La Sărbătoarea lavrei de la Cheile Olteţului, de Hramul «ADORMIREA MAICII DOMNULUI», în ziua de joi, 15 augus 2019, în prezenţa a câteva sute de credincioşi, Înaltpreasfinţitul Părinte acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, a oficiat Sfânta Liturghie în altarul de vară al sfântului lăcaş, din apropierea bolniţei mănăstirii, împreună cu un ales sobor de arhierei, preoţi şi diaconi, printre care s-au numărat: Preacucrernicul Părinte Protopop, Pr. Iulian Mărgineanu, Protopopiatul Târgu-Cărbuneşti, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Vitalie Danciu, Stareţul Mănăstirii «Sf.Ioan Gură de Aur» Cojani (Măceşani), Preacucernicul Părinte Pr. Gheorghe Cioiu, Paraclisul Mitropolitan «Sfânta Treime» din Craiova, Preacucernicul Părinte Pr. Mihai Roibu, Paraclisul Mitropolitan «Sfinţii Voievozi Mihail, Gavriil şi Rafail» din Târgu-Jiu şi alţii. Au mai participat la sfânta slujbă: Maica Stareţă Miriam Link, Stavrofora, de la Paraclisul Mitropolitan «Toţi Sfinţii» din Craiova, Maica Stareţă a Mănăstirii Polovragi, Spiridona Tăbăcaru Stavrofora, Maica Stareţă a Mănăstirii «Icoana», Teodora Ilie Stavrofora, Maica Stareţă a Mănăstirii Târgu-Logreşti, Fevronia Nuţă Stavrofora, precum şi alte măicuţe ostenitoare ale sfântului lăcaş monahal de la poalele Muntelui «Piatra Polovragilor», la care putem adăuga numele unor cunoscuţi mireni dragi ai inimilor noastre, unul dintre aceştia însemnând numele domnul prof. Ştefan Stăiculescu, venit împreună cu un grup de prieteni credincioşi de pe meleagurile Vâlcii.
Răspunsurile la strană au fost date de către Grupul Psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Muc. Dimitrie», din Craiova, dirijat de către prof. Victor Şapcă, iar asistenţa tehnică a oficierii slujbei a fost asigurată de către domnul Ionuţ Stanciu, de la Mitropolia Olteniei. La sfârşitul sfintei slujbe, credincioşii pelerini au primit pachete cu alimente şi alţii au pregustat din bucatele alese care au fost pregătite de către maicile ostenitoare ale sfintei lavre cu o vechime de peste o jumătate de mileniu.
,,Maica Domnului a fost aleasă de către Preasfânta Treime, ca să fie Maica Dumnezeului nostru”
În cuvântul de aleasă învăţăturî duhovnicească, ÎPS Părinte Irineu a început prin a spune: “Sărbătoarea de astăzi, «Adormirea Maicii Domnului» încheie ciclul de praznice împărăteşti pe care în biseica noastră ortodoxă le cinstim cu multă evlavie. Această sărbătoare este aşezată în luna august, pentru că de la 1 septembrie începem anul bisericesc. Şi cum Maica Domnului este aceea care a fost aleasă de către Preasfânta Treime, dintre toate neamurile şi dintre toate creaturile să fie Maica Dumnezeului nostru, ea este cea care încheie sărbătorile din anul bisericesc şi tot ea este cea care deschide praznicele din începutul anului bisericesc. Pe 8 septembrie cinstim Naşterea Maicii Domnului, însă, Maica Domnului, prin această sărbătoare, prin «adormirea» sa, ea se face începutul învierii, ca să observăm legătura dintre Maica Domnului şi Învierea Mântuitorului Iisus Hristos. Foarte semnificativă această relaţie, pentru că Mântuitorul Hristos, când înviază din mormânt, El iese, fără să strice peceţile puse de către iudei, care au sigilat mormântul Mântuitorului Hristos. De aici se naşte credinţa noastră în Domnul nostru Iisus Hristos, temelia credinţei noastre care este învierea! Credinţa noastră în Domnul nostru Iisus este legată de venirea Sa pe pământ, de latura sa istorică, întrucât Creatorul cerului şi al pământului, ca să ne mântuiască pe noi, a venit în lumea noastră, S-a «îmbrăcat» cu firea noastră pământească, luată din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi S-a făcut om. Deci, a cuprins în sine întreaga omenire, ca apoi s-o sfinţească pe cruce şi s-o îndumnezeiască prin înviere! Maica Domnului porneşte de la credinţa în Mântuitorul Iisus Hristos şi apoi este legată în felul său de istorie”, a precizat Înaltul ierarh al tuturor lăcaşelor de cult din Oltenia!
