În Duminica a doua a Postului Paștilor(12 martie 2017), Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un ales sobor de preoți și diaconi, în prezența credincioșilor veniți să înfrunte o vreme ploioasă și rece, dar încălziți de flacăra vie a credinței, s-a aflat în mijlocul obștii monahale și a săvârşit Sfânta Liturghie la Mănăstirea «Dealu Mare», din Comuna Borăscu, Protopopiatul Târgu Jiu-Sud, în acordurile la strană ale Grupului psaltic al maicilor mănăstirii, avându-le în frunte pe Maica Stareță Marina Stavrofora și Maica Stareță Pahomia Pascu.
“În Postul acesta, vrem să primim lumina cea neînserată a Mântuitorului Iisus Hristos”
Prin cuvântul său de o aleasă învățătură duhovnicească, rostit la sfârșitul Sfintei Liturghii, Chiriarhul bisericilor de mănăstire și al bisericilor de parohie din Oltenia le-a deslușit celor prezenți, cât este de importantă această perioadă de pregătire sufletească în vederea întâmpinării Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, fiind îndeobște cunoscut, că ori de câte ori avem trebuință de ceva, când vrem să facem o lucrare, ne pregătim dinainte, așa cum copiii se pregăteasc în școală ca să ajungă la vârsta adolescenței, și acolo să-și întemeieze un viitor potrivit pregătirii lor și dorinței lor! Iar noi, cei maturi, când vrem să mergem undeva, ne gândim ce trebuie să facem ca efortul nostru și dorința noastră să fie împlinite cu 
succes. Cu atât mai mult, pentru viața noastră sufletească, avem nevoie de o pregătire îndelungată, pentru că tot ceea ce vrem să înfăptuim pentru viața veșnică este mai presus de orice cuvânt, decât orice imaginație omenească, precum spune Sf. Apostol Pavel, «Nimic din ceea ce este acolo, nu s-a ridicat vreodată în mintea vreunui om pe pământ», mai ales că realitățile cerești sunt incomensurabile, mai prețioase decât cele din lumea aceasta! De la naștere, omul, plinindu-se în Taina Sfântului Botez, dobândește darurile necesare pentru a câștiga Împărăția Cerurilor. Mitropolitul nostru a detaliat cu înțelepciune faptul că: “În Postul acesta, vrem să primim lumina cea neînserată a Mântuitorului Iisus Hristos, pentru că această lumină cerească ce se împărtășește din Învierea Domnului e pentru cei care doresc să se împărtășească din Slavă Cerească. Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, înomenit, a venit pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire. El a «gustat» moartea, a fost pus în mormânt, a mers în iad, ca să vestească celor de acolo venirea Sa, și apoi a Înviat a treia zi, întru slavă, ridicând pe toți cei adormiți întru nădejdea Învierii și a vieții veșnice. A intrat în Rai împreună cu tâlharul, deschizându-ne nouă porțile cerului. Cu toții suntem chemați ca să parcurgem acest drum al pocăinței, al sfințeniei noastre. «Fiți desăvâșiți precum și Tatăl vostru Cel din Ceruri, desăvărșit Este», ne învață Mântuitorul Iisus Hristos. «Căutați Împărăția Cerurilor și toate celelalte se vor adăuga vouă», adaugă iarăși Domnul. Astfel, noi suntem permanent invitați de Dumnezeu, ca să dobândim această bucurie cerească împreună cu îngerii și cu sfinții”, a reiterat Mitropolitul Olteniei, expicând cu elocință faptul că postul și rugăciunea sunt cele două «aripi» cu care noi ne ridicăm la ceruri, cele două «arme» cu care stăm împotriva diavolului, fiindcă ni s-a dat această posibilitate, ca noi să strunim trupul nostru, iar mintea noastră să o îndreptăm spre Dumnezeu, îndepărtând de la ea toate «buruienile» și toate împrejurările aducătoare de moarte ale diavolului!
