În Duminica a 22-a după Rusalii (Ap. Galateni 6, 11-18; Ev.Luca 16, 19-31), din data de 4 noiembrie 2018, Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un ales sobor de preoţi şi diaconi în frunte cu Preacucernicul Părinte Protoiereu, Pr. Iulian Mărgineanu şi din care au făcut parte, printre alţii şi preacucernicii părinţi: Pr. Vasile Vlădoiu, Pr. Mihai Roibu, Pr. Cornel Constantin Popescu şi Pr. Dumitru Stănică, în prezenţa a câteva sute de credincioşi a oficiat Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie şi slujba de sfinţire a Bisericii cu Hramul «Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil» din Parohia Baia de Fier, Protopopiatul Târgu-Cărbuneşti, judeţul Gorj. Răspunsurile la strană au fost date de către Grupul Psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Muc. Dimitrie», din Craiova. La Sfânta Liturghie şi la sfinţirea bisericii, din partea oficialităţilor judeţene au fost prezenţi: domnul jurist, Ciprian Adrian Florescu, prefectul judeţului Gorj şi domnul prof. dr. Gheorghe Nichifor, vicepreşedinte al Consiliului judeţean Gorj.
“Nicăieri, nu este mai aproape de noi, Dumnezeu, decât în biserică, iar aceasta o probăm prin actul de sfinţire”!
La sfârşitul slujbei euharistice, Preacucernicul Părinte Protoiereu Iulian Mărgineanu a dat citire actului de sfinţire a bisericii şi a spus: “Piatra de temelie a bisericii s-a pus în anul 2003, de către ÎPS Teofan, iar pentru sfinţirea acestui măreţ locaş de închinăciune, care s-a finalizat cu multă trudă în timp, între anii 2003-2018, într-o zonă de munte, chiar dacă pare mult sau pare puţin, pot să vă spun că bucuria ne este deplină. Truda nu a fost zadarnică, ci este pentru mântuirea sufletelor noastre şi a urmaşilor urmaşilor noştri”, iar cu acest prilej, Preotul Paroh Constantin Rădescu a primit gramată de mulţumire şi cea mai înaltă medalie mitropolitană: Medalia «Sf. Cuv. Nicodim», clasa I, când a spus: “Înaltpreasfinţite stăpâne, este o mare bucurie să vă avem în mijlocul nostru, ca să ne binecuvântaţi o nouă biserică, o nouă catedrală, iar în numele evlavioşilor mei credincioşi, cu sufletele curate ca izvoarele de munte, vă spunem cu onoare, credinţă şi bucurie: «Bine aţi venit pe meleagurile comunei Baia de Fier, din Gorjul istoric al României Mari, când sărbătorim Centenarul de Unitate a poporului dreptcredincios român»! Nicăieri, nu este mai aproape de noi, Dumnezeu, decât în biserică, iar aceasta o probăm prin actul de sfinţire”! La rândul său, domnul Primar, Preot Dumitru Turbăceanu, care a primit gramată chiriarhală de mulţumire, a spus: “Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit, vă mulţumim că sunteţi împreună cu noi, în această zi minunată pentru comunitatea din Baia de Fier! Pot să vă spun că atât înainte, cât am fost preot, cât şi după ocuparea funcţiei de primar, am avut şi am o relaţie bună cu Părintele Rădescu, am stat întotdeauna la masă cu dânsul şi cu cei doi preoţi din Baia de Fier şi facem ca bisericile din localitatea noastră să arate minunat, pentru că toţi locuitorii comunei sunt «părtaşi» la tot ceea ce se vede”! Au mai primit gramate chiriarhale de mulţumire din partea Mitropoliei Olteniei: Consiliul local Baia de Fier şi domnii: Constantin Mihuţescu, fost primar, Sorin Gâlcă, Pantilică Ninel Flitan, Caragel Ion, familia Iulia şi Dumitru Bran, precum şi d-na Belu Dochia.
