În ziua de joi, 21 noiembrie 2019, Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un sobor ales de preoţi şi diaconi, în frunte cu Preacucernicul Părinte Protoiereu, Pr. Marian Mărăcine, a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească la Hramul «Intrarea în Biserică a Maicii Domnului» sau «Vovidenia», al Mănăstirii Lainici, Gorj. Încă din seara din ajunul sărbătorii au fost săvârşite slujbele pregătitoare ale Vecerniei, Litiei şi slujba de Priveghere, iar în ziua de sărbătoare, dis-de-dimineaţă, a fost citit Acatistul hramului. Din alesul sobor au făcut parte: Preacuviosul Părinte Arhimandrit, Ioachim Pârvulescu, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei, stareţul Mănăstirii Lainici, Preacucernicul Părinte Protoiereu Pr. Iulian Mărgineanu, Preacucernicul Părinte Protoiereu Pr. Grigorie Vulcănescu, consilier cultural al Mitropoliei Olteniei, Preacucernicul Părinte Pr. Neofit Stănciulescu, inspector şcolar, specialitatea religie şi alţii. Răspunsurile la strană au fost date de către Grupul Psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Muc. Dimitrie», din Craiova, condus de către prof. Victor Şapcă, iar asistenţa tehnică a oficierii slujbei a fost asigurată de către domnul Ionuţ Cosmin Stanciu, de la Mitropolia Olteniei. În cadrul slujbei, diaconul Ştefan Niţă a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Tencănău, judeţul Dolj, iar în final au fost dăruite părticele din moaştele Sf. Cuv. Irodion pentru Paraclisul Spitalului Municipal de boli infecţioase «Victor Babeş» din Craiova. Printre participanţii la slujbă am remarcat prezenţa familiei domnului împătimit publicist, Constantin Avram.
,,Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a fost aleasă pentru că a primit vestea cea bună, că va naşte pe Mântuitorul Iisus Hristos”!
În cuvântul de aleasă învăţătură duhovnicească, ÎPS Părinte dr. Irineu a menţionat că această sărbătoare este cunoscută în calendar cu denumirea de «Intrarea în Templu a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu». De aceea: ,,Ne reuneşte din nou în această sfântă mănăstire pentru a o cinsti pe Maica Domnului şi pentru a prăznui şi hramul vechi al acestei sfinte mănăstiri. Sărbătoarea este consemnată în documentele vremii şi în Sfânta Scriptură. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, aşa cum ne prezintă Protoevanghelia lui Iacov, după ce s-a născut din părinţii săi, Ioachim şi Ana, ca un rod al rugăciunilor stăruitoare, al postirilor şi al faptelor de milostenie, ca rod al rugăciunilor generaţiilor de drepţi ai Vechiului Testament, a venit în această lume, din tată şi mamă, fiind făgăduită dintru început Lui Dumnezeu şi adusă, astfel, în Templul din Ierusalim. Aşa au făgăduit părinţii ei înaintea Lui Dumnezeu! Această făgăduinţă este înscrisă în Planul Lui Dumnezeu, pentru că Maica Domnului, Fecioara Maria, avea să fie cu adevărat Născătoare de Dumnezeu. În felul acesta, numai la templu putea să crească şi acolo să fie în permanenta prezenţă a Lui Dumnezeu. În acest templu sfânt S-a arătat Dumnezeu şi acolo se aflau toate simbolurile din Vechiul Testament care aminteau despre întruparea Fiului Lui Dumnezeu, despre Naşterea Lui. Şi unde era locul cel mai sfânt şi cel mai binecuvântat decât în Templul Lui Dumnezeu, acolo unde, neîncetat se înălţau rugăciuni pentru preamărirea Lui Dumnezeu şi unde era flacăra aprinsă pentru întregul neam omenesc”?, a reiterat Mitropolitul Olteniei, acordând mai departe o atenţie sporită faptului că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a stat şase ani în sânul familiei sale, ocrotită şi protejată de rugăciune şi de viaţă curată, căci, dacă s-a născut în rugăciune, tot în rugăciune avea să continue această lucrare dumnezeiască, până în clipa în care a fost mutată cu trupul la ceruri. Deci, împlinindu-se vârsta, când părinţii puteau s-o aducă la templu, Maica Domnului cu însoţitoarele ei, au fost aduse înaintea Lui Dumnezeu în locul cel mai sfânt, arzând ca o «făclie» înaintea Tatălui Ceresc. Ceea ce ea a primit de la părinţii ei, Ioachim şi Ana, era tocmai «dorul» după Tatăl Ceresc, pentru că ne spune psalmistul că «atât de mult a iubit Dumnezeu frumuseţea ei» într-un trup de vlăstar omenesc! În mod esenţial: “Preasfânta Născătoare de Dumnezeu nu a fost aleasă doar pentru că a primit vestea cea bună că va naşte pe Mântuitorul Iisus Hristos, ci, Dumnezeu a ales-o din veşnicie, pentru că, de fapt, Creaţia întreagă a fost făcută pentru Preasfânta Născătoare de Dumnezeu” a subliniat cu acurateţea pedagogului duhovnicesc de excepţie şi a omului de aleasă cultură care este Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu.
,,Harul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu se revarsă, atât asupra oamenilor, cât şi asupra îngerilor”!
