Consiliul Consultativ al Copiilor, organism consultativ al Fundaţiei World Vision România care reprezintă vocea celor aproape un milion de copii din mediul rural, a publicat o scrisoare deschisă către autorităţile cu responsabilităţi în domeniul educaţiei şi protecţiei copilului. Potrivit World Vision România, scrisoarea este bazată pe mărturii colectate de la sute de copii din mediul rural, elevi din clasele I-XII care trăiesc în unele dintre cele mai izolate şi sărace localităţi. Copiii transmit astfel mărturii directe privind efectul restricţiilor şi al şcolii online asupra sănătăţii lor mentale.
Scrisoarea copiilor poate fi citită mai jos.
”Către cei în care ne punem toate speranţele…
În atenţia:
Ministrului Educaţiei şi Cercetării, Sorin CÎMPEANU
Minstrului Muncii şi Protecţiei Sociale, Raluca TURCAN
Preşedintele ANDPDCA, Florica CHERECHEŞ
Noi, cei ce vă scriem această scrisoare, suntem copii.
Pentru mulţi, luna iunie înseamnă doar Luna Copilului. Pentru noi însă, această lună are o semnificaţie aparte. Pe 1 iunie s-au împlinit 445 de zile de pandemie. Au trecut 445 de zile de când viaţa noastră, a copiilor din mediul rural, s-a schimbat aproape cu totul. Am văzut şi noi ce s-a întâmplat în lumea adulţilor: am văzut familii care şi-au pierdut bunicii şi familii suferind pentru că părinţii şi-au pierdut locul de muncă; am văzut străzi pustii, firme şi magazine închise, şcoli goale.
Dar şi pentru noi a fost greu. Imaginea unor elevi care se bucură de trecerea şcolii în sistem online pentru că aşa pot să absenteze este doar un mit. Majoritatea dintre noi au pierdut, de fapt, nişte luni din viaţă şi, mai important, de şcoală. Trecerea peste noapte în format online ne-a găsit nepregătiţi, iar lipsa accesului la internet, a echipamentelor necesare şi a cunoştinţelor tehnice au avut un impact semnificativ.
Această scrisoare conţine mărturiile noastre, ale copiilor din generaţia pandemiei. Iar generaţia pandemiei pare că a încetat să mai viseze.
Pentru mulţi dintre noi a fost practic imposibil să participăm la orele online: „Nu aveam conexiune la internet şi nici calculator. Atât eu, colegii mei, chiar şi doamna, am avut probleme cu internetul şi dispozitivele, aşa că mi-a fost greu să înţeleg anumite lucruri.” (Giulia, clasa a II-a) Cum rămâne, aşadar, cu dreptul la educaţie, garantat prin Constituţie?
Pe lângă tot acest proces obositor, cu lecţii ţinute online, teme şi corecturi schimbate pe email sau chiar pe WhatsApp, profesorii ne transmiteau aceeaşi presiune pe care o resimţeau ei înşişi. Această presiune a luat adesea forma unui volum imens de teme: „Eram mai solicitaţi acasă decât la şcoală.” (Gabriela, clasa a VIII-a)
În ciuda dificultăţilor – „legătura se deconecta, platforma nu mergea, se actualiza…” (Ilinca, clasa a IV-a) -, lecţiile s-au ţinut, dar ca la televizor: „Doamna ne explica mereu, ne arăta filmuleţe şi scria pe tabla Zoom cum trebuie să scriem corect literele şi cum se leagă între ele cuvintele.” (Elena, clasa a II-a)
Pandemia a lăsat urme şi asupra sănătăţii mintale a copiilor. Cel mai grav au fost afectate relaţiile cu familia şi prietenii.
„S-au adunat foarte multe frustrări. Ultimul an a fost precum o piatră imensă aruncată în cineva. Şcoala online a reprezentat un zid ce a separat o parte dintre copii de dreptul la educaţie. În ultimul an, foarte mulţi elevi pe care îi cunosc au încetat să mai viseze şi să mai spere la succes deoarece se simt deprimaţi şi descurajaţi de cei din jur.” (Alexandra, clasa a XII-a)
Absenţa participării fizice la ore a făcut situaţia şi mai dificilă: „Am pierdut emoţiile şi momentele frumoase ale serbărilor şcolare.” (Andrei, clasa a V-a)
Pierderile de învăţare ar putea fi permanente: În format digital este foarte dificil să înveţi. S-au făcut foarte puţine ca noi să recuperăm ce am pierdut, lucru oricum imposibil de realizat în întregime.” (Florina, clasa a XII-a)
Statul acasă a adus cu sine tensiuni în familie de pe urma cărora noi am fost cei mai afectaţi. Până şi cei mai energici copii s-au transformat în introvertiţi. Mulţi s-au refugiat în camera lor cu telefonul, rămas singurul lor prieten.
„M-am simţit ca o pasăre în colivie.” (Florina, clasa a XII-a)
„Am înţeles că mai importantă decât orice este sănătatea, astfel că am stat mai departe de bunicii mei, pentru a-i proteja.” (Bogdan, clasa a V-a)
„Majoritatea copiilor nu ştiu să îşi spună părerea, pentru că nu le-au dat voie cei din jur. În unele familii copiii nu sunt sprijiniţi sau măcar ascultaţi de părinţi.” (Gabriela., clasa VIII-a)
Pentru a putea recupera o parte din ce am pierdut, avem trei solicitări importante:
1. Protejarea copiilor, prin creşterea numărului de psihologi şi consilieri în şcoli şi constituirea unor comisii anti-bullying la nivelul fiecărei şcoli, formate din psihologi, consilieri, profesori, părinţi şi elevi.
2. Garantarea accesului la educaţie. Vrem ca şcolile să rămâne deschisă şi să recuperăm o parte din materia pierdută, prin organizarea de şcoli de vară şi ore dedicate de educaţie remedială, personalizate în funcţie de nevoile fiecăruia dintre noi. Chiar dacă avem şcolile deschise, nu uitaţi de digitalizare! Avem nevoie de educaţie digitală pentru viitorul nostru.
3. Participarea copiilor la luarea deciziilor care îi privesc. Vrem ca părerea noastră să influenţeze decziile luate de autorităţile locale, judeţeane şi naţionale. Astfel, solicităm înfiinţarea de structuri consultative ale copiilor chiar de la nivel local.
Dacă în anii de dinainte am fi cerut cadouri, tot ce ne dorim anul acesta este respectarea drepturilor noastre.
Iar noi promitem să fim mai responsabili, să respectăm regulile şi să ne vaccinăm, pentru a fi în siguranţă la şcoală. Fiindcă nouă chiar ne pasă.
Copiii din mediul rural,
prin Consiliul Consultativ al Copiilor al World Vision România”.
Scrisorile scrise de mână de copiii din World Vision România pot fi citite aici: https://worldvision.ro/wp-content/uploads/2021/06/Scrisorile-copiilor-din-mediul-rural-4.pdf.
