În ziua de 10 decembrie 2017, în Duminica a 27-a după Rusalii (Sf. Ev. Luca 13, 10-17), Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, ajutat de un sobor ales de preoţi şi diaconi în frunte cu Preacucernicul Părinte Protopop, Pr. Marian Mărăcine, a săvârşit Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie şi a oficiat slujba de resfinţire a Bisericii cu Hramul «Sfântul Ier. Nicolae» din Parohia Lupoaia, Comuna Cătunele, Protoieria Târgu-Jiu Nord. Sfântul locaş a fost construit între anii 1705 – 1706, de către boierul Nicolae Săvoiu şi este una dintre cele mai vechi biserici de zid din judeţul Gorj, iar slujba a fost prilejuită de finalizarea lucrărilor de consolidare şi de restaurare interioară şi exterioară, executate în perioada 2015 – 2017, prin strădania enoriaşilor păstoriţi de preotul paroh Ion Murgilaş, cu sprijinul Consiliului local al Primăriei Cătunele. Ca urmare a strădaniilor sale, pentru implicarea deosebită în lucrările de consolidare şi renovare a sfântului locaş, preotul paroh Ion Murgilaş a primit rangul bisericesc de iconom stavrofor, când a spus: “Biserica noastră, de-a lungul celor peste 300 de ani, a fost un «stâlp călăuzitor» care a luminat sufletele credincioşilor care i-au trecut pragul! Iată, că astăzi, biserica noastră frumoasă, împodobită în haine de sărbătoare, ne face să trăim clipe de bucurie, dar şi de emoţie”, a apreciat Preacucernicia sa, iar domnul Primar, Florinel Ţuilă a continuat: “Astăzi, trăim aceste momente importante pentru localitatea noastră, pentru că, în acest fel, intrăm în istorie, iar în această zi de sărbătoare, am posibilitatea să-i mulţumesc Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit, dr. Irineu, care se află pentru a patra oară în localitatea noastră”, a conchis edilul localităţii Cătunele. De asemenea, pentru că au fost alături de părintele paroh în finalizarea lucrărilor de restaurare a bisericii din Lupoaia, au primit Gramate chiriarhale de mulţumire din partea Centrului Eparhial al Arhiepiscopiei Craiovei: d-l Primar Florinel Ţuilă, împreună cu domnii: Mihail Chircu, Ion Ţigăran, Ilie Niţulescu şi Virgil Tutunaru.
“Biserica este pentru noi, creştinii ortodocşi, «centrul» de viaţă şi de rugăciune, de sfinţenie şi de binecuvântare”
La finalul oficierii Sfintei Liturghii, prin cuvântul său de învăţătură, Mitropolitul Olteniei a picurat stropi de lumină şi de înţelepciune duhovnicească în inimile credincioşilor, spunând că resfinţirea acestei biserici este un moment de mare bucurie pentru întreaga parohie, având în vedere că Sfânta Liturghie este momentul binecuvântat în care venim la sfânta biserică pentru ca să-I mulţumim Lui Dumnezeu, să aducem jertfa cea fără de sânge înaintea Tatălui Ceresc şi să primim, în schimb, puterea şi lucrarea Duhului Sfânt, care se aşează nevăzut în sufletele noastre, ne curăţeşte şi ne întăreşte ca să ducem mai departe viaţa noastră, spre împlinirea poruncilor Lui Dumnezeu şi spre împlinirea vieţii veşnice. “Numai în biserică se pot săvârşi asemenea minuni cereşti, pentru că Biserica este «Casa» Tatălui Ceresc, este lucrarea Fiului şi sfinţirea Duhului Sfânt. Biserica este pentru noi, creştinii ortodocşi, «centrul» de viaţă şi de rugăciune, de sfinţenie şi de binecuvântare! În biserică, Dumnezeu îl primeşte pe fiecare, ne aşteaptă pe fiecare, ca să ne dăruim sufletele şi inimile noastre înaintea Lui, pentru a fi curăţite, pentru a fi luminate şi pentru a primi binecuvântare cerească. Toate aceste daruri pe care noi le primim în biserică sunt de folos atât pentru viaţa aceasta, cât şi pentru Împărăţia Cerurilor, întrucât, atunci când ne miluieşte Dumnezeu şi ne sfinţeşte, aceste bunătăţi le păstrăm în sufletele noastre, iar ele ne ajută ca să ne întărim viaţa noastră, ca să dobândim apoi Împărăţia Cerurilor. Biserica ne sfinţeşte în tot timpul, ea nu epuizează niciodată binecuvântările şi darurile sale, «darul» sănătăţii, «darul» înţelepciunii, «darul» cugetului curat şi al smereniei, «darul» postului, al rugăciunii, pentru că toate aceste «daruri» sunt cu prisosinţă dăruite tuturor celor care îşi deschid larg sufletele lor, inimile lor, pentru că aşa cum raza de lumină pătrunde pe fereastră în interiorul camerei, iar noi vedem toate lucrurile de acolo, la fel şi puterea Duhului Sfânt pătrunde în sufletul omului, al omului care lasă deschis acest suflet, inima sa, ca Dumnezeu să vină şi să se sălăşluiască, în el, ca să-l curăţească de toată întinăciunea. Deci, când noi deschidem inimile noastre la Dumnezeu, sufletele noastre se luminează, inimile se înnobilează iar mintea ajunge să fie luminată în aşa fel încât să cunoască Tainele Lui Dumnezeu, să cunoască înţelepciunea omenească, să primească o clarificare a existenţei noastre” a precizat Părintele Mitropolit, apreciind că noi, credincioşii, cu cât ne luminăm mai mult de «lucrarea» Duhului Sfânt, cu atât suntem mai înţelepţi, mai prevăzători şi mai veghetori asupra vieţii noastre.
