În Duminica 34-a după Rusalii (12 februarie 2017), la sfârșitul primei săptămâni a Triodului, Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un ales sobor de preoți și diaconi în frunte cu Preacucernicul Părinte protopop, Pr. Iulian Mărgineanu, în prezența credincioșilor veniți din județ și din afara județului, s-a aflat în mijlocul obștii monahale și a săvârşit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Polovragi, Protopopiatul Târgu Cărbunești, în acordurile la strană ale Grupului psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Mucenic Dimitrie» din Craiova.
Prin cuvântul care a încălzit inimile credincioșilor, la sfârșitul Sfintei Liturghii, Chiriarhul bisericilor de mănăstire și al bisericilor de parohie din Oltenia a detaliat la început semnificația deosebită a Pildei Întoarcerii Fiului risipitor, (Evanghelia după Luca, capit. 15, 11-32), prin care a subliniat că aceasta ne oferă o învățătură care se adresează tuturor credincioșilor și tuturor oamenilor de pe pământ, deoarece este o pildă pe care Domnul a dat-o ca din ea să învățăm, ce trebuie să facem ca să nu cădem în ispită, să nu ne îndepărtăm de Dumnezeu, și dacă am «alunecat» într-o greșeală, să ne întoarcem la Tatăl cel Ceresc, cu pocăință, cu smerenie și cu spovedanie. În continuare a fost prezentat pe larg conținutul parabolei, fiind vorba despre un părinte care avea doi fii, iar unul dintre aceștia, cel mai mic, a cerut tatălui său ca să-i dea parte din moștenirea sa, ca el să se îndepărteze și să-și cheltuiască averea, așa cum gândește el. Părintele i-a dăruit tot ceea ce îi trebuia. I-a dat ceea ce i se cuvenea acestui copil, și după câteva zile, acesta a plecat de acasă, într-o țară îndepărtată, iar acolo și-a cheltuit toată averea, în destrăbălări și în fapte de rușine. S-a întâmplat ca acolo să fie o foamete mare, și copilul acesta neascultător, acest răzvrătit, a ajuns ca să pască porcii unuia dintre oamenii de acolo, și astfel, putea să-și agonisească hrana, mâncând din hrana porcilor, ducând o viață grea și foarte tristă, strâmtorată în sărăcie, în foamete. Iar: “Atunci s-a gândit că la câte slugi are tatăl său, și care sunt îndestulate de hrană și de ocrotire. Imediat, în mintea lui a și apărut o mărturisire, felul cum trebuie să-i spună tatălui, pentru că de data aceasta, el și-a văzut starea de păcat, a văzut cât de departe este și cât de mult a pătruns în sufletul său și în viața sa, rătăcirea și răzvrătirea. Ba, mai mult, a constatat că tot ceea ce a făcut el până 
în momentul acela, nu era decât urâciune înaintea Lui Dumnezeu, era o înjosire a tatălui său, și în același timp o pervertire a simțurilor și a firii sale. Deci, strâmtorarea și necazul l-au condus la o cunoaștere sănătoasă, pentru că l-au pus din nou să cugete și să nu mai gândească…prin simțuri, adică, prin plăcerile vieții” a evidențiat Mitropolitul Olteniei.
Coordonatele lumești și duhovnicești ale Fiului rătăcitor
A fost subliniat în esență, faptul că Fiul rătăcitor a căpătat conștiința păcătoșeniei sale, are regretul față de faptele săvârșite, și toate acestea, laolaltă, îi «zidesc» din nou inima! Așa cum spune Sfântul Profet David: «Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule». Deci, îi «zidește» din nou Dumnezeu inima, pentru că el își pune gândul cel bun! Și se înnoiește sufletul său, se curățește, iar mintea sa se luminează, ca să poată vedea rătăcirea în care se află, dar și starea sufletească a celor care sunt în Casa Tatălui Ceresc. El își dă seama, cum a ajuns atât de departe, încât să stea cu porcii laolaltă, să fie într-o stare atât de departe și de rătăcită față de cei care erau în casa tatălui său. Se hotărăște și pleacă înapoi spre casă, unde părintele său, n-a încetat să vegheze, ieșind de multe ori din casa sa și așteptându-l să vină. Pentru că ne spune Sfânta Scriptură, că Dumnezeu nu voiește moartea păcătosului, ci, să se întoarcă și să fie viu. Așteaptă Dumnezeu întoarcerea omului păcătos, ca să se reîntoarcă de la căderea lui. Mai mult, constatăm că acest copil neascultător are și o stare de pocăință, ceea ce ne duce cu gândul că Dumnezeu vrea să-l scoată pe cel păcătos din starea jalnică în care se află, îi spune ce trebuie să facă și cum trebuie să vadă, în diferite moduri, ceea ce ne trezește la realitate și ne oferă prilejul să-l cunoaștem pe Dumnezeu în momentele dificile ale vieții noastre.
