În Duminica a 31-a după Rusalii, Ap.I Timotei 1, 15-17; Ev.Luca 18, 35-43, (Vindecarea orbului din Ierihon), din data de 2 decembrie 2018, Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un ales sobor de preoţi şi diaconi, în frunte cu Preacucernicul Părinte Protoiereu, Pr. Ionel Câmpeanu, în prezenţa unui număr apreciabil de credincioşi, a oficiat Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie şi slujba de sfinţire a Sfintei Mese şi târnosirea Bisericii cu hramurile: «Buna Vestire» şi «Sf. Mare Muc. Dimitrie, izvorâtorul de mir» din Parohia Ohaba, Protopopiatul Târgu-Jiu Sud, comuna Bolboşi, judeţul Gorj. În cadrul slujbei Sfintei Liturghii, diaconul Tudor Lucian Nicolae a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Mierea Birnici, din comuna Cruşeţ, Protoieria Târgu-Cărbuneşti, Gorj.
“Se împlineşte năzuinţa credincioşilor de a avea o «Casă» a Lui Dumnezeu!”
La sfârşitul slujbei euharistice, Preacucernicul Părinte Protoiereu, Ionel Câmpeanu, a dat citire actului de sfinţire a bisericii şi a spus: “În această zi de 2 decembrie, din anul mântuirii 2018, credincioşii Parohiei Ohaba, din Comuna Bolboşi, trăiesc o zi de aleasă bucurie duhovnicească prilejuită de sfinţirea Bisericii cu Hramurile: «Buna Vestire» şi «Sf. Mare Muc. Dimitrie, izvorâtorul de mir», iar hrisovul de sfinţire ne arată că piatra de temelie la această biserică a fost pusă în anul 2004 de către ÎPS Teofan şi s-a zidit între anii 2004-2018, fiind împodobită cu pictură în frescă. În această zi, putem spune că se împlineşte năzuinţa credincioşilor de a avea în mijlocul lor o «Casă» a Lui Dumnezeu. Din această clipă, casa omului devine «Casă a Lui Dumnezeu», într-o zonă numită «Conace», pentru că este locul în care ne întâlnim cu Dumnezeu Cel întru Treime Slăvit, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Să aducem mulţumire Lui Dumnezeu penru acest dar, de a avea o biserică nouă, o biserică frumoasă, împodobită după canoanele noastre bisericeşti” a spus Preacucernicia sa. Cu acest prilej, Preotul Paroh, Bogdan Adrian Ursan a fost ridicat la rangul onorific de sachelar şi a spus: “Astăzi, avem o nouă biserică, avem în mijlocul nostru pe Înaltpreasfinţitul Părinte, dr. Irineu, prin lucrarea şi Harul Duhului Sfânt! Desigur, pe vadul istoriei, ne întâlnim cu strămoşii care devin contemporani cu noi, de aceea, suntem mândri că suntem ortodocşi, că suntem români, că păstrăm nealterat simbolul credinţei noastre! Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit, vă rog să primiţi din partea mea şi a familiei mele o sfântă icoană cu Hramul acestei biserici şi un buchet de flori”!
Primarul Comunei Bolboşi, domnul Bilea Gheorghe a ţinut să precizeze, printre altele: “Mă simt onorat că sfinţim în această zi biserica noastră nouă, pentru că dăruim acest lăcaş sfânt pentru folosinţă şi păstrare credincioşilor din Ohaba-Jiu şi Valea”! Au primit gramate chiriarhale de mulţumire din partea Mitropoliei Olteniei: domnul Primar, Bilea Gheorghe, d-l Croitoru Viorel, fost primar, d-na Burlacu Maria şi domnii: Vâlceanu Victor, Ciciu Nicolae, Cioclei Gheorghe, Ciciu Cornel, Ciciu Cristian, Pricop Adrian, Drulescu Constantin şi Giosu Dumitru.
