Sfântă Liturghie Arhierească, de Sânziene, la Hramul Mănăstirii «ICOANA», Comuna Crasna, Gorj

554

Luni, 24 iunie 2019, de Sărbătoarea Naşterea «Sfântului Ioan Botezătorul», numită în popor «Sânzienele» sau «Drăgaica», la Sfânta Mănăstire «Icoana», din Comuna Crasna, Protopopiatul Târgu- Cărbuneşti, a fost săvârşită Sfânta Liturghie Arhierească de către Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu Popa, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un ales sobor de preoţi şi diaconi, din care au făcut parte Preacuviosul Părinte Exarh, Ioachim Pârvulescu, Stareţul Mănăstirii Lainici, Preacucernicul Părinte Protopop al Protopopiatului Târgu-Cărbuneşti, Pr. Iulian Mărgineanu şi Preacucernicul Părinte Protopop, Pr. Ion Popescu, slujitor de altar la Biserica «Icoana» din Bucureşti! Mare păcat, că spre deosebire de anii anteriori, când curtea mănăstirii era plină de câteva sute de oameni, de această dată au fost prezenţi mai puţini credincioşi, chiar dacă a fost o zi considerată pentru unii oameni ca fiind lucrătoare, poate mai mult în cele lumeşti, decât în cele dumnezeieşti! Prin cuvinte de mulţumire adresate lui Dumnezeu, cei doi protoierei, ca şi Preacuviosul Părinte Arhimandrit au subliniat că Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul are un temei biblic şi unul aparte duhovnicesc, pentru că este consemnată de către Sf. Ev. Luca în Evanghelia Sa, deoarece a marcat un moment petrecut cu şase luni înainte de Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, ca un eveniment ce apare ca fiind atestat documentar în secolele IV-V, când se fixează definitiv şi data Crăciunului, mai ales că sărbătoarea a fost instituită pentru a înlocui sărbătorile păgâne, cu caracter agricol sau naturist, din apropierea solstiţiului de vară (22-23 iunie). Vorbitorii au subliniat frumuseţea deosebită a locului în care a fost aşezată această mănăstire şi credincioşia oamenilor comunei Crasna de sub munte. A fost prezent la sfânta slujbă şi domnul jurist, Ciprian Adrian Florescu, Prefectul Gorjului.