“Gârbovirea înseamnă boală, iar pe de altă parte este şi un semn al păcatului”
În continuare, s-a aprofundat conţinutul Evangheliei acestei Duminici, în care Sf. Evanghelist Luca vorbeşte despre vindecarea unei femei bolnave, a unei femei gârbove, o femeie care de multă vreme era «asuprită» de diavolul, încovoiată de spate şi care nu putea să mai vadă frumuseţea cerului. Diavolul o asuprise şi o pedepsise cu această suferinţă, pentru că orice boală este o mare durere şi o mare suferinţă în viaţa noastră. “Aceste boli, aceste suferinţe sunt «roada» păcatului, căci, dacă noi am fi curaţi sufleteşte, nu am suferi de vreo boală în lumea aceasta, dar, întrucât greşim cu vorba, cu mintea, cu fapta, ajungem să fim aplecaţi spre patimi, pentru că gârbovirea de care vorbeşte Sfântul Evanghelist Luca, înseamnă boală, iar pe de altă parte este şi un semn al păcatului, înseamnă că omul, cu gândul său, s-a aplecat mai mult spre plăcerile trupeşti. Când omul se încovoaie spre părţile de jos, el «gândeşte trupeşte», fără să vadă că mintea, când se lasă în partea de jos a trupului, devine «sclava» plăcerilor pământeşti şi numai când se ridică la Dumnezeu prin rugăciune, prin cântare suntem iertaţi. Femeia din Evanghelia de astăzi este robită păcatului, legată de patimi, legată de plăceri convertite în patimi, cele care ne îndreaptă mintea şi sufletul spre iad. Venind în lume, Mântutorul Hristos ne-a ridicat din această «alunecare» a noastră şi ne-a arătat pe Tatăl Cel Ceresc, deci, ne-a îndreptat din aplecarea noastră spre pământ. Dacă Domnul n-ar fi venit, robia noastră ar fi fost veşnică, iar satana ne-ar fi dus în întunericul iadului. Deci, cei care suntem eliberaţi prin Spovedanie şi Împărtăşanie, aceia suntem îndreptaţi spre Tatăl Cel Ceresc, suntem îndreptaţi ca să vedem lumina cea cerească, pentru că ne arată Mântuitorul nostru Calea. Şi aşa cum spunem în rugăciunea noastră: «Arată-mi calea pe care voi merge, ca să îndreptez inimile spre înţelepciune», deci, ne arată calea, pentru că El este Calea, Adevărul şi Viaţa” a subliniat cu elocinţă duhovnicească Arhieria sa. Deci, femeia din Evanghelie a fost «lovită» cu suferinţă, ca să nu mai poată să vadă Împărăţia Lui Dumnezeu. Omul păcătos primeşte această lovitură de la cel rău, ca să vadă numai lucrurile pământeşti! Noi, să înţelegem că prin rugăciune, intră în sufletul nostru şi învăţătura cea bună, iar dacă acestea intră în sufletul nostru, vom simţi eliberarea de sub asupreala celui rău, cel care caută permanent să ne întunece la minte, ca să treacă viaţa pământească şi să vină moartea care ne va opri să ne îndreptăm. Satana vrea ca să pierdem Împărăţia Cerurilor, deci, ca să pierdem totul pe pământ, a precizat atât de eclatant Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit, dr. Irineu.
“Să ne sârguim cât mai este lumină, cât mai avem viaţă pe pământul acesta”
În încheierea cuvântului de aleasă învățătură duhovnicească, rostit de către Mitropolitul Olteniei în faţa credincioşilor din Parohia Lupoaia, s-a mai precizat că trebuie să avem grijă de sufletele noastre, iar în Postul Naşterii Mântuitorului Hristos, trebuie să ne pregătim de rugăciune, să ne spovedim şi să ne curăţim de păcate, căci toate ne sunt date pentru folosul vieţii noastre. “Să ne sârguim cât mai este lumină, cât mai avem viaţă pe pământul acesta, ca nu cumva să ne fure sufletul înşelătorul, când nu vom mai putea trece de vămile văzduhului, pentru că la fiecare vamă stau înfricoşătorii iadului, ca să găsească ceva în viaţa noastră şi să ne arunce în focul cel veşnic! Prin sfinţirea acestei lucrări a Bisericii din Lupoaia, le facem bucurie strămoşilor noştri, care de la 1706 şi până astăzi au vegheat şi s-au îngrijit de sufletele noastre, fiindcă şi ei se roagă pentru noi! Felicităm pe toţi cei care s-au ostenit şi au contribuit la această lucrare frumoasă, pe toţi cei care, cu inima bună au dat ceva pentru biserică şi rugăciunea bisericii spune: «Binecuvintează Doamne, pe cei iubesc podoaba Casei Tale»! Dumnezeu să vă binecuvinteze, să vă înfrumuseţeze sufletele şi să vă dăruiască sănătate, cu sărbători binecuvântate şi fericite de Crăciun, Amin”!
Profesor, Vasile GOGONEA