“Să înțelegem că prin post, nu slăbănogim, nu pierdem puterea trupească, ci, creștem tăria sufletească”
Referindu-se la Pericopa Evanghelică a Duminicii a doua din Post, Chiriarhul tuturor lăcașelor de cult din Oltenia le-a detaliat credincioșilor faptul că Sfântul Grigorie Palama și-a luminat mintea, ca să primească Rațiunea Divină, adică, pe Fiul Lui Dumnezeu, iar toate gândurile să le îndrepte spre stăpânul vieții. Acela care Îl vede pe Dumnezeu, vede Împărăția Cerurilor, iar postul îndepărtează de la noi mânia și iuțimea, postul ne îndeamnă la răbdare, ne îndeamnă la cumpătare, la înfrânare, la înfrânarea limbii, la înfrânarea poftelor, pentru că permanent vrăjmașul ne ispitește cu «săgețile» lui, nu ne lasă liniștiți, zi și noapte! Întotdeauna cheamă ispitele, ca să nu ne stea mintea la Dumnezeu, ca să avem în orice clipă mintea risipită la lucrurile pământești, iar dacă nu vom depăși aceste ispite ale vrăjmașului, nu vom putea să trecem mai departe, ca să-L iubim pe Dumnezeu și să dorim Împărăția Cerurilor! Referindu-se la Pilda vindecării slăbănogului din Capernaum, Mitropolitul Olteniei a spus că această pildă ne îndeamnă: “Să înțelegem că prin post, nu slăbănogim, nu pierdem puterea trupească, ci, creștem tăria sufletească, și chiar dacă trupul nostru pare slăbit de hrana postului, el se întărește, căci Domnul dă putere trupurilor și sufletelor noastre, fiindcă spunem: «iubite-voi, Doamne, tăria mea!». «Domnul este virtutea mea și scăparea mea»! Deci, slăbănogul din Evanghelie este vindecat, fiindcă a stăruit în rugăciune! El este coborât prin acoperișul casei și adus înaintea Domnului, iar Domnul, văzând credința tuturor, i-a lăudat și i-a răsplătit cu vindecarea. Mare este credința celor care îi ajută pe alții! Și mare răsplată au aceia care întotdeauna dovedesc milostenie și fapte bune. Pentru că acestea sunt făcute dintr-un suflet iubitor de Dumnezeu. Când Îl iubim pe Dumnezeu, nu putem să stăm o zi fără o faptă bună, sau mai multe! Nu putem să stăm cu mintea alipită de lucrurile pământești, ca să ne ridicăm deasupra obiceiurilor, a poftelor și a patimilor trupești! Așa se face că atunci când Mântuitorul Hristos îl vede pe 
slăbănog în fața Sa, îi spune: «Iertate îți sunt ție păcatele tale»! Îi iartă păcatele, pentru că boala vine datorită păcatului! Oamenii, n-ar fi bolnavi, dacă n-ar fi păcătoși! Deci, păcatul este aducător de moarte! «Plata» păcatului e moartea! Suntem cu firile slabe și neputincioase, pentru că, așa cum spune psalmistul: «Întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea»! Deci, ne-am născut cu această slăbiciune a trupului nostru. Mintea noastră nu se statornicește întotdeauna la Dumnezeu, ci, aleargă, pentru că vrăjmașul diavol, care este duh, influențează, îl ispitește pe om cu diferite gânduri, ca să zămislească apoi păcatele și patimile săvârșite prin trup! Moartea este sfârșitul acestei vieți, ca apoi să ne naștem din nou pentru viața cea veșnică! Cel care reușește să ajungă înaintea Mântuitorului Iisus Hristos, fie că vine singur, fie că e adus de prieteni, de rudele sale, acela, dacă va avea inima curată, rugăciunea statornică la Dumnezeu, va avea vindecare, căci Domnul Iisus Hristos, ne primește în Casa Sa, adică, în biserică. Mântuitorul, în casa din Capernaum, deci, în biserică, săvârșește minunea. În biserică, noi ascultăm Sfânta Evanghelie, iar, așa cum Apostolii au ascultat atunci cuvintele de învățătură ale Domnului, noi ascultăm cuvintele Sfintei Evanghelii, când suntem prezenți în biserică și venim la Mântuitorul Hristos și la Maica Domnului, deci, venim la sfinți”, a relevat Mitropolitul nostru!
“Când ne vom învrednici cu Harul Duhului Sfânt, să vedem lumina cea neînserată a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos”
În încheierea Sărbătorii Arhierești, prin cuvinte pilduitoare și pline de simțire duhovnicească, Mitropolitul Olteniei a spus că atunci când venim la biserică, noi ne încredințăm Lui Dumnezeu și-I dăm Lui Dumnezeu toată viața noastră, iar El va purta de grijă de noi! Pentru aceasta: “Mântuitorul Hristos ne cheamă: «Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți Împărăția Cerurilor»! Dacă nu vom asculta de acest glas, vom avea înfricoșătoarea voce a Domnului, de la sfârșitul veacurilor: «Duceți-vă de la mine blestemaților, în focul cel veșnic»! Deci, acest «foc veșnic» este și pentru cel care ne ispitește, pentru vrăjmașul diavol! Ca să putem scăpa de această osândă veșnică, trebuie să ne apropiem de Mântuitorul Iisus Hristos, cum spune psalmistul: «Gustați și vedeți că bun este Domnul»! Să facem rugăciuni mai multe, să postim mai mult, să ajutăm mai mult, să ne înfrânăm mintea și cugetul de la vorbe deșarte și de la lucruri păguboase! Să venim la biserică mai des și să ne rugăm mai mult! Toate acestea, ne vor da o «sete» și o «foame» după Dumnezeu, mult mai aprinse ca mai înainte! Prin post, avem posibilitatea să mergem și mai cu stăruință până la ziua Învierii, când ne vom învrednici cu Harul Duhului Sfânt, să vedem lumina cea neînserată a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos! Deci, să ne înfrânăm de la vorbe deșarte, de la drăcuieli, de la înjurături, să ne înfrânăm de la tot ceea ce este rău în mintea noastră, iar în felul acesta, vom avea sufletul pregătit ca să-L primească pe Mirele Hristos, Cel care va veni și va intra împreună cu noi în «cămara de nuntă» a Împărăției Cerurilor! Facă Milostivul Dumnezeu ca viața noastră să fie plină de lumină, de slavă cerească și să ne învrednicim de Sfânta Înviere a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Amin”!
Profesor Vasile GOGONEA
