De curând am identificat graţie preotului Doru Drăghici, un iubitor al trecutului şi istoriei Gorjului, o lucrare inedită intitulată „Asupra Statului Independent Congo”, apărută în anul 1902 la Tipografia Nicu D. Miloşescu din Târgu-Jiu şi păstrată în arhiva Muzeului „Alexandru Ştefulescu”.
Autorul acestei broşuri (65 pagini) este căpitanul Sever Pleniceanu, membru activ al Societăţii Geografice Române, Cavaler al Ordinului Coroana României şi Steaua din Congo, nepot după frate al boierului Dumitru Pleniceanu – stabilit în Vădenii Gorjului în anul 1866, originar din satul Pleniţa, judeţul Dolj. Sever Pleniceanu s-a născut în anul 1867, provenind dintr-o familie cu vechi tradiţii în rândul marilor proprietari de pământ din Oltenia. Bunicul său, Dumitru Căpăţână, se ocupa cu negoţul de vite în Austria şi Ungaria, deţinând o avere considerabilă. În anul 1842, acesta îl ajută pe Gh.D. Bibescu să ocupe tronul Ţării Româneşti, primind din partea domnitorului drept despăgubire pentru banii împrumutaţi mai multe moşii, printre care şi cea de la Vădeni, unde se va stabili unul dintre fii săi, Dumitru Pleniceanu. Pe acesta îl va vizita des, la moşia din Vădeni, aventurierul familiei Pleniceanu, autorul lucrării pe care astăzi o avem în atenţie. Militar de carieră, doctor şi cartograf, căpitanul Sever Pleniceanu se va angaja în armata colonială belgiană şi va investiga pentru trei ani, între 1898 şi 1901, regiunea Zairului şi Sudanului de azi, pe râul Gongo, străbătând peste 3000 km, studiind populaţiile locale (pigmei şi canibali), identificând o moluscă cu opt braţe din familia loligopsidelor, denumită „Kilima”, făcând observaţii geografice şi climatice. Un excelent documentarist, căpitanul-aventurier va relata în Conferinţa intitulată „Asupra Statului Independent Congo”, susţinută în Adunarea Generală a Societăţii Geografice Române în seara zilei de 2/15 martie 1902 şi publicată la Tipografia Nicu D. Miloşescu din Târgu-Jiu câteva luni mai târziu, notele sale de călătorie, inedite pentru europenii de acum 110 ani, cu atât mai mult pentru gorjeni, despre statul Congo, „aşezat în Africa Centrală, cu o întindere de peste două milioane km. pătraţi, cu o populaţie de aproape 30.000.000 locuitori indigeni” (p. 6). Să precizăm că primul român care va ajunge pe continentul african nu a fost însă Sever Pleniceanu, ci prinţul Dimitrie N. Ghika-Comăneşti, care, însoţit de fiul său, Nicolae D. Ghika, a pus piciorul pe pământul Somaliei, la 22 octombrie 1895. Era prima expediţiei românească organizată în Cornul Africii, dar primul român care ajunge în Africa, după documentele consemnate, este farmacistul sibian Franz Binder, care întreprinde mai multe călătorii, prima, în 1849, pe Valea Nilului Alb, apoi în 1853 pe cea a Nilului Albastru, iar în cele din urmă între bazinele fluviilor Nil şi Congo. În 1897, alţi doi români plecau spre Africa, fraţii George şi Dimitrie Strat care vor explora coasta vestică a continentului, în Dahomey şi Gabon. Sever Pleniceanu a fost însă primul român care a călătorit prin regiunile congoleze, în centrul Africii, a cartografiat teritoriile investigate şi a făcut primele consemnări geografice şi climatice, a descris vegetaţia şi fauna, modul de organizare al triburilor de pigmei şi canibali, credinţele şi miturile din inima continentului negru ş.a. El relatează în lucrarea sa despre începuturile statului independent Congo, când după 1877, câţiva mari capitalişti englezi, francezi, olandezi şi belgieni, au pus bazele unei societăţi numită „Le comité d’études du Haut Congo”, însărcinându-l pe celebrul american Henry Morton Stanley să exploreze bazinul fluviului Congo, „în căutare de bogăţii, să studieze obiceiurile populaţiei şi să încerce a intra în relaţiuni economice cu ea, prin schimbarea produselor indigene pe obiectele aduse din Europa” (p. 4). „La începutul anului 1883, – scrie Sever Pleniceanu – peste 30.000 şefi indigeni (ai triburilor din bazinul fluviului Congo – n.n.) au cedat de bună voie societăţii drepturile lor de suverani” (ibidem). În urma negocierilor cu Marile Puteri , la 16 aprilie 1885 lua fiinţă Statul Independent Congo, având ca suveran pe regele Belgiei, Leopold al II-lea, după ce acestea au recunoscut, începând cu anul 1883, suveranitatea noului stat în „bazinul Zairului şi bucurarea de drepturile şi de prerogativele unui Stat”. Căpitanul Pleniceanu consemnează în mărturiile sale despre obligaţiile pe care statul şi le asuma: “să garanteze libertatea comerţului, să desfiinţeze sclavia, rezervarea facultăţii de a se declara neutri ori de a se uni cu o Putere amică în contra alteia, libertatea navigaţiei pe Zair şi pe afluenţii lui” (p. 5). (va urma)
Andrei POPETE-PĂTRAŞCU