,,Poporul nostru a numit şi o floare care poartă numele acestei sărbători, o floare galbenă pe care o aducem la sfântul altar”
În Cuvântul de o aleasă învăţătură duhovnicească, de o profunzime aparte, cu multe trimiteri la vremurile zilelor noastre, Înaltpreasfinţitului Părinte, dr. Irineu, a început prin a spune: ,,Sărbătoarea naşterii Sfântului Ioan Botezătorul este cunoscută în popor sub numele de «Sânziene», mai ales că poporul nostru a numit şi o floare care poartă numele acestei sărbători, o floare galbenă pe care o aducem la sfântul altar şi care e tămăduitoare sănătăţii noastre. Sfântul Ioan Botezătorul este cel mai apropiat sfânt de Mântuitorul Iisus Hristos, cel care face legătura între Vechiul Testament şi Noul Testament. El s-a născut şi a venit datorită rugăciunilor sfinţilor Zaharia şi Elisabeta, iar Zaharia era slujitor la templul din Ierusalim şi Elisabeta era o fiică a poporului iudeu, credincioasă şi foarte evlavioasă. Astfel, s-a întâmplat ca ei să nu aibă copii, ca să crească şi mai mult rugăciunea lor, ca să sporească şi mai mult în evlavie, pentru că Dumnezeu ştie cu fiecare în parte, ce are de făcut. Înainte de a ne naşte, aşteaptă din partea noastră ca să ne învrednicim de daruri bogate, printr-o sârguinţă stăruitoare, profundă! Aşa se face că Zaharia şi Elisabeta, deşi erau credincioşi, chiar foarte apropiaţi de biserică şi de Dumnezeu, au trăit vreme îndelungată fără copii, aşa cum recunoaşteau fiecare dintre ei, iar pentru aceasta, îşi pierduseră încrederea că vor avea moştenitori. Totuşi, au stăruit în rugăciune şi au fost permanent preocupaţi de acest lucru, având în vedere porunca Lui Dumnezeu, de a ne naşte şi de a creşte, aşa cum le spune Dumnezeu lui Adam şi Evei, după ce au păcătuit şi au fost izgoniţi din rai: «Creşteţi şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi pământul!». Această «creştere» pe care Dumnezeu o subliniază, are mai multe înţelesuri, pentru că nu e vorba numai despre o «creştere» sau o naştere biologică, trupească, ci, e vorba despre o creştere spirituală, pentru că omul, înainte de a cădea în păcat, avea chemarea de a înainta cât mai mult în cunoaşterea Lui Dumnezeu, în dialog cu Dumnezeu, în rugăciune, iar în această descoperire a tainelor lui Dumnezeu, strămoşii Adam şi Eva aveau să se desăvârşească în plăcere, dar şi în cunoaştere dumnezeiască! Ei au ales «creşterea» biologică, o creştere marcată de moarte şi de stricăciune. Dar, nu se risipeşte această «creştere», pentru că omul, chiar dacă moare, nu dispare, ceea ce înseamnă că şi naşterea trupească este binecuvântată de Dumnezeu şi plănuită de către Preasfânta Treime, înainte de crearea lumii. Această creştere duhovnicească are şi o dimensiune spirituală, o înălţime sufletească, iar amestecul acesta dintre trup şi suflet avea să se risipească, pentru ca sufletul să meargă la Dumnezeu, iar trupul să se întoarcă în pământul din care a fost alcătuit” a specificat Mitropolitul Olteniei, după care a remarcat faptul că la Sfântul Zaharia şi la Sfânta Elisabeta, noi vedem acest plan al Lui Dumnezeu, pentru că Sf. Ev. Luca, ne prezintă pe cei doi care se roagă, iar această rugăciune, aproape că nu este auzită de Dumnezeu. Îngerul, chiar spune că aflându-se lângă Sf. Zaharia în altar, acesta e aproape de un sfârşit al atâtor cereri către Dumnezeu.

“Sf. Ioan Botezătorul este Înaintemergătorul Domnului nostru Iisus Hristos”
Analizând minuţios şi cu profunzime momentul Naşterii Sf. Ioan Botezătorul, Chiriarhul bisericilor din Oltenia a spus că rugăciunea Sf. Zaharia era pentru a avea un copil, un moştenitor, şi iată cum Dumnezeu împlineşte rugăciunea lui şi adaugă la acest moştenitor un mesaj cu totul deosebit! “Dacă Sf. Zaharia dorea un copil obişnuit, Dumnezeu îl face pe acest copil Înaintemergătorul Său! Aceasta este lucrarea Lui Dumnezeu, pentru că, deşi El ştie ce are de făcut, pentru că a planificat acestea înainte de veacuri, totuşi, ne arată că prin rugăciunile noastre se împlinesc aceste cereri, ca o răsplată a ostenelilor noastre! Deci, Zaharia se roagă ca orice om, iar apoi este răsplătit pentru evlavia sa şi pentru sârguinţă, ca să devină tatăl Sfântului Ioan Botezătorul! Să înţelegem că noi, cu cât cerem cu mai multă intensitate, cu atât, Dumnezeu ne răsplăteşte mai mult pentru osteneala noastră! Sf. Zaharia este mut, pentru că încheie şirul proorocilor din Vechiul Testament, din Legea veche! Sf. Ioan Botezătorul este Înaintemergătorul Domnului nostru Iisus Hristos! El vine ca un răspuns al rugăciunilor şi ca un mesaj al Tatălui Ceresc pentru oameni, că acela care se va naşte este cu adevărat cel care va merge înainte cu puterea Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul, cel care va fi un ascet, un postitor şi un rugător desăvârşit! Sf. Zaharia nu mai vorbeşte, pentru că vremurile mesianice s-au împlinit! Împărăţia Lui Dumnezeu este aproape, aşa cum avea să spună Sf. Ioan Botezătorul: «Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor!». Zaharia este cel care a primit-o pe Maica Domnului la templu, pentru că a văzut-o pe Preasfânta Fecioară, cum este hrănită de îngeri, deci, parcurge pregătirea venirii Fiului Lui Dumnezeu în lume! Zaharia se întoarce la casa lui şi aşteaptă ca venirea Fiului Lui Dumnezeu să se împlinească! Întotdeauna, Dumnezeu conlucrează cu noi, El săvârşeşte planul Său împreună cu noi, nu lucrează în afara noastră, deşi, putea să facă acest lucru, fiind Creatorul cerului şi al pământului, dar, iubirea, niciodată nu este egoistă, nici chiar în sensul pozitiv al cuvântului, pentru că iubirea se împărtăşeşte”, a reiterat Ierarhul lăcaşelor de cult din Oltenia!

