Scriitorul Ion C. GOCIU, condus pe ultimul drum

Sâmbătă, 4 decembrie 2021, o zi mohorâtă cu cerul îndoliat de nori negri de ploaie, din care se scurg picături mici și dese, ca și când cineva din cer ar plânge plecarea pe ultimul drum, cel fără de întoarcere, a venerabilului scriitor gorjean, colonelul Ion C. Gociu, pentru a se odihni, pentru veșnicie, lângă frumoasa și iubita lui soție, Cornelia (Nelly) Gociu, în Cimitirul Municipal Târgu-Jiu.

L-au însoțit pe acest drum „fără de întoarcere” fetele Petronela și Mihaela (ce locuiește în Toronto, Canada), ginerele din Tg.-Jiu, fratele Grigore de la Drobeta Turnu Severin cu toată familia, inclusiv nepoții, rude, prieteni și foști colegi de arme. Înainte de plecarea de la Casa Funerară „Eden” din Tg.-Jiu, locțiitorul Garnizoanei, col. ing. Eugen Tîlvescu, însoțit de o mică Gardă de Onoare, a acoperit sicriul cu un drapel tricolor ca semn de prețuire din partea Ministerului Apărării Naționale.
După o scurtă slujbă săvârșită de preotul Gheorghe Gomoi, de la Biserica „Sfinții Voievozi”, convoiul funerar se deplasează la Biserica „Izvorul Tămăduirii” din Cimitirul Municipal, unde este așteptat de preotul paroh Popescu Matei, care se alătură preotului Gomoi.
În biserică, mortul este așezat în pronaos, cu fața spre altar. Între sicriu și altar se așeză analogul, pe care stau Sfânta Evanghelie și cartea folosită pentru slujba înmormântării. În cele patru colțuri ale sicriului, cei de la firma Eden, care se ocupă de organizarea înmormântării, pun lumânări aprinse. Pe pieptul mortului pun o cruce și „statul mortului”, o lumânare încolăcită, lungă cât înălțimea mortului. Cei doi preoți stau înaintea analogului, cu fața spre cel adormit și spre credincioși, care stau de-o parte și de alta a mortului. Preotul Matei dă binecuvântarea de început: „Binecuvântat este Dumnezeul nostru…”, iar cei doi clerici înfăptuiesc sfânta slujbă a înmormântării, o ierurgie care se face în Biserica Ortodoxă pentru creștinii ortodocși adormiți întru Domnul, după o rânduială anume stabilită.
Pentru creștini, moartea nu este sfârșitul vieții, ci trecerea în Împărăția cea veșnică, momentul pentru care creștinii se pregătesc și care îl așteaptă cu nădejdea Învierii. Slujba înmormântării reflectează în același timp tristețea și solemnitatea despărțirii sufletului de trup și nădejdea creștinilor în Hristos și așteptarea întâlnirii cu El. Sufletul se desparte de trup, iar trupul „în țărână se întoarce”. Înainte de a ne lua rămas bun de la decedat, preotul Gheorghe Gomoi prezintă necrologul răposatului, pe care-l prezint în totalitate:
NECROLOG ION C. GOCIU
În după-amiaza zilei de joi, 10 mai 1934 (Zi de Sărbătoare Națională), s-a născut fiul Elisavetei și a lui Constantin Gociu, în satul Văianu, comuna Ciuperceni, județul GORJ. Pruncului i s-a pus numele ION, după bunicul care fusese prizonier în Primul Război Mondial.
Cele patru clase primare (1941 -1945) le-a urmat la Școala Primară din comună, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Având rezultate bune la învățătură, părinții au fost sfătuiți de către învățător să-l dea la liceu, „că-i băiat bun de carte!”. Mama a hotărât să-l trimită la Liceul Comercial din Târgu-Jiu, să fie contabil, ca unul din verișorii ei. În anul 1952, ION a terminat cursurile Școlii Medii Tehnice Financiare (denumire a Liceului Comercial după anul 1948) și a fost repartizat ca funcționar la Banca R.P.R – din Turnu Severin. Tânărul de atunci nu s-a mulțumit cu ce realizase și din proprie inițiativă a plecat și a susținut examenul de admitere la Școala Militară din Sibiu. După trei ani de studii, pe baza calificativelor de „Foarte Bun” la examene, a avut prioritate la repartiție și a ales garnizoana Târgu-Jiu, orașul din care plecase. În anul 1957 s-a căsătorit cu distinsa domnișoară Cornelia (Nelly) Șerbulescu, fiică de învățători și nepoată de negustor. Datorită situației politice din anii `50, logodna din 4 august 1957 au făcut-o cu discreție în orașul Ștei, județul Bihor, iar cununia s-a desfășurat în familie, seara, cu ferestrele acoperite. Au fost căsătoriți timp de 62 de ani.
