Scriitorul gorjean Florian Văideianu – lansează un nou roman: ,,Văduvele și Agronomul”

755

Recent a ieșit de sub tipar un nou roman al scriitorului Florian Văideianu intitulat ,,Văduvele și Agronomul”. Este cea de-a cincisprezecea carte a scriitorului care se impune din ce în ce mai mult în peisajul literar și cultural al Gorjului, dar nu numai.Romanul la care ne referim a văzut lumina tiparului la Editura Pim din Iași și îi are ca referenți pe domnii Prof dr. Nicolae Brânzan și Prof. Daniel Mocioi.Mărturisesc faptul că am citit acest roman dintr-o suflare cum s-ar zice. Este alert, captivant, interesant, în care mi-am regăsit anumite etape ale vieții mele și ale consătenilor mei. Cu siguranță, în paginile cărții se pot regăsi cititori din mai multe generații în special din mediul rural, dar și din cel urban.
Romanul prezintă viața unei familii lărgite care își începe acțiunea în perioada dintre cele două războaie mondiale până aproape de zilele noastre. Volumul debutează cu o înmormântare. Cea a lui Florică din Vînăta Gorjului, localitate componentă a comunei Tismana. Florică era soțul Polinei, de loc dintr-un sat apropiat, respectiv din Godinești, dar venită la Vânăta în urma căsătoriei aranjate de către familie. Polina avea patru copii cu Florică și dintr-o dată, vine necazul asupra ei. Rămâne văduvă și urmează să se ocupe de casă și de cei patru copii ai săi. Soțul Polinei, Florică decedase de tifos, pe care îl căpătase în război. La fel murise și fratele Polinei. Soacra sa Genia era de asemenea văduvă și mai rea, pe deasupra, cu nora sa. Sora Polinei, Olimpia care locuia în Godinești rămăsese și ea văduvă, soțul său murise pe front. Regăsim în roman prezentarea dramatică a acelor vremuri când satele erau lipsite de bărbați în floarea vârstei, mulți dintre ei fiind morți pe front sau chiar acasă de bolile sau rănile contactate pe front. Satele erau pline de văduve.Scriitorul își dovedește măiestria prezentând cursul vieții satului în asfel de condiții extrem de vitrege, cu femeile satului care se ajutau prin clacă la muncile gospodărești și împrumuturi în natură (o bucată de slănină, un ciurel de făină, sare, o cană de lapte, o găină ouătoare, etc.) pentru a reuși să treacă peste greutățile zilnice cu care se confruntau.Axul central al romanului îl reprezintă familia Polinei cu parcursul vieții sale și a fiecăruia din cei patru copii ai săi: Gheorghe, Sabina, Guța și Paulica.Gheorghe era cel mai mare dintre frați, iar după moartea tatălui, fiind în clasa a IV-a, preia o parte din treburile mai grele ale casei. El mergea cu vacile și învățase să cosească fânul din luncă necesar hranei animalelor pe timpul iernii. Ba se mai ducea și cu ziua la cei ce aveau nevoie de munca lui, pentru a câștiga ceva bani de care avea mare trebuință, deoarece voia să meargă la liceu la Târgu-Jiu. Învăța foarte bine la școală, iar învățătoarea lui îl îndemna să meargă la liceu la Târgu-Jiu. Gândul de a merge mai departe la școală i se înfiripă și mai puternic după o discuție la vaci cu moș Alampe care îi spune: ,,Ai carte ai parte. Coada vacii nu te duce departe”. Avea ambiția să ajungă agronom ca un unchi al lui de la București.Sarcinile copiilor erau foarte bine delimitate în familie. Dacă Gheorghiță se ocupa de cele menționate mai sus, Sabina avea grijă de gâște, iar Guța se îngrijea de surioara cea mică – Paulica.Personajul principal al romanului este Gheorghiță. Copilul Gheorghe Adam de la Vânăta, după absolvirea clasei a IV-a pleacă pe jos, într-o dimineață cu noaptea în cap, la Târgu-Jiu, pentru a se înscrie la liceu. Merge singur pe drum până la oraș, mare parte din drum desculț, cu opincile în traistă, pentru a le proteja și a nu se