Sf. Pantelimon – mucenicul tămăduitor!

166
sf panteliomonÎn Biserica dreptmăritoare a Domnului Dumnezeu, astăzi îl prăznuim pe Sf. Pantelimon, care la naştere a primit numele de Pantoleon, „cel întru toate puternic, ca un leu” iar după moartea mamei a devenit ucenic al doctorului Eufrosin, deprinzând tainele medicinii. Preotul Ermolae i-a descoperit învăţătura de credinţă şi l-a botezat cu numele Pantelimon, adică „cel mult milostiv”, fiindcă a tămăduit trupurile şi sufletele multor bolnavi, prin puterea credinţei.

Viaţa sa în credinţa creştină
După chinuri grele, a fost decapitat în jurul anului 305, dar îl putem considera contemporan, dacă ochii sufletului nostru se îndreaptă cu adâncă recunoştinţă către cel ce a fost doctor şi tămăduitor, prin faptul că Dumnezeu a lucrat în viaţa şi sufletul său, aşa cum şi el, sfântul, a lucrat la propria mântuire. Întreaga sa viaţă ne îndeamnă să vedem legătura profundă între taina iertării păcatelor, a vindecării de boală, şi taina slujirii arhiereşti, în toate arătându-se lucrarea vindecătoare, sfinţitoare şi mântuitoare a Lui Hristos-Domnul, Arhiereul veşnic, Doctorul, Păstorul şi Păzitorul sufletelor noastre, pentru a înţelege că fiecare sfânt a punctat în viaţa sa credinţa creştină. Sf. Pantelimon, mucenicul tămăduitor, a înfruntat toate torturile şi batjocura la care a fost supus, dovedindu-se doctorul care a simţit cum Dumnezeu lucrează prin mâinile lui, dăruind alinare şi mângâindu-i pe bolnavi, mai ales că şi după trecerea din această viaţă, el vindecă şi se roagă pentru mântuirea sufletelor noastre, căci în loc de sânge, lapte a curs din grumazul său şi măslinul de care a fost legat spre tăiere, în vederea tuturor s-a umplut de roade.
Numit şi “doctor fără de arginţi”!
Este unul dintre cei mai cunoscuţi şi iubiţi sfinţi ai Bisericii lui Hristos, adesea numit “doctor fără de arginţi”, fiindcă n-a umblat după bogăţiile lumeşti neagonisite, ci s-a mulţumit cu ceea ce putea avea din rosturile lui, fără să ceară de la nimeni să-i plătească pentru binefacerile unor minuni, atât prin harul primit, cât şi prin tratamentele pe care le da celor bolnavi. Sfântul ale cărui moaşte sunt răspândite prin biserici este considerat ocrotitorul medicilor şi tămăduitor al bolnavilor, un model de doctor creştin slujitor Lui Hristos, pentru că a dispreţuit dregătoriile şi bogăţiile vremelnice cu care era ispitit, pentru a câştiga bunătăţile nepieritoare de la Dumnezeu.
Condacul al 13-lea din Acatistul Sfântului
Dar, ce poate fi mai minunat decât să înălţăm cuvintele: “Sfinte Mare Mucenice şi tămăduitorule, Pantelimoane, ţie îţi vărsăm durerile noastre de multe feluri şi tu fără întârziere, cu puterea ce o ai de la Dumnezeu, spre Care ne eşti mijlocitor, auzind suspinuri înăbuşite în noapte, în zi, în pat de suferinţă, în călătorii, fii celor ce se roagă ţie, după nevoile fiecăruia: celor neliniştiţi, liniştitor, celor asupriţi, apărător, celor în primejdii, izbăvitor, celor învăluiţi în păcate, scutitor, rătăciţilor îndrumător, bolnavilor deplin vindecător, orfanilor tată, văduvelor părinte, soţilor întăritor în căsnicie, celor porniţi cu răutate, îmblânzitor şi ne întăreşte în faţa necazurilor, căci suntem slabi şi istoviţi, sfinte, şi astfel, cu puterea ta, descătuşaţi de amărăciunile noastre, să petrecem în mulţumire, cântând lui Dumnezeu, pentru a înţelege că deodată cu sănătatea sufletului trebuie să o avem şi pe cea a trupului, că ne vindecăm de păcat când Îl iubim pe Dumnezeu în rugăciune de laudă, de mulţumire şi de cerere, iar pe semenii noştri îi iubim prin fapte bune însoţite de rugăciune, pentru sănătatea şi mântuirea lor! “
Vasile Gogonea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here