“Sfinţirea unei biserici este o «uşă» deschisă în ceruri”
În cuvântul de aleasă învăţătură duhovniceacă, asociat cu o uşoară umbră de tristeţe care ne aminteşte de faptul că în această viaţă pământească, «bietul om este sub vremi», cum spune cronicarul Miron Costin, Mitropolitul Olteniei a început prin a spune că sfinţirea unei biserici este o bucurie mare pentru o parohie, pentru o comunitate creştină, iar pentru acest eveniment, oamenii au lucrat, fiindcă generaţii întregi au dorit o biserică în satul lor, ceea ce demonstrează că nu am avea putere de la noi înşine, dacă Dumnezeu nu ar avea dragoste pentru noi şi nu ne-ar da această posibilitate ca să zidim «Casa» Sa. Dar, vine un moment când orice om îşi dă seama câtă valoare are, mai ales atunci când se uită către mormânt, către oase goale şi câtă putreziciune, iar în faţa morţii, noi suntem chemaţi să dăm socoteală de ceea ce am făcut, a subliniat Înaltul Ierarh, precizând în continuare: “Sfinţirea unei biserici este «o uşă deschisă în ceruri», iar dumneavoastră, prin Sfintele Liturghii şi prin sfintele rugăciuni pe care le veţi face aici împreună cu preotul, veţi avea «uşa deschisă în ceruri», pentru că întotdeauna, ne rugăm ca Dumnezeu să ne deschidă uşa Împărăţiei Sale, că spunem Maicii Domnului, «uşa milostivirii deschide-ne-o nouă, Născătoare de Dumnezeu, ca să ne mântuim prin tine, că tu eşti mântuirea neamului omenesc!». Deci, biserica este mama noastră şi nu poate mama să fie indiferentă de plânsul copilului ei, că nu poate fi nepăsătoare de suferinţa lui şi se lasă pe sine, ca şi când şi-ar da viaţa pentru copilul ei. Biserica se preocupă de noi toţi, atât cât suntem în viaţa aceasta, cât şi după moarte, pentru că cimitirul nostru ne aminteşte de cei dragi ai noştri, pe care i-am adus şi i-am îngropat aici, ca să aştepte învierea morţilor la sorocul veacurilor. Ei se bucură cu noi, că săvârşim această binecuvântare a bisericii, când facem din lucrul mâinilor noastre un lucru al Lui Dumnezeu. Deci, bucuria de astăzi este o «gustare» a tuturor, a noastră şi a înaintaşilor noştri, pentru că ei aşteaptă şi se bucură de modul cum noi, ducem mai departe această «comoară» a învăţăturii noastre, a fiinţei noastre şi a neamului nostru românesc. Ei sunt bucuroşi că atâţia urmaşi ai lor au venit astăzi cu bucurie la această sfinţire”, a reiterat Chiriarhul bisericilor noastre, considerând că: “Prin sfinţirea bisericii, ni se deschid ochii şi vedem Împărăţia Lui Dumnezeu, sfinţii care sunt pictaţi după înţelepciunea noastră omenească, pentru că vedem cum sfinţii sunt pregătiţi ca să se roage lui Dumnezeu pentru noi! Stând în biserică, parcă vedem Împărăţia Lui Dumnezeu, pentru că orice am spune noi despre lumea aceasta, că e frumoasă, toate cuvintele pălesc înaintea Împărăţiei Lui Dumnezeu, pentru că acolo, lucrurile sunt cu neputinţă de descris, cum spune Sf. Ap Pavel, pentru că acolo Dumnezeu ne iubeşte şi orice părinte care-şi iubeşte copilul, vrea să-i dea chiar şi sufletul său! Tatăl Ceresc ne iubeşte pe noi şi vrea să fim, precum în cer, aşa şi pe pământ, dar, şi pe pământ, precum în cer, ca să se sfinţească numele Său”, a apreciat Mitropolitul Olteniei!
“Să strigăm: «Iisuse, fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă»”!