Mitropolitul Olteniei a dezvoltat conţinutul cuvântului său duhovnicesc, arătând că din alcătuirea mâinilor Lui Dumnezeu a fost ales «vasul» cel mai de preţ în care să stea Creatorul, fiindcă Maica Domnului este cea care dă din trupul său, pe făcătorul cerului şi al pământului! Deci: ,,Preasfânta Născătoare de Dumnezeu are acest privilegiu de a-L cuprinde pe Dumnezeu în trup omenesc, de aceea, îngerii se închină înaintea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu! Cum sfinţenia Maicii Domnului este mai presus decât sfinţenia îngerilor, pentru că frumuseţea Maicii Domnului atrage puterile cereşti, aşa cum pe fiecare dintre noi frumuseţea ne captivează, Maica Domnului captivează, nu numai cu frumuseţea, dar şi cu sfinţenia ei, pentru că harul Prteasfintei Născătoare de Dumnezeu se revarsă, atât asupra oamenilor, cât şi asupra îngerilor, de aceea îi cântăm: «mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită, fără de asemănare decât serafimii»! Deci, cu mult înainte de zămislirea în pântecele ei a Fiului Lui Dumnezeu, Maica Domnului este mărită de puterile cereşti care împreună cu fecioarele intră în Templul din Ierusalim. Aici avea să stea Preasfânta Născătoare de Dumnezeu încă şase ani, ca la vârsta maturităţii să fie logodită cu dreptul Iosif şi să plece în Galileea, în Nazaret, unde avea să primească Bunavestire a întrupării Fiului Lui Dumnezeu, iar de acolo să se întoarcă la Sf. Zaharia şi la Sfânta Elisabeta. În Templu, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a fost hrănită de îngeri cu hrană îngerească, iar lucrul acesta este consemnat de către Părinţii Bisericii, pentru că Sfântul Arhanghel Gavriil a venit ca să-i aducă vestea cea bună, iar, Preasfânta Fecioară, nu este surprinsă de prezenţa Arhanghelului, ci, de faptul că tocmai ea a fost aleasă ca să fie Maica Lui Dumnezeu. De aceea, va spune: «Cum va fi mie aceasta, de nu ştiu de bărbat?». La templu, Maica Domnului s-a pregătit să fie «vasul» întrupării Fiului Lui Dumnezeu, primind harul dumnezeiesc pentru a deveni loc al Slavei Dumnezeieşti, evident, păstrând condiţia noastră omenească! Ea nu şi-a schimbat felul omenesc de a fi, ca noi să ne bucurăm şi să avem apropiere de Maica Domnului, s-o considerăm că este mama noastră! Pentru că i-a spus Sfântul Arhanghel Gavriil: «Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine!», iar acest lucru este important pentru că ne arată, cine este Maica Lui Dumnezeu, «cea plină de har», deci, preaplină de putere dumnezeiască” a subliniat cu acribie Înaltul Ierarh al Olteniei, accentuând faptul că “Maica Domnului a stat de vorbă cu Dumnezeu, nu numai cu Cuvântul, ci şi cu simţirea, prin legătura fiinţei ei, adică, prin Pruncul Care este Fiul Lui Dumnezeu! Relaţia Maicii Domnului cu Dumnezeu este atât din punctul de vedere al rugăciunii, al cugetării, al minţii, dar şi al simţirii, adică, al relaţiei atât de apropiate dintre mamă şi fiu” a accentuat Arhieria sa!
,,E bine ca în rugăciune s-o avem în mintea noastră pe Maica Domnului care permanent se roagă pentru noi”!
Mitropolitul Olteniei a concluzionat astfel: ,,Sărbătoarea de astăzi, «Intrarea în Biserică a Maicii Domnului» este consemnată ca momentul de început al mântuirii noastre, ca Maica Domnului să devină «Templu» al Dumnezeului Celui viu! Odată cu intrarea Maicii Domnului în Templul din Ierusalim, «Templul real» este Maica Domnului, în care sălăşluieşte Fiul Lui Dumnezeu, Arhiereul tuturor veacurilor, Care prin trupul său intră în sfânta sfintelor, în Împărăţia Lui Dumnezeu! Aşadar, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului ne îndeamnă şi pe noi ca să participăm cu toate puterile cereşti la această sărbătoare şi e bine ca în rugăciune s-o avem în mintea noastră pe Maica Domnului care intră în templu şi care permanent se roagă pentru noi, întrucât, ea nu este numai locul naşterii Lui Dumnezeu, dar este şi cea care se roagă pentru noi, aşa cum o vedem în sfântul altar, ca să ne privească pe toţi, căci ea, de acolo, din sfântul altar, ne îndrumă spre Împărăţia Fiului ei! Astăzi, am venit cu toţi la această sfântă mănăstire, ca să ne bucurăm de hramul său, şi Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să vă dea pace, bucurie şi intrare împreună cu Maica Domnului în Împărăţia Cerului, Amin”!
Praznicul Mănăstirii Lainici s-a împlinit printr-o agapă frăţească rânduită de către întreaga obşte monahală păstorită cu osârdie de către Preacuviosul Stareţ, Ioachim Pârvulescu, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei.
Profesor, Vasile GOGONEA