“Biserica este întotdeauna şi va rămâne locul prezenţei Lui Dumnezeu”
În cuvântul de aleasă învăţătură duhovnicească, Mitropolitul Olteniei a început prin a spune că întotdeauna, când se zideşte o biserică, Dumnezeu face ca prin ea să se realizeze o «cetate» de scăpare pentru toate sufletele şi pentru toţi cei care vin şi se roagă în «Casa» Lui Dumnezeu, de aceea: “Biserica este întotdeauna şi va rămâne locul prezenţei Lui Dumnezeu, pentru că în biserică Dumnezeu este în mijlocul credincioşilor, aşa cum ne-a încredinţat, că El va fi cu noi «până la sfârşitul veacurilor». În biserică, El este prezent, atât în Sfintele Taine, cât şi în rugăciunile pe care le înălţăm la Dumnezeu, dar şi prin propria Sa Persoană, pentru că noi Îl chemăm în rugăciune şi El este în mijlocul nostru prin făgăduinţa Sa! Dar, cum n-ar fi Însuşi Creatorul în Creaţia Sa? Cel Care a «zidit» Cerul şi pământul, vine în mijlocul Creaţiei Sale, nu se desparte niciodată de lume, pentru că oamenii sunt după chipul Său. Mântuitorul Hristos este Cel Care ne-a răscumpărat cu propriul Său sânge şi ne are pe toţi laolaltă, adunaţi în Însuşi Trupul Său! Aşa cum trupul nostru are multe «mădulare», avem ochi, urechi, mâini şi picioare, în Trupul Mântuitorului Hristos, noi suntem cuprinşi cu toţii, prin Taina Sfântului Botez, atunci când ne-am făcut copii ai Tatălui Ceresc, fraţi ai Mântuitorului Iisus Hristos şi moştenitori ai Împărăţiei Cerurilor. Toate acestea, biserica le are în sine, biserica fiind, aşadar, «fiică» a Tatălui Ceresc, pentru că toţi sunt întrânsa, aşa cum suntem azi în sfânta biserică, la rugăciune, ca să mărturisim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh! Zidirea unei biserici este bucurie în ceruri şi pe pământ, în ceruri, pentru că îngerii sunt împreună cu noi! Îngerul păzitor este împreună cu noi, îl preamăreşte pe Dumnezeu în cântări de laudă, iar pe pământ, bucuria este a tuturor, pentru că ne bucurăm de frumuseţea bisericii, preamărindu-L pe Dumnezeu că ne-a ajutat să construim biserica şi pentru a o lăsa urmaşilor noştri, ca pe un «dar» de mare preţ! Biserica este şi locul nostru de odihnă sufletească, unde venim la Sfântul Botez, creştem, ne spovedim şi ne împărtăşim, ne cununăm şi în cele din urmă suntem aduşi de către rude şi prieteni «pe ultimul drum», pentru a primi dezlegarea de păcate şi intrarea în Împărăţia cerurilor. Biserica nu poate să lipsească din viaţa noastră, pentru că este întotdeauna, plină de Duhul Sfânt! Creaţia se adună în biserică, pentru că aici nu suntem doar noi, ci, şi întreaga făptură, de la lucrurile necuvântătoare până la fiinţele vii, făcute după chipul Lui Dumnezeu! Biserica ne duce pe toţi în drumul ei spre Împărăţia Cerurilor, pentru că în biserică suntem cu Dumnezeu, deşi, mai avem un drum de parcurs, până când va veni Domnul să judece viii şi morţii. Biserica este mama noastră, care nu se poate despărţi niciodată de «copiii» ei” aşa cum a precizat Înaltul Ierarh.
“În lumea noastră sunt dintre aceia care cred numai în puterile lor, în bogăţia lor, în cele dobândite”
Detaliind conţinutul Pericopei Evanghelice despre «Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr», Chiriarhul Bisericilor din Oltenia le-a vorbit celor prezenţi despre un om bogat, emblema celor bogaţi, îmbrăcat în haine scumpe, care petrecea cu mese bogate şi nu îngrijea niciodată de ceea ce va avea şi în ziua următoare, pentru că bogăţia îi dădea confortul acesta lumesc, dar, la poarta acestui bogat se afla un sărac numit Lazăr, care nu avea de mâncare în niciuna dintre zilele sale, fiind lipsit de mijloace de subzistenţă. El se hrănea cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului, cu ceea ce era de prisos la masa bogatului. Acest sărac era bolnav, plin de suferinţe, de dureri, de bube. După o vreme, săracul a murit, iar sufletul lui a fost dus de către îngeri în ceruri, în sânul lui Avraam, iar după câtva timp a murit şi bogatul, iar sufletul lui l-au dus demonii în iad, acolo unde este sălaşul celor care au uitat de Dumnezeu şi