În lăcaşele de cult, am cinstit-o ieri, 17 iulie, pe Sf. Mare Muc. Marina, iar, mâine, 19 iulie, o vom cinsti pe Sf. Cuv. Macrina, sora Sf. Vasile cel Mare, pentru că biserica noastră dreptmăritoare se înveşmântează în lumina credinţei, cu aceste două rugătoare la Bunul Dumnezeu! Într-o legendă se povesteşte că Marina l-ar fi bătut pe dracu-n cap cu un ciomag şi un ciocan pentru simplul motiv că dracul ar fi vrut să toace la o biserică! Ziua ei era cinstită altădată cu sfinţenie mai ales de către nevestele tinere, . Despre Sfânta Marina se spune că este protectoarea pasărilor de curte şi a sufletului copiilor morţi! Această zi o ţineau, în special, femeile însărcinate, de frica bolilor, iar, prin unele sate, Ziua Mărinei era zi sacră în care femeile se prindeau surate, iar bărbații, fraţi de cruce. Prin legământul făcut acum, se jurau ca toată viața să se ajute între ei, ca si fraţii de sânge! Iar, de Circovii Mărinei, nu se lucra, nu se împrumuta nimic şi nu se făcea curat. Se dă de pomană pâine şi 
miere! Cei mai importanţi sfinţi ale perioadei, aveau fiecare câte trei circovi: Ciurica, Marina şi Sântilie. Se spune despre ei că au fost trimiși pe pământ ca să observe oamenii şi să-i pedepsească atunci când nu sunt respectate regulile transmise din moşi strămoși. Ziua Marinei se ţinea pentru ca sufletul să-ţi iasă lesne când ţi-a venit sorocul. În alte părți, Cuvioasa Marina se serba cu o săptămână de post, pentru că înfrânge răutatea, ferind pe oameni de ispită, iar, noi rostim Troparul: ,,Mielușeaua Ta, Iisuse, Marina, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine cântându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și mă împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc ție! Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre”! Cu acest prilej, în inima mea şi în sufletul meu de preot, o preamăresc şi o cinstesc pe Maica Stareţă Marina Gligor Stavrofora, de al Mănăstirea «Sfântaaa Treima», Strâmba Jiu, căreia îi datorez mulţumirile mele sincere şi binecuvântarea mea de preot! Cât o priveşte pe Sfânta Macrina, era cea mai mare din cei 
zece copii ai acestei familii de sfinți. La nașterea ei (anul 327), un personaj misterios i-a apărut în trei rânduri mamei ei, poruncindu-i să dea copilei numele de Tecla, prima muceniță și modelul fecioarelor creștine Dar mama ei a păstrat secret acest nume și a dat copilei numele bunicii ei, Macrina cea Bătrână. Această sfântă, fiind împodobită cu frumusețea trupului și de neam bun, a fost logodită după un mire asemenea ei. Și numai cât se logodiră, logodnicului ei, prin locuri străine, i s-a întâmplat moarte. Iar fericita Macrina, vrând alții mulți să o ia de soție, și-a ales văduvia, cu nimic ispitind-o dulceața nunții. De aceea, osebindu-se de toată împreunarea lumească, trăia cu maica sa, silindu-se și nevoindu-se cu dumnezeieștile Scripturi, și hrănind, ca o a doua mamă, pe cei ce erau născuți după dânsa, frați și surori. Căci, fiind de toți zece prunci, ea era mai mare!
Preot Valentin Daniel CORNESCU,
Parohia Miluta, Borăscu, Gorj
