Sub presiunile şantajiste ale UDMR, la începutul acestui an parlamentarii actualei Puteri au aprobat tacit, trecând prin Senat, pe sub nasul Opoziţiei proiectul Legii ce vizează regionalizarea României.
Iar un astfel de plan ce pune pe tapet o nouă reorganizare administrativă a ţării, fără a avea în spatele său o logică a argumentelor de împărţire teritorială în 16 şi ulterior, prin comasare, 8 şi apoi 4 regiuni de „dezvoltare”, are de fapt o bătaie mai lungă şi foarte precisă, orientată făţiş spre separatismul etnicilor maghiari, anulând de facto Unirea Transilvaniei cu patria-mamă.
Toate partidele politice au ţinut la sân de dragul accederii şi menţinerii la putere “reptila-veninoasă”, UDMR-ul
Or, astfel de demersuri mârşave sunt, fără nici un fel de îndoială, de o gravitate extremă pentru unitatea şi suveranitatea statală a României, agreate şi susţinute, din păcate, de către PDL – principalul partid al Coaliţiei de guvernare, care, ahtiat atât de mult după putere, este în stare de orice compromis, chiar dacă acesta este plătit de cu preţul trădării naţionale. De altfel, dacă analizăm perioada ultimilor 21 de ani, avem a constata că toate partidele politice româneşti au ţinut la sân, de dragul accederii şi menţinerii la putere „reptila veninoasă” – UDMR-ul, uniune constituită pe criterii etnice ce nu şi-a ascuns niciodată adversitatea şi chiar nerecunoaşterea statutului constituţional al României ca stat naţional unitar, dimpotrivă şi-a manifestat deschis intenţiile şi strategiile sale autonomist-separatiste. Iar de aici nu mai este decât puţină vreme până la victoria mult scontată iredentism-revizionismului maghiar, implantat pe centre de presiune şi acţiune – Budapesta – diaspora, în parlamentul şi guvernul României, acţionându-se, adeseori, prin aroganţă şi sfidare pentru a înfige definitiv pumnalul în trupul Ardealului şi a reface harta tragicelor evenimente din 30 august 1940. Şi mai ales generaţia tânără trebuie să ştie că prin Diktatul de la Viena, nedrept, brutal şi samavolnic, Hitler şi Mussolini – exponenţii răului în declanşarea celui de-al doilea război mondial, satisfăceau dorinţele criminalului Horthy ca Nord-Vestul României, cu peste 50.000 km², să fie smuls de la pieptul ţării-mamă şi cedat Ungariei fasciste. Dar iată că acum scenariul se repetă, numai că în alte condiţii, mai precis sub masca apartenenţei României şi Ungariei la UE, iar pe de altă parte şi în contextul unei experienţe la fel de triste pentru vecinii noştri din fosta Iugoslavie, dezmembrată ca un puzzle (vezi Kosovo, Bosnia-Herţegovina, etc.) sub patronajul şi intervenţia brutală a SUA şi NATO. În cazul ţării noastre momentan, dincolo de forţarea regionalizării teritoriale se fac presiuni şi pentru aprobarea Legii şi Statutului minorităţilor, nu însă prin votul parlamentului ci printr-o asumare frauduloasă a răspunderii guvernului Boc. Evident, totul este pus la cale cu aceeaşi insistenţă, tupeu şi aroganţă de către liderii maghiarimii din România, monitorizaţi şi susţinuţi de cercurile radicalist-şovine de la Budapesta în frunte cu premierul Viktor Orbán, din păcate în complicitate şi cu înalţi demnitari români, parlamentari şi lideri PDL care, cum mai spuneam, sunt capabili de orice, plătind chiar cu tributul trădării unităţii statale româneşti, numai din dorinţa bolnăvicioasă de a se menţine la putere. Coroborând toate aceste jocuri murdare şi cu noua Lege a educaţiei „aprobată” într-un mod la fel de fraudulos, nedemocratic, evident de teama de a nu se sparge monstruoasa Coaliţie prin ieşirea UDMR din regulile jocului de putere, o să avem de acum încolo şi imaginea unor super-drepturi garantate elevilor minorităţilor, în special a etniei maghiare, comparativ cu ceea ce li se oferă elevilor români. Or, în nici unul dintre cele 23 de „principii directoare” stabilite, nu face trimitere la necesitatea cunoaşterii istoriei, creaţiei, tradiţiilor culturale şi civilizaţiei româneşti; în schimb, când e vorba de minorităţi, situaţia se prezintă exact invers. Ba mai mult decât atât, bunăoară, manualele de istoria şi geografia României de la clasa a XII-a se vor defini simplu – istorie, geografie – şi lăsate ca materii de bacalaureat doar la clasele cu profil umanist.