au pus nădejdea numai în lucrurile materiale, neîngrijindu-se de suflet, de ceea ce este veşnic şi nemuritor şi ca într-o mare lecţie duhovnicească, ÎPS Părinte dr. Irineu a spus: “Am putea spune că bogatul este modelul ignoranţei, al neruşinării, al obrăzniciei, pentru că un om raţional, nu procedează încât să-şi facă din stomac un idol! Şi în lumea noastră sunt dintre aceia care cred numai în puterile lor, în bogăţia lor, în cele dobândite, fie printr-o împrejurare, pentru că bogăţia nu este un păcat, dar, folosirea bogăţiei în scopuri potrivnice sufletului e o mare eroare! Bogatul din Evanghelie n-a înţeles scopul vieţii, pentru că nu suntem făcuţi doar să mâncăm şi să bem, ci, suntem făcuţi ca să îngrijim şi de sufletul nostru, pentru că trupul nu este veşnic, ci, trecător! Constatăm că este multă suferinţă în viaţa noastră! Vedem neputinţă, boală în sufletul nostru, că suntem chiar mai slabi decât cele necuvântătoare. Viaţa trece şi nici nu ne dăm seama, când ajungem în vârstă! Unii murim pe cale, nici nu ajungem la vârsta bătrâneţii, alţii stăm în spitale, în suferinţă, fără să ne dăm seama că trebuie să ne împăcăm cu Dumnezeu! Bogatul este modelul acestor oameni ignoranţi, care greşesc mereu, fiind lipsiţi de credinţă. Sunt atâţia bogaţi care pierd timpul prin agoniseli peste măsură, ca şi când omul ar purta câte zece cămăşi deodată, mai multe costume deodată! Să ne comportăm ca oameni normali, dar, pentru unii, o astfel de «normalitate» exagerată, deşănţată este un dezmăţ, o destrăbălare, o risipire a ceea ce este folositor! Unii îşi pierd viaţa în lucruri nefolositoare, alţii îşi pierd tinereţea, chiar şi sănătatea, iar noi vedem cum la bogatul nemilostiv trece timpul şi ajunge înaintea morţii. Faptul că omul moare este o «probă» a existenţei Lui Dumnezeu, pentru că numai Stăpânul vieţii va decide, cât să trăim! Dumnezeu hotărăşte, cât să fie viaţa noastră! Tot El este Acela care în viaţa pământească ne-a dat anumite «probe» ale existenţei Sale, când ne cheamă să facem milostenie! Bogatul are lângă el un bolnav, un sărac, un om care nu se bucură de atâtea bogăţii. Este nepăsător, ca şi când ar exista numai el! Egoismul este cel mai perfid în viaţa noastră! De multe ori, vedem chiar în familie acest lucru, că sunt unii oameni egoişti, chiar în familie, fără să împartă unul cu altul dragostea pe care Dumnezeu le-a dat-o ca să fie fericiţi! Se îngrijesc numai de ei, ca şi cum această grijă ar fi suficientă”, a subliniat pe un ton dojenitor Arhieria Sa.
“E momentul să ne îndepărtăm de rele şi să ne apropiem de Mântuitorul Iisus Hristos”
În încheierea cuvântului său de învăţătură, ÎPS Părinte Irineu a dat de înţeles că orice faptă bună este răsplătită înaintea Lui Dumnezeu! “Dacă facem fapte bune, vom avea bucuria sfinţilor, iar, dacă vom amâna de pe o zi pe alta, vom avea parte de chin şi de osândă, ca şi bogatul din Evanghelie! Pentru că avem Sfânta Scriptură, avem Sfânta Biserică, avem învăţătura pe care Mântuitorul Hristos ne-a dat-o, acestea pot să ne înveţe să-L primim pe Mântuitorul Hristos, Cel Care este «Doctorul» şi vindecătorul sufletelor noastre! Având ca învăţătură Pilda aceasta, să ne întoarcem la casele noastre cu început de pocăinţă, că dacă până aici am drăcuit şi am înjurat, să ne oprim, dacă am fost lacomi şi indiferenţi cu ceea ce se întâmplă în viaţa noastră, a sosit momentul să punem raţiunea mai presus de patimi şi de plăceri! Să ne întoarcem cu milostivire spre cei nevoiaşi, ca Dumnezeu să ne miluiască şi pe noi şi să ne dăruiască iertarea păcatelor! E momentul să ne îndepărtăm de rele şi să ne apropiem de Mântuitorul Iisus Hristos, iar, El ne va ajuta să megem pe calea pocăinţei, spre Împărăţia Cerurilor! La această Sărbătoare a Parohiei din localitatea Baia de Fier, îi felicităm pe toţi cei care s-au ostenit, care v-aţi îngrijit de această frumoasă şi impunătoare «Casă» a Lui Dumnezeu, şi-L rugăm pe Mântuitorul Iisus Hristos ca să vă răsplătească şi să vă dăruiască Împărăţia cerului, Amin”!
Profesor, Vasile GOGONEA