,,Noi o cinstim în biserica noastră pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria”
Dezvoltând cu adâncă profunzime conţinutul cuvântul de învăţătură duhovnicească, Întâistătătorul bisericilor de parohie şi al mănăstirilor din Oltenia s-a îndreptat cu mireasma tămăduitoare a mesajului arhieresc spre acele aspecte care demonstrează cu pregnanţă faptul că noi o cinstim în biserica noastră pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria, pentru că Acela Care S-a născut dintrânsa este Creatorul cerului şi al pământului, şi cum El este Dumnezeu adevărat, nu a stricat nimic, atunci când a venit în lumea noastră, ci, a venit să împlinească, să desăvârşească lumea noastră! În viaţa pământească, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a crescut într-o familie în care rugăciunea era permanentă, ca să nu se apropie de acea familie nici un rău, nici o durere sau suferinţă, fiindcă rugăciunea coboară pe Dumnezeu în sufletele oamenilor şi în casele lor şi numai prin rugăciune scăpăm de rele, îndepărtăm ispitele diavolului, iar omul care se roagă primeşte de la Dumnezeu ceea ce el cere! De aceea, Chiriarhul eparhiei Olteniei a spus cu elocinţă: “Preasfânta Născătoare de Dumnezeu! Ea este prezentă întotdeauna în Mântuitorul Iisus Hristos prin firea umană pe care i-a dăruit-o, aşa cum noi păstrăm trăsăturile părinţilor. Creatorul este Acela Care şi-a alcătuit firea umană, prin Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, dar, înfăţişarea şi multe trăsături sunt ale Maicii Domnului, deci, seamănă cu Maica Domnului! Când ne împărtăşim cu trupul şi cu sângele Domnului Iisus Hristos, ne gândim la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, iar, în felul acesta, ne facem copii ai Tatălui Ceresc, dar şi copii ai Maicii Domnului, pentru că mama hrăneşte pruncii ei cu lapte care se transformă în carne! Aşa şi noi, când ne împărtăşim cu trupul şi sângele Domnului, luăm în sufletul nostru pe Maica Domnului, care este prezentă întotdeauna lângă 
Mântuitorul Iisus Hristos! Când luăm trupul Mântuitorului Hristos prin împărtăşanie, ne gândim, de la cine a luat El trupul Său, iar atunci avem relaţia cu Maica Domnului prin această Împărtăşanie! Ca orice om, şi Maica Domnului, ca orice om, la sfârşitul vieţii pământeşti, a trebuit să dea «tribut» acestui sfârşit, care este o consecinţă a păcatului strămoşesc al lui Adam, pentru că toţi cei care se nasc în lumea aceasta, vor muri, dar, dincolo de toate acestea, să înţelegem că Maica Domnului este chipul învierii, ca să ne arate felul cum ne înviază şi pe noi Dumnezeu la sfârşitul veacurilor! Este prima cea de pe pământ care este înviată de către Însuşi Mântuitorul Hristos! Dacă Maica Domnului L-a născut pe Mântuitorul Hristos, acum este rândul Fiului ca s-o nască pe mama Sa şi s-o înalţe în Împărăţia Cerurilor! În felul acesta, Maica Domnului este înviată, este preamărită, pentru că o vedem în clipa «adormirii» cu Mântuitorul Hristos lângă dânsa, cu îngerii şi cu toate puterile cereşti, cu sfinţii apostoli şi ierarhi, iar, mai apoi Mântuitorul Hristos cu sufletul ei în braţe! Sus în ceruri, Maica Domnului este înconjurată de puterile cereşti! Ridicarea Maicii Domnului la ceruri nu înseamnă părăsirea bisericii, pentru că spunem în cântare: «Pentru naştere, fecioria ai păzit, întru adormire, pentru feciorie nu ai părăsit pe Dumnezeu întrutotul!», aşa cum nici Mântuitorul Hristos n-a părăsit lumea, pentru că El este capul bisericii, iar, Maica Domnului face legătura între trupul şi capul bisericii, pentru că ea ne ridică la Mântuitorul Hristos şi ne spune ceea ce trebuie să facem pentru mântuirea noastră”, a reiterat cu deplină şi augură autenticitate Mitropolitul Olteniei!
