucrurile cerești. Deci, de la locul de boală, de suferință, de durere, locul de așteptare, urmează locul de sfințenie, locul unde slăbănogul din Evanghelia Duminicii acesteia se întâlnește efectiv cu Dumnezeu și Îl recunoaște”, mai ales că Dumnezeu este primul care ne cheamă întotdeauna și primul care face pasul spre noi, cei care trebuie să ne apropiem tot mai mult e de credință! Noi trebuie să fim atenți, mai ales atunci când păcatul nostru se dovedește a fi o adevărată boală, fiindcă: “Păcatul este paralizie, păcatul este suferință. Omul păcătos își anchilozează sufletul său, își întunecă mintea și nu mai lasă să pătrundă în inima sa razele strălucitoare ale Luminii Lui Dumnezeu”!
“Dacă nu avem pe Dumnezeu în sufletul nostru, ne ofilim și murim”
În încheierea cuvântului său de învățătură arhierească, Mitropolitul Olteniei a ținut să adauge cu o profundă aplecare de natură educativă și moralizatoare că: “Dacă nu avem pe Dumnezeu în sufletul nostru, ne ofilim și murim! Așadar, Evanghelia de astăzi, să ne fie întotdeauna la sufletul nostru, să ne fie călăuzitoare și Lumină în viața noastră! Ai grijă să nu mai păcătuiești ca să nu-ți fie ție ceva mai rău! Și noi să avem grija aceasta de zi cu zi, să-L avem pe Mântuitorul Iisus Hristos, căci El este prezent permanent lângă noi! Să-L chemăm! Iată, stau la ușă și bat, zice Domnul! Dacă vom deschide, Îl vom primi pe El în noi, și El va rămâne permanent în viața noastră. Mulțumim Lui Dumnezeu pentru această zi, mulțumim Lui Dumnezeu pentru sfânta biserică, pentru ajutorul dat, felicităm pe toți cei care s-au ostenit la realizarea acestei frumosase Case a Lui Dumnezeu și nădăjduim ca în continuare să încălziți, să vizitați, să cercetați Casa Lui Dumnezeu, și sunt convins că veți face acest lucru, având și morții dumneavoastră aici, în cimitir, și bineînțeles, grija pentru sufletul dumneavoastră. Dumnezeu să vă întărească, să vă răsplătească, și multă bucurie să vă dăruiască, Amin”!
Profesor, Vasile Gogonea