rupe, pentru ca în caz că lua la liceu, în toamnă nu avea altele. Își dorea să urmeze liceul și apoi facultatea și să ajungă agronom, ca un unchi al lui de la București. La Podul Jiului își încalță opincile, ajunge la liceu, se înscrie, ia examenul cu bursă și devine cel mai bun elev al liceului. Locuia la căminul liceului, iar pentru faptul că era un elev foarte bun a fost numit de către conducere în calitate de elev-pedagog.Tânărul Gheorghe muncește mult, termină liceul și este admis la Facultatea de Agricultură din București. Datorită râvnei și seriozității sale tânărul absolvent de agronomie urmează o traiectorie fulminantă, mai întâi agronom la Cornești unde se căsătorește și are un copil – Dorinel. Ocupă apoi diverse funcții și demnități, inclusiv membru al Marii Adunări Naționale a României. Ocupat fiind, fiul său Dorinel este lăsat în grija bunicii sale Polina – la Vânăta, unde merge la școaa din sat apoi la liceu, iar ulterior la facultate. Nepotul este atât de atașat de bunica lui încât rămâne cu aceasta în casa bătrânească până la sfârșitul lumesc al acesteia: ,,Polina și-a privit nepotul, a oftat adânc și și-a dat duhul. Plecase spre stele cea mai bună femeie din lume, bunica lui. Se stinsese și cea mai bătrână văduvă a satului”.La pensie agronomul Gheorghe Adam se retrage la Vânăta, acolo unde se născuse și unde locuia și fiul său Dorinel. Dorinel muncise și el mult sub grija bunicii sale, iar între timp ajunsese un specialist remarcabil la Cooperativa ,,Arta Casnică” Tismana. Primăria locală Tismana îl onorează pe agronomul Gheorghe Adam cu titlul de ,,Cetățean de Onoare” al comunei.Surorile lui Gheorghe au și ele o viață grea, trec prin momente dificile, muncesc mult, iar în final rămân văduve. Pe toți îi trage locul natal spre bătrânețe.Romanul prezintă o serie de personaje secundare, extrem de interesante, care merită a fi cunoscute. Romanul, în întregimea lui, apreciez că este un omagiu pe care scriitorul îl dedică satului său natal, vieții satului Olteniei de sub munte, a locuitorilor săi, a dârzeniei cu care femeile, copiii și bărbații satului trudeau pentru viața de zi cu zi și pentru un viitor mai bun.De asemenea, este remarcabilă prezentarea de așa manieră a evenimentelor încât cititorul poate înțelege cu ușurință viața satului acelor vremuri, nu foarte îndepărtate, din acest colț de țară. Voioșia copiilor și strădaniile agronomului, dar și al surorilor sale, pentru crearea unui viitor mai bun, pentru educație, pentru școală și muncă, pentru umanitate, respect și înțelegere sunt doar câteva din trăsăturile ce le reține cititorul.Pentru toate acestea scriitorul merită toate felicitările noastre, iar cititorului un îndemn pentru a citi acest volum interesant.Este de remarcat inițiativa autorului de a dona exemplare din romanul său către școlile dijn județul Gorj și din municipiul Târgu-Jiu.În final doresc să afirm, despre scriitorul Florian Văideianu, faptul că este un scriitor prolific. S-a apucat de scris după ce a încheiat cu viața profesională activă, în urmă cu zece ani, iar în acest interval i-au apărut cincisprezece cărți, pentru care merită felicitările noastre.Închei prin a menționa cu mândrie faptul că D-l Florian Văideianu este membru al Asociației Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni ,,Al. D. Șerban” Târgu Jiu, căruia dorim să-i adresăm și pe această cale felicitări deosebite și în același timp aprecierile noastre atât pentru această apariție inedită, cât și pentru întreaga activitate literară desfășurată.
dr. Victor Troacă
Președinte al Asociației Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni ,,Al. D. Șerban” Tg-Jiu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here