“Hrana, în această învățătură a Mântuitorului, nu este decât Sfânta Împărtășanie”
Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit a pătruns adânc în miezul Pericopei Evanghelice, care ne poate trezi la realitate, ca să vedem starea în care ne aflăm. Și parcă treziți din somnul morții și al lenevirii, vedem că e mai bine să fim în Casa Tatălui Ceresc, decât să stăm în locașul păcătoșilor. Întoarcerea aceasta este lăudată și binecuvântată de către îngeri, că spune Sfântul Evanghelist: «Că bucurie mare se face în ceruri pentru un păcătos care se întoarce»! Îngerii se bucură, pentru că ei văd că omul care s-a îndepărtat de Dumnezeu se reîntoarce la Tatăl Cel Ceresc și îl primește Atotputernicul, cu multă dragoste de oameni. Deci, ne așteaptă Dumnezeu, pe fiecare dintre noi, așa cum ne arată Sf. Ioan Evanghelistul cuvintele Domnului: «Iată, stau la ușă, și dacă îmi va deschide cineva, voi sta la el și voi cina, voi rămâne la el», iar în altă parte ne arată că Mântuitorul Hristos le spune ucenicilor Săi: «Cel care are poruncile mele și le ține pe ele și le împlinește, în acela voi veni și voi locui cu Tatăl și cu Duhul». Deci, dacă împlinim Legea Lui Dumnezeu, dacă ne întoarcem cu pocăință, pe locul șederii noastre, căci noi n-avem «cetate stătătoare» pe pământ, nu avem nimic care să ne rețină în lumea aceasta, mai ales că suntem trecători și că într-o zi ne vom întoarce în pământul din care am fost alcătuiți. De aceea, a precizat Mitropolitul nostru, să fim și mai mult râvnitori la Împărtășanie, fiindcă: “Hrana, în această învățătură a Mântuitorului, nu este decât Sfânta Împărtășanie, pe care noi, și la mănăstire, și în viața preoțească, poate o neglijăm! Uneori așteptăm să ne împărtășim, cine știe când, fără să ne dăm seama că Mântuitorul Hristos ne-a spus: «De nu veți mânca trupul meu și nu veți bea sângele meu, nu veți avea viață în voi»! Că dacă El ne cheamă ca să mâncăm trupul Său și să bem sângele Său, spunându-ne clar, că de aceasta depinde viața, oare, se cuvine să așteptăm atât de mult ca să ne împărtășim? Uneori invocăm fel și fel de motive, spunând că nu ne-am pregătit suficient, că nu ne-am citit suficient 
rugăciunile, că n-am postit suficient, iar toate acestea, nu sunt decât motive superficiale, fără conținut. Dacă Îl iubești pe Acela Care te-a iubit pe tine, nu se cuvine să-I răspunzi Iubirii Sale? Cu atât mai mult, cât este posibil în lumea aceasta, să înțelegem că Acela Care se dăruiește în hrană și în băutură este Însuși Dumnezeu”, a precizat Arhieria Sa!
Prin Sfânta Împărtășanie, noi să venim din pierzare la «aflare»!
În încheiere, prin cuvinte pilduitoare, care pot fi înscrise în Cartea moralei creștine, Mitropolitul Olteniei a spus că prin Parabola Fiului risipitor, noi ne înțelegem sfârșitul nostru, la fiecare în parte, deoarece: “Toți ne-am născut în familiile noastre și ne-am botezat, am primit un nume înscris în Cartea Tatălui Ceresc, fiindcă toți suntem «înfiați» de Tatăl Cel Ceresc! Dar, cu vârsta, nu ne-am ținut statornici în Casa Tatălui Ceresc, am alergat undeva departe, dincolo de zidurile bisericii, în plăcerile noastre! De bună seamă că și acolo, Dumnezeu ne-a îndreptat și ne-a călăuzit pașii spre biserică, iar aici, ni se dă atenția cu «Hrana» Tatălui Cel Ceresc, ni se dă iertarea, ni se dă dezlegarea, ni se dă Împărtășania, cele necesare pentru mântuirea noastră. Deci, parabola aceasta este rostită pentru noi, căci noi rătăcim și ne abatem, fiind înșelați de ispita diavolului, de pofta noastră, fiind înșelați de lumea care ne amăgește și ne dirijează pe căi greșite. Părăsind aceste pofte ale trupului, ale trufiei, ne întoarcem la Tatăl Cel Ceresc, iar El ne primește cu multă atenție, pentru că atunci când ne întoarcem, suntem în firea noastră, adică, avem mintea curată, gândirea luminată, fiindcă mintea și rațiunea sunt centrul existenței noastre, acestea, dacă sunt pătrunse de Duhul Sfânt, ne putem cu adevărat mântui, venind la biserică! Aici, ne întâmpină Tatăl Cel Ceresc, pentru că pe toți ne-a dăruit și ne-a învrednicit cu câte ceva, pentru ridicarea minții la ceruri. Aici ne întâmpină cu mireasma Duhului Sfânt, iar de aici plecăm acasă la noi, cu căldura Părintelui Ceresc, Care ne așteaptă permanent ca să revenim în Casa Sa și să rămânem pentru totdeauna în Iubirea Sa! Sfânta Evanghelie de astăzi ne pune în fața existenței, a vieții noastre și a practicilor noastre, pe de o parte, îndemnându-ne să ne întoarcem de la locurile îndepărtate ale șederii noastre, să venim iar la Casa Tatălui Ceresc, unde ne așteaptă cu multă bucurie, iar când ne Spovedim și ne Împărtășim, ne dăruiește viața prin «hrană», prin Sfânta Împărtășanie, ca noi să venim din pierzare la «aflare»! Ne rugăm la Dumnezeu ca în aceste zile premergătoare Postului, să fie spre ajungerea noastră la Înviere, când Mântuitorul Hristos va străluci de Slavă și ne va duce în Împărăția Tatălui Ceresc, Amin”!
Profesor Vasile GOGONEA