,,Lângă Fiul ei, nu face altceva decât să mijlocească, să se roage pentru întreaga lume şi pentru noi toţi”!
În încheierea cuvântului de învăţătură duhovnicească atât de plină de conţinut, Chiriarhul lăcaşelor de cult din Oltenia a spus că Maica Domnului este cea care ne arată fericirea cerului, pe care o dăruieşte tuturor celor care o roagă cu credinţă, fiindcă ea este cuprinsă de această putere a Duhului Sfânt, e preamărită şi ne dă tuturor această putere dumnezeiască prin care să lucrăm pentru mântuirea noastră! “Orice om poate să spună, cât de mult l-a ajuta şi l-a întărit Maica Domnului, a încheiat Mitropolitul Olteniei, pentru că nu este moment din viaţa noastră să nu alergăm cu mintea la Maica Domnului! În durere, în suferinţă, e firesc să pronunţăm cuvântul «mamă» şi să ne gândim la Maica Domnului, pentru că ea este cea mai apropiată sufletului nostru! Dacă atât de mult L-a iubit pe Fiul ei, aceeaşi iubire o are şi faţă de noi toţi, pentru că nu se face izvorul, să dea cuiva mai mult sau mai puţin, ci, el curge din abundenţă, ca şi firea Maicii Domnului, care se revarsă cu multă dărnicie asupra bisericii, pe această «cărare» care duce spre Împărăţia cerului! În biserica noastră ortodoxă o vedem pe Maica Domnului permanent cu pruncul în braţe, ca să ne arate că ea este Născătoare de Dumnezeu, ea este aceea care îngrijeşte de toată lumea, ca să ne arate că acest început al mântuirii este totodată şi desăvârşirea noastră! Maica Domnului este văzută în icoana noastră lângă crucea Domnului, rămasă singură cu Fiul ei, pentru că în momentele acelea de tristeţe, toţi s-au îndepărtat şi au fugit, iar cea care a rămas lângă Mântuitorul Hristos e doar mama Sa! Maica Domnului s-a întristat, nu doar pentru moartea Celui Care a venit să ne înveţe, dar, s-a întristat şi pentru că pe cruce era Fiul ei! Care mamă nu plânge de fiul ei? Maica Domnului e prima care ia cunoştinţă de Învierea Fiului ei, dar, ea, îi depăşeşte cu mult pe martorii Învierii, fiind mai presus de aceşti martori! Maica Domnului înţelege pe deplin Taina Învierii şi a răscumpărării noastre! Aşa se face că Maica Domnului este prezentă la Pogorârea Duhului Sfânt, apoi la Înălţare, când Fiul ei decide ca Preasfânta Născătoare de Dumnezeu să fie veşnic în Împărăţia Tatălui ceresc! Pentru aceasta, sărbătoarea de astăzi este aşezată la sfârşitul anului bisericesc, pentru ca să ne arate felul în care Dumnezeu a rânduit trecerea noastră din lumea aceasta în lumea cea veşnică, pentru că Maica Domnului este «modelul» care ne arată, cum vom trece de aici, prin închiderea ochilor pentru lumea aceasta şi deschiderea ochilor pentru viaţa veşnică! Este o certitudine că Maica Domnului a fost ridicată de către Fiul ei în Împărăţia cerului şi suntem încredinţaţi că ea vine permanent în ajutorul nostru, întrucât, lângă Fiul ei, nu face altceva decât să mijlocească, să se roage pentru întreaga lume şi pentru noi toţi! Iată semnificaţia acestei sărbători şi bucuria de a o cinsti pe Maica Domnului, care este mama vieţii, deci, şi mama noastră! Fără Maica Lui Dumnezeu, nu am avea identitate şi nu am arăta, cine sunt părinţii noştri! Dacă întrebi pe un creştin ortodox, cine sunt părinţii săi, el va spune că «mama mea este Maica Domnului şi tatăl meu este Tatăl ceresc!». Aşadar, să ne rugăm la Maica Domnului şi să facem voia ei, Amin”!
Profesor, Vasile GOGONEA
