Scrisoarea săptămânii – Să nu uităm tristele amintiri de viață din timpul Regelui Mihai!

84

Inaugurăm, astăzi, o nouă rubrică în care vor fi publicate opiniile unor cititori ai Gorjeanului. Primul este Gheorghe Chilea, din Hobița. (I.Predoșanu)
Într-o zi din primăvara lui 2018, mergând pe o stradă din Târgu-Jiu, mi-am întâlnit doi foști colegi de serviciu trecuți și ei de vârsta a doua, care mi-au spus că nu sunt de acord cu onorurile la moartea Regelui Mihai.

Că nu a făcut nimic pentru români și a știut doar să-i jupoaie ca să trăiască el și familia lui o viață ca în basme, spunând că pe vremea lui țara era plină de râie, păduchi și sărăcie. Atunci, eu m-am trezit la viață și le-am zis că și eu le aveam pe toate acestea. Când le zburau capetele la bucureșteni, Capitala fiind bombardată de Germania, el își construia Palatul de la Săvârșin, județul Arad, având și Castelul Peleș la Sinaia, în inima munților, care nu era Caracal. Aveam șapte-opt ani când vedeam pe cer stoluri de avioane(bombardiere!) zburând spre București. Industrie și agricultură nu aveam ioc. Seceram grâul cu secera și-l băteam cu mecia sau îl duceam la arie, unde exista câte o batoză pusă în mișcare de boi, prin rotire în cerc. Ca să avem ce îmbrăca iarna făceam câte un ogor de cânepă primăvara și, până toamna, femeile murau cânepa, o treceau prin meliță și ne făceau cămăși și izmene de cânepă. Consăteanul nostru Constantin Brâncuși, părintele sculpturii moderne, când a venit, în anii 1937-1938, să monteze Ansamblul Monumental de la Târgu- Jiu ne-a spus nouă românilor și gorjenilor lui: “V-am lăsat proști și v-am găsit și mai săraci, dar tot proști”. Înainte de a muri, Regele Mihai repeta cu lacrimi de crocodil: “Români, vă iubesc!” În realitate, a fost un șarlatan pervers!
GHEORGHE CHILEA
Maistru pensionar din Hobița

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here