Dragă NATO!
Suntem unii dintre aliații tăi…
Chiar dacă nu mai suntem în activitate și acum purtăm haina de rezervist noi ne considerăm aliații tăi pentru că încă mai avem obligații militare și mai mult ca sigur că dacă încep valurile dinspre răsărit o să reîmbrcăm haina militară și o să punem mâna pe armă pentru a ne apăra și Țara dar și pe tine…
Știu că îți este cam greu să-ți amintești de noi dar să știi că ți-am fost alături mulți ani de zile…
Și în Bosnia… și în Kosovo… și în Iraq… și în Afghanistan… cam peste tot pe unde tu aveai nevoie să arăți Lumii că ești o forță și că poți impune ordinea și pacea acolo unde îți faci prezența…
Cum nu ne știi…?
Eram lângă Iosif Silviu Fogărași și Mihail Anton Samoilă când au fost doborâți în Afganistan…
Eram lângă Narcis Sonei când a căzut în Kandahar…
Eram lângă Sandu Valerica Leu când s-a stins în Zabul…
Eram lângă toți camarazii noștri care ți-au dat sângele și viața lor…
Lină să le fie odihna în Ceruri, acolo unde se află…
A… acum îți amintești…!
Spre deosebire de ei, noi, și multi alții ca noi, am avut norocul să ne întoarcem acasă…
Noi nu ți-am dat viața… dar ți-am dat zile, săptămâni, luni și chiar ani din viața noastră…
Ți-am dat dorul de casă și de familii…
Ți-am dat neliniștile noastre și nopțile nedormite de gândurile la minele pe care era posibil să călcăm a doua zi și la lunetiștii care oricând ne puteau curma zilele…
Ți-am dat nesiguranța noastră ca tu să o poți transforma în siguranța năpăstuiților pe care îi protejai…
Ți-am dat tot ce a trebuit să-ți dăm ca tu să-ți poți îndeplini misiunile și angajamentele…
Și da… nu ne pare rău pentru că noi am venit de bună voie lângă tine și pentru că un român își respectă întotdeauna jurământul…
Dar astăzi…?
După anii în care ți-am stat alături… de ce ne-ai uitat?
Ne-ai uitat doar pentru că am avut șansa să ne întoarcem cu bine acasă și nu am ajuns și noi sub panteonul tău închinat eroilor?
Ne-ai uitat pentru că ești foarte ocupat cu ordinea Lumii sau doar pentru că tu consideri că ți-ai încheiat obligațiile față de noi odată cu încetarea ostilităților la care ți-am fost alături…?
Sau poate nu ai știut ce se întâmplă cu noi…
Nu ai știut că suntem umiliți zilnic de cei împreună cu care ne-ai hotărât soarta și care ne-au trimis să luptăm pentru tine…?
Nu ai știut sau nu-ți pasă…?
Nu-ți pasă pentru că oricum noi nu-ți mai putem aduce vreun beneficiu…?
Nu-ti pasă pentru că noi nu mai putem purta o armă…?
Ar trebui să-ți pese pentru că cei care ne-au luat locul văd și înțeleg…
Văd care este atitudinea ta de acceptare a umilinței unui fost camarad și înțeleg că ar trebui să se gândească de mai multe ori înainte de a-și da sângele și viața pentru tine…
Și mai înțeleg că un pumn de dolari nu compensează toate lipsurile și toate greutățile pe care trebuie să le îndure pentru tine…
Da, dragă NATO…
Încearcă să-ți întorci privirea și înspre camarazii care ți-au stat cândva alături și cărora ceasul biologic le-a schimbat statutul…
Către camarazii tăi care în loc să le povestească nepoților despre măreția NATO și despre lucrurile bune făcute de acesta trebuie să umble prin tribunale ca să-și capete o brumă de drepturi, legale de altfel, trebuie să iasă la mitinguri și pichetări ca să sensibilizeze decidenții în legătură cu incorectitudinea de care dau dovadă față de ei, trebuie să-și caute tot felul de slujbe pentru a rotunji veniturile familiilor…
Nu-i așa că nu-ți vine să crezi…?
Da… e greu de crezut… mai ales când știi că aproape toți membrii tăi își onorează veteranii și fac tot ceea ce trebuie ca aceștia să aibă viața de odihnă cuvenită după toate misiunile îndeplinite.
Dragă NATO!
Dacă o să te uiți în pozele pe care le pun alături de această scrisoare… o să ne recunoști…
Știu că suntem cu mai multe riduri pe față…
Știu că suntem mai aplecați de spate…
Știu că avem părul mai alb sau… mai puțin…
Dar… da, noi suntem… camarazii tăi de odinioară…
Noi suntem cei din spatele bannerelor pe care scrie „UNDE-I NATO SĂ NE VADĂ CUM CERȘIM DREPTATEA-N STRADĂ!”…
Acum ne recunoști?
Așteptăm să-ți rogi partenerii care ne reprezintă să-și schimbe atitudinea față de camarazii care cândva ți-au stat alături și care, sub nicio formă nu merită ceea ce li se întâmplă…
Și să mai știi ceva… unii dintre noi cu ceva mai… multă experiență de viață își amintesc că pe vremea odiosului tău adversar din timpul Războiului rece… „Tratatul de la Varșovia”… cărora independent de voința noastră, a militarilor cândva i-am fost membri… niciodată militarul român nu a fost umilit în asemenea hal în Țara lui…
Un grup de militari în retragere și în rezervă români!
Preluat de la Col.(r.) Gachi David