Prin noua lege a învăţământului se urmăreşte pierderea identităţii naţionale
Şi atunci cui îi este ruşine de istoria Românilor? Dar ceea ce este şi mai grav, prin noua Lege a învăţământului se urmăreşte mai degrabă pierderea identităţii naţionale, chipurile, tineretul trebuind să aibă doar conştiinţa apartenenţei euro-globaliste, nu şi a neamului din a cărui obârşie îşi trag seva mântuirii şi perenităţii sale. Dar oare fac aşa ceva americanii, francezii, germanii, italienii, austriecii (vezi cazul Tirolului!) sau oricărei alte naţii pământene care se respectă, şi cu atât mai mult „amicii” noştri de la Buda-Pesta? Iar când limba română a ajuns a fi „studiată” ca limbă străină pentru minoritatea maghiară din ţara noastră, că şcolile româneşti cu efective sub 300 de preşcolari şi elevi trebuie să fie comasate, în vreme ce unităţile de învăţământ cu predare în limba maghiară nu sunt în nici un fel constrânse de numărul foarte mic de elevi, asta înseamnă o evidentă discriminare la adresa propriului tău popor. Cu atât mai mult cu cât această viziune cuplează simultan cu tendinţa tot mai clară de separare a minorităţii maghiare (vezi strategii didactice, programe, manuale, finalităţi educaţionale etc.) de majoritatea românească, deopotrivă simbolistic, cultural, administrativ-teritorial, etc. Şi urmează, etapizat, în opţiunile UDMR-ului – desfiinţarea judeţelor şi într-o primă fază refacerea fostei Regiuni Autonome Maghiare aşa cum a fost în anii comunismului stalinist 1952-1958, pentru ca în câţiva ani, prin comasarea unor regiuni de dezvoltare din Transilvania, să-şi decupeze practic din România propria ţară, mergând pe graniţele trasate în 1940, de către cei trei criminali de război, Hitler, Mussolini şi Horthy, teritorial chiar şi mai mult decât atât. Iar mârşăvia merge până acolo încât se încearcă prin aceleaşi presiuni şi şantaje o modificare legislativă la fel de furăcioasă, fiind părtaşă la dezmembrarea teritorială a României întreaga Coaliţie de guvernare: PDL, UDMR, UNPR – minorităţi, bunăoară desfiinţarea judeţelor ca unităţi administrative de bază fiind unicat în UE. Aşadar, în concepţia UDMR-ului, strategia este limpede – de la politica paşilor mărunţi şi a drepturilor „autonomiste”, la crearea Ungariei Mici (Transilvania de Nord-Vest) pe pământ românesc (desfiinţarea judeţelor, reconstituirea RAM, micro şi macro-regionalizare teritorială etc.), pentru ca de aici ulterior să plece un coridor de liberă trecere prin inima Ardealului, Sud-Est/Nord-Vest, separare teritorială şi legătură de facto şi organică cu Ungaria. Din păcate, lucrurile aşa stau, fiind trist dar adevărat pentru naţiunea română în anii de graţie 2011-2012. Şi totul se poartă prin manevre şi jocuri politice de culise, meschine, în principal pe axa Cotroceni – PDL – UDMR, vizavi de o separare şi o ieşire a maghiarimii din Transilvania de sub autoritatea statului român. Iar gravitatea acestor fapte înseamnă trădare naţională, fiind lovită puternic, chiar prin capitulare şi sub ochii regimului Băsescu-Boc, unitatea, integritatea şi suveranitatea statului român. S-au făcut şi se fac toate pe furiş, pe tăcute, derulându-se întregul mecanism de dezmembrare naţională fără nici un fel de dezbateri, de opinii şi discuţii în public, deşi este vorba de destinul unui popor şi de drepturile sale multimilenare pe aceste meleaguri. Şi atunci ne întrebăm pe bună dreptate: doreşte actuala Putere şi majoritatea ei parlamentară, despre care făceam vorbire, să destrame teritorial România, călcând în picioare şi umilind iarăşi dreptul nostru străbun ca popor – la unitate, demnitate şi conştiinţă naţională?
Vasile Irod