,,Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul este una dintre sărbătorile noastre deosebite”
În încheierea cuvântului său de învăţătură, Mitropolitul Olteniei a reamintit faptul că noi suntem creaţi după «icoana» Fiului Lui Dumnezeu, deci, ne adresăm chiar prin cuvintele pe care le-a pus în noi, pentru ca noi să comunicăm unii cu alţii, tot prin cuvinte dumnezeieşti: ,,La Sf. Zaharia, constatăm împlinirea Cuvântului Lui Dumnezeu, adus de înger, un cuvânt care zămisleşte în mintea lui şi creşte în pântecele Elisabetei, prin Sf. Ioan! Avem o concomitenţă între cuvântul din minte şi cuvântul care este omul, această îmbinare între raţiunea divină, între «suflarea» Duhului Sfânt şi trupul omenesc! Sf. Ev. Luca ne arată că e o mare legătură între cuvântul vorbit şi cuvântul «zidit», de aceea, Sf. Ioan Botezătorul se zămisleşte din această conlucrare umană, a bărbatului şi a femeii, din care se naşte copilul, ca o unitate a familiei pentru că toţi suntem unici şi «unităţi» ale Lui Dumnezeu! La naşterea unui prunc şi Dumnezeu se bucură, pentru că la naştere, Dumnezeu îşi vede copiii Săi! Sfântul Ioan Botezătorul este plin de Duh Sfânt, pentru că s-a născut în rugăciune, s-a născut din evlavie, ca o făgăduinţă a lui Dumnezeu, ca o împlinire a unor suspine ale poporului! Cel mai presus decât Sf. Ioan Botezătorul este Mântuitorul Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, Cel Care depăşeşte legile biologice, născut mai presus de fire, ca să spele păcatele noastre cu scump sângele Său! Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul este una dintre sărbătorile noastre deosebite, pentru că avem în atenţie părinţii noştri şi copiii noştri, deci, perpetuarea moştenirii noastre! Ne bucurăm de această sărbătoare, la această sfântă mănăstire, pentru că în fiecare an, iată, ne întâlnim aici, cu ajutorul Lui Dumnezeu, ca să ne revedem şi în acelaşi timp, să-I mulţumin Atotputernicului Dumnezeu pentru darurile Sale cele bogate! De aceea, să-l rugăm pe Sfântul Ioan Botezătorul, să mijlocească înaintea Lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră, Amin”! Prin osteneala maicilor stareţe Teodora Ilie Stavrofora (Mănăstirea «Icoana») şi Fevronia Nuţă Stavrofora (Mănăstirea Târgu-Logreşti), ca şi prin dărnicia unor persoane venite din Bucureşti, credincioşii s-au bucurat de o masă binevenită şi de pachete cu alimente.
Profesor, Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here