Frumoasele obiceiuri din vremea copilăriei încep să dispară. Ce-i drept, la ţară, Moş Nicolae nu era un obişnuit al caselor de ţărani. Nici bradul de Moş Crăciun nu se afla în practicile celor prea ocupaţi cu gospodăria şi greutăţile traiului de fiecare zi. Ei, da Crăciunul nu lipsea, cu slujbele religioase şi, neapărat, cu petrecerile de după pomana porcului. Numai că, mai nou, şi porcul fu tăiat de pe listă.
Obiceiul cu sosirea lui Moş Nicolae, ba pe horn, ba pe uşă dar numai după ce s-au culcat copiii aparţinea familiilor de la oraş. De la oraşe adevărate, nu oraş pârât ca Tismana. Un oraş în acte, dar nu şi în fapte. La Târgu Jiu, la Motru şi Rovinari încă se mai păstrează. Doar că familiile care-şi mai pot permite să le facă o bucurie cât de mică propriilor copii sunt tot mai puţine. Şi, totuşi, a ne pune întrebarea dacă mai există Moş Nicolae în Gorj nu-i nelalocul ei. Iar dacă Moş Nicolae n-a dispărut chiar de tot trebuie să ne bucurăm. Presupunând că Moş Nicolae mai există, ce aduce el copiilor necăjiţi ? Mulţi dintre ei rămaşi în seama bunicilor, din pricină că părinţii au plecat la muncă în străinătate. Nişte cercetări medicale recente afirmă că bebeluşii zâmbesc încă înainte de a se naşte. La fel cum, mai târziu, deveniţi copii zâmbesc în fiecare dimineaţă. Chiar şi atunci când îi trezesc părinţii ceva mai devreme spre a merge la grădiniţă şi la şcoală. Ca părinţi, le spuneam copiilor că lui Moş Nicolae nu-i place să fie auzit sau văzut de copii. Altfel, pleacă şi crede că de fapt copiii n-au fost cuminţi. Aşa că, îi trimeteam mai degrabă la culcare. Nu înainte de a-şi face ghetuţele, de a le lustrui. Câteodată, copiii le compuneau şi câte-o scrisorică Moşilor Nicolae. Iar ei se sculau şi fără ceas, a doua zi dis de dimineaţă curioşi să vadă ce le-a adus Moşul. Am trecut ieri prin Târgul de pe Jii. Era oraşul plin de târguri de cadouri. Şi la Piaţa Centrală, dar şi pe strada Victoria. Din păcate, cumpărătorii cam lipseau. Şi cum să nu lipsească dacă ei câştigă puţin sau deloc. Normal, şi la vârste mai înaintate, nimeni nu se supăra dacă primea ceva de Moş Nicolae. Dar părinţii celor mai mulţi dintre copiii Gorjului au salariile tăiate. Asta în cazul că mai au slujbe. La stat sau la privaţi. Disponibilizările continuă, inclusiv acum de Moş Nicolae şi de Moş Crăciun. Pe când era şcolăriţă, prin clasa a IV-a, fiica mea a primit de la învăţătoare misiunea să ticluiască o compunere despre Piaţa Obor, din Bucureşti. Era în luna decembrie, iar pe tarabe existau şi fructe şi banane. Concluzia din finalul compunerii, valabilă şi acum, suna trist: „Produse sunt, bani nu sunt !” Iată de ce acum, mai mult decât altădată, cu o guvernare proastă şi care nu creează locuri de muncă, politicienii de la Bucureşti, ca şi cei din Gorj au atentat la micile bucurii pentru copii. O ciocolată, o acadea şi cele mai neînsemnate hăinuţe noi n-au mai putut fi cumpărate. Încât, cu regret, rămân la părerea tristă că în cele mai multe familii din Gorj, cu copii, Moş Nicolae a lipsit.
Ion Predoşanu