*
După ce a obținut gradul de căpitan, a susținut examen de admitere la Academia Militară, acum (Universitatea Națională de Apărare – Carol I, București). A absolvit Academia Militară în anul 1970, iar în anul 1982 a susținut examenul de colonel. În ultimii 18 ani de serviciu a avut consecutiv funcții de colonel – locțiitor de comandant de brigadă în Târgu-Jiu și în Brigada 53 Lucrări Miniere cu efective destinate să muncească în construcții industriale și pentru exploatarea cărbunelui din județul Gorj. S-a pensionat pe 5 octombrie 1992, la vârsta de 58 de ani. Ca familist, a constituit un exemplu pentru colegii și concetățenii din Târgu-Jiu, oraș în care a locuit din anul 1945. Împreună cu iubita lui soție au crescut pe cele două fiice, Petronela și Mihaela. Cu stăruință, a ajutat ca și ele să-și poată crește copiii, Iulia și Victor. A călătorit de opt ori în Canada unde, din anul 1996, locuiește fiica cea mică – Mihaela. Acolo a fost un bunic desăvârșit, iubit de nepot, copii și de prietenii canadieni. În Canada a învățat să folosească internetul și să lucreze pe calculator. Astfel, cu degajare și perseverență, și-a pus în valoare talentul de scriitor, iar în timp de 10 ani a lansat 8 volume (2 de nuvele și 6 romane) de valoare literară deosebită, unele fiind reeditate în Editura de colecție OPERA OMNIA – Iași.
A fost membru al Societății Scriitorilor Militari – București al Ligii Scriitorilor – Cluj, Societății de gestiune a drepturilor de autor, OPERASCRISĂ.RO, al Cenaclului Columna Târgu Jiu. Cărțile sale se regăsesc în Biblioteca Chr. Tell, Muzeul județean Gorj, Biblioteca I. G. Bibicescu, Drobeta Turnu Severin, a Bibliotecii Catedralei Sf. Voievozi, Târgu-Jiu, și a Bisericii din satul Vânăta, orașul Tismana.
Bunul Dumnezeu să-i odihnească sufletul în liniște și pace în Grădina Raiului!
*
La finalul slujbei, ne-am luat rămas bun de la domnul colonel Gociu, iar cei de la Casa Eden au împărțit la cei prezenți în biserică și au asistat la slujbă câte o lumânare albă învelită într-un prosop alb și un pachet cu alimente. Sicriul e dus la groapă, în acompaniamentul unor de melodii funerare executate la trompetă de către domnul Tony Feregan, iar preoții cântând „Sfinte Dumnezeule”.
Ajuns la groapă, unde-l aștepta trupul neînsuflețit al soției sale, Cornelia, sicriul este lăsat jos, fața mortului este acoperită cu o pânza, iar preotul toarnă peste el vin amestecat cu untdelemn, în formă de cruce, spunând „Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți, spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi”. Sicriul este apoi acoperit și în timp ce este așezat în groapă, gornistul Tony Feregan interpretează melodia „Liniște”, așa cum a lăsat domul colonel „cu limbă de moarte”, iar preotul aruncă puțin pământ în groapă, tot în semnul crucii, rostind: „Al Domnului este pământul și plinirea lui, lumea și toți cei ce locuiesc într-însa” și varsă în groapă cenușa din cădelniță.
Înainte de a pleca spre casele noastre, suntem invitați să luăm câte un pachet cu alimente pentru pomenirea sufletului răposatului. La final, ne luăm rămas bun de la rude, după ce le adresăm cuvinte de condoleanță și încurajare și îi mulțumim bunului Dumnezeu că am putut să-l conducem pe ultimul drum pe fostul nostru „Președinte” și apoi „Președinte de onoare”.
Drum bun la stele, domnule colonel! Să vă întâlniți sufletul pereche, acolo în ceruri și să petreceți veșnicia împreună!
Col. (rtr.) Gheorghe BUŞE, A.N.C.E. „R.M.” Gorj