Din miezul înţelepciunii Pericopei Evanghelice, Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu a vorbit în faţa credincioşilor despre importanţa deosebirii pe care trebuie să o facem între ochi şi darul vederii, pentru că nu ochiul este acela care produce vederea, ci, darul Lui Dumnezeu! “Ochiul este un organ trupesc ce putrezeşte, însă darul Lui Dumnezeu este această binecuvântare, acest folos pe care Milostivul ni l-a dat, ca noi să vedem Creaţia Lui”, a spus Mitropolitul Olteniei! “Să ne bucurăm de frumuseţea din jurul nostru, de privirea celor din jurul nostru, deoarece, prin privire intră bucuria şi plăcerea, intră îndestularea, intră şi hrana, pentru că vedem ceea ce mâncăm. Vederea este cea mai valoroasă virtute pe care Dumnezeu ne-a dat-o nouă şi pe care s-o păstrăm cu stăruinţă. Vedem că orbul din naştere primeşte de la Dumnezeu, nu numai darul vederii pământeşti, ci şi darul vederii spirituale, duhovniceşti, pentru că şi înainte, dar, mai ales după dobândirea vederii, Îl vede pe Însuşi Dumnezeu! Ochii noştri sunt înceţoşaţi de multe păcate, pentru că vedem păcatul, iar diavolul a pus plăcerea în sufletul nostru. Ochii orbului din naştere, văd lucrurile care ne vin din credinţă, fiindcă el a stăruit prin credinţă înaintea Mântuitorului Hristos, ca să vadă! El s-a încăpăţânat să se adreseze Mântuitorului: «Iisuse, Fiul Lui Dumnezeu, miluieşte-mă!». Deci, această rugăciune pe care orbul a rostit-o izvorăşte din sufletul său! Ca şi noi, atunci când suntem bolnavi, suntem întristaţi, ca şi când am pierdut pe cei dragi ai noştri, poate strigăm: «Iisuse, fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!». Pentru că şi noi vrem să vedem, dar, nu cu o vedere simplă, omenească, ce se stinge prin închiderea ochilor, ci, prin vederea Împărăţiei lui Dumnezeu. Primul pe care Îl vede cel vindecat este chiar Mântuitorul Hristos, binefăcătorul său, la fel şi noi, când ne rugăm la Domnul, suntem cu ochii aţintiţi către icoana Sa! Mântuitorul Hristos ne va da lumină şi sănătate, ca noi să vedem Lumina cea adevărată a Împărăţiei Cerurilor! Şi pe noi, ne întreabă Dumnezeu, «ce vrei să-ţi fac?», iar noi răspundem prin rugăciuni şi cereri de împlinire. Orbul spune că vrea să vadă, noi poate dorim să avem înţelepciune, să avem sănătate, să avem bucurie în casele noastre, să avem pace, însă, ţineţi minte, dacă vreţi pace, să urmaţi pacea! Dacă cereţi sănătate, să urmaţi sănătatea, adică, să nu doriţi să aveţi sănătate, ca să vă destrăbălaţi mai mult! Pentru că toate acestea sunt poveri pe care le adunăm în jurul gâtului nostru şi nu mai putem să ne ridicăm cu privirea spre ceruri! Când ceri ceva Lui Dumnezeu, trebuie să te angajezi imediat că ai rupt cu păcatul, pentru că dacă nu ai rupt cu păcatul şi cu ispita diavolului şi cu săgeţile lui înveninate, vei avea osândă mare, că îndrăzneşti să ceri Lui Dumnezeu ceea ce îţi e de folos, dar nu faci nimic”, a precizat Arhieria sa!
“«Uşa» milei se deschide şi putem primi Împărăţia Lui Dumnezeu”
În încheierea cuvântului său de învăţătură, ÎPS Părinte Irineu a recomandat ca şi noi să rostim neîncetat această rugăciune: «Iisuse, fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă», iar “Atunci uşa milei se deschide şi putem primi Împărăţia Lui Dumnezeu! Trebuie să ne lepădăm de cel rău care este întunecatul diavol, care ne amăgeşte şi ne îndeamnă, care ne aprinde poftele trupeşti ca să cădem în adâncul iadului, pentru că păcatul şi pofta trupească, nu sunt decât «crăpăturile» adâncului iadului, cel care ne afundă! Aşadar, sfinţirea acestei biserici este un prilej de bucurie pentru noi şi pentru strămoşii noştri, iar dacă biserica este mama noastră, atunci Maica Domnului, Mântuitorul Iisus Hristos, Tatăl Ceresc, răsplătesc tuturor celor care s-au ostenit! Aşadar, rugăm pe Atotputernicul să le răsplătească tuturor celor ce au contribuit la zidirea acestei biserici, de la mic până la mare, şi să dea odihnă celor care au sălăşluit în Împărăţia Lui Dumnezeu, iar dumneavoastră, să vă dăruiască darul Duhului Sfânt, care pe toate le sfinţeşte, când sfinţeşte şi sufletele noastre, în vecii vecilor, Amin”!
Profesor, Vasile GOGONEA
