Pentru câştigarea primului mandat, Traian Băsescu a marşat pe lupta anticorupţie şi sloganul “să trăiţi bine.” Numai ceea ce a urmat avea să fie exact pe dos, şi atunci pentru obţinerea celui de-al doilea stagiu la palatul Cotroceni, a schimbat macazul şi i-a păcălit pe români fetişizând problemele crizei economice simultan cu aruncarea în campanie a lozincilor legate de lupta cu mogulii răi, cu vechii şi neocomuniştii, după care a pus pe tapet restrucurarea şi modernizarea statului.
Evident că aici, ţinta era precisă, urmărindu-se a se legifera prin modoficări constituţionale, sporirea şi întărirea atribuţiilor prezidenţiale, adică intenţiile de dictat statal precum şi satisfacerea intereselor camarilei din preajma prim-realesului la cârma României.
Între timp, dincolo de alba-neagra a tandemului Băsescu-PDL, de vendetă politică, în ţară s-a aşternut jale mare, iar nemulţumirile sociale au atins paroxismul, singurii privilegiaţi fiind susţinătorii odiosului regim, în primul rând monstruoasa Coaliţie parlamentară dar şi structurile de conducere ale instituţiilor statului de sus şi până jos, nu în ultimul rând, serviciile speciale şi de coerciţiune. Doar ei au voie să dijmuiască vârtos banii naţiei şi pe cei proveniţi din împrumuturile externe, găsind aici şi motivul neatragerii fondurilor europene pentru finanţarea proiectelor de anvergură, pe infrastructură, utilităţi publice, programe sociale, etc., sumele alocate de către UE, fiind mult mai greu de palmat.
Or, atâta timp cât aşa-zisele reforme pentru modernizarea României, înseamnă în primitivismul logicii lor doar tăieri, desfiinţării, comasări, disponibilizări, sacrificii cu morţi în mine, sinucideri, etc., viciindu-se grav actul de justiţie socială, nu au putut duce decât la bulversarea societăţii, la anarhie, lipsă de credibilitate, ceea ce este extrem de grav, le dezastrul economic şi demografic.
România, cândva grânarul Europei, adevenit o imensă pârloagă
Un singur exemplu, dar de-a-dreptul revoltător – românii sunt nevoiţi să facă agricultură la alţii, în vreme ce în ţara lor, cândva grânarul Europei, a devenit o imensă pârloagă. Milioane de hectare de pământ arabil, stau nemuncite, şeptelul de animale este la rândul său la o limită inadmisibilă, în schimb importăm 70% din alimentele de bază pe comisioane grase ce intră în buzunarele mafiei aşa zisele societăţi comerciale, patronate chiar de către ministerul resort! Cât despre soluţiile de redresare a agriculturii româneşti specialiştii au tot vorbit, numai că, din păcate, “ursarii” puterii îşi văd doar de interesele lor, şi relele merg mai departe, fiind evidentă modificarea şi decalibrarea întregii legislaţii de la nevoile oamenilor, atacarea statutui social consfinţit prin Constituţie şi în cele din urmă legiferarea dictaturii unui singur individ care să manevreze frâiele ţării după poftele sale, având în preajmă câteva personaje la fel, după chip şi asemănare.
Sau dacă ne referim mai concret, românii au devenit în opinia unor astfel de căpetenii fanariotizate, doar nişte vasali, puşi să plătească nota de plată a clanirilor ciocoieşti ce şi-au subordonat, de sus şi până jos, instituţiile publice şi legislative, tocmai pentru a ţine în frâu un astfel de sistem politic.
“Ursarii” puterii vămuiesc după bunul plac banii publici şi pe cei din împrumuturi
Iar de aici, monopolizând structural decizii luate cu barda, nu fac altceva decât să distribuie şi să vămuiască după bunul plac banii publici şi cei veniţi din imensele împrumuturi acumulând averi uriaşe, dar şi rezerve importante pentru următoarele fraude şi avantaje electorale. Şi să ne mai mirăm de ce România se află într-o profundă criză economico-financiară, fără prea mulţi sorţi de izbândă, în schimb, ghidându-se după principiul “divide şi stăpâneşte”, regimul preşedintelui Băsescu continuă a întreţine dihania şi o permanentă stare conflictuală pe scena vieţii publice, antagonizând forţe politice şi categorii sociale, după cum prin diversiune şi manipulare se caută tot timpul să se deturneze atenţia oamenilor de la probleme economice grave, implicit nivelul de trai extrem de scăzut al majorităţii populaţiei.
Pe de altă parte, abuzurile şi fărădelegile actualei puteri au adus o atingere serioasă democraţiei şi statului de drept, în vreme ce în afară România este văzută ca “bolnavul” UE, inclusiv prin ultima evaluare a experţilor FMI care au sesizat că deşi “operaţia şi tratamentul” au reuşit, pacientul nu prezintă semne vitale. În consecinţă deficitele continuă a se agrava, chiar dacă nota de costuri plătită este extrem de ridicată şi mai mult decât atât dezastrul economic şi uriaşa datorie externă vor trebui “moştenite” şi suportate de copiii, nepoţii şi stănepoţii noştri.
Cu alte cuvinte, am ratat toate starturile posibile şi, în primul rând, Puterea actuală, a mizat probabil în concepţia ei rudimentară, fie pe speranţa ieşirii din marasm prin exodul masiv al românilor şi în acelaşi timp aşteptând să vină alţii din afară a ne scoate la lumină, fie încercând a se vrea mai şmecheră şi mai cu moţ, comportându-se bizar şi iresponsabil vizavi de ceea ce înseamnă politicile integraţionaliste europene. Doar că realitatea ne-a demonstrat ceea ce înseamnă astfel de mentalităţi şi atitudini, motiv pentru care insuficient pregătiţi şi complet necredibil, România a pirdut şi ultima oportunitate – aderarea la Spaţiul Schengen, scriindu-se virtual pe faţada ei sintagme de “stat ciocoiesc.”
În fine, România este ţinută aproape de groapă şi pentru motivul că cei ce rânduiesc treburile ţării, au pus în structurile de putere, economice, legislative, administraţie pubică, etc, servanţi pe criterii politice şi interese de grup, nu pe competenţe profesionale şi morale. Iar de aici se ţin lanţ obedienţa, subiectivismul, incompetenţa şi lipsa de credibilitate, subordonându-şi fiecare fişa postului stăpânilor ce i-au propulsat pe funcţii, dar şi propriile beneficii şi interese. Or, aici este buba care nu se mai vindecă, scăldându-ne în metehnele specifice arealului politic românesc, de unde şi nevoia urgentă şi radicală de schimbare.
Singura alternativă viabilă ar fi penetrarea în viaţa publică a generaţiei tinere şi a unor lideri noi, cu alt profil mental, integrii, serioşi şi cu acele convingeri de deschidere progresistă, dovedindu-se prin fapte competenţele lor morale şi profesionale. Doar ei pot capacita toate energiile interne necesare clădirii binelui pentru România şi integrarea ei în lumea prosperă şi civilizată. Altfel, vom continua să trăim pe mai departe în acelaşi spirit de gaşcă, de mediu decadent şi aventurist cu efecte extrem de dureroase pentru ţară, pereclitând destinul generaţiile prezente şi a celor ce vor urma.
Vasile Irod
