Cercetările de diagnostic arheologic intruziv desfășurate la sfârșitul anului 2014, în cei peste 20 de km ai viitoarei centuri ocolitoare a municipiului Târgu-Jiu, au dus la descoperirea a șase situri arheologice, necunoscute până în prezent.
Cercetările arheologice preventive în perimetrul acestor situri, s-au desfășurat în perioada martie – noiembrie 2015, de către arheologi de la Muzeul Județean Gorj ”Alexandru Ștefulescu„ din Târgu-Jiu (dr. Marinoiu Vasile, responsabil științific) și de la firma ”Vanderlay Arheo„ din Hunedoara (dr. Sana Daniel Vasile, drd. Georgescu Ștefan Viorel și drd. Colțeanu Petre). Paralel cu acestea, s-au realizat și cercetări de supraveghere arheologică în zona de decopertă a viitoarei centuri, atât de pe varianta de vest, cât și pe cea de est, în perimetrele dintre siturile reperate, precum și cercetări de diagnostic arheologic intruziv în perimetrul gropilor de împrumut de la Curtișoara și Romanești (de unde se va extrage material necesar pentru compactarea în plan orizontal și înclinat a terasamentelor viitoarei centuri), din apropierea siturilor cu numerele 3 și 6.
Obiectivele principale ale cercetării preventive din aceste șase situri l-a constituit atât salvarea vestigiilor istorice din perimetrul afectat de viitoarele lucrări de infrastructură rutieră, în vederea descărcării terenului de sarcină arheologică, cât și descoperirea, înregistrarea și studierea prin metode specifice a structurilor, complexelor, artefactelor din perimetrul proiectului. De asemenea, s-a avut în vedere distribuţia lor spaţială, caracterul şi starea lor de conservare.
O atenție deosebită a fost acordată și indiciilor care pot ajuta la determinarea caracterului sitului și a cadrului cronologic în care se desfăşoară evoluţia sa. Nu în ultimul rând, ne-am propus să precizăm succesiunea fazelor evolutive şi relaţia cu alte descoperiri similare din zonă, contribuind astfel la îmbogățirea imaginii evoluției comunităților umane din perioadele istorice cercetate aici. Descoperirile arheologice din aceste situri se încadrează din punct de vedere cronologic, între începutul epocii bronzului și evul mediu mijlociu.
În cele ce urmează vă vom prezenta câteva date preliminare privind cercetările arheologice preventive desfășurate în anul 2015.
Situl numărul 1- Drăgoieni
Acest sit este situat în punctul Ferma 3 (zona stațiunii pomicole), în localitatea Drăgoieni. Din punct de vedere geografic, situl este amplasat pe a treia terasă a Jiului, la cca. 150 m sud de pârâul Dobra. Situl se află la cca 3 km est de municipiul Târgu-Jiu, pe o terasă cu o elevație de cca. 250 m față de nivelul mării.
Cercetarea arheologică preventivă s-a realizat între km 7 + 600 și 7 +850 al traseului proiectat a viitoarei șosele de centură, pe o suprafață de peste 7182 m..p. fiind deschise trei suprafețe de decopertă, notate cu indicativele Su 1, Su 2 și Su 3. Geomorfologic, acest perimetru este unul de afundare, de formație aluvionară. Se remarcă în acest sens descoperirile din zona nordică a suprafeței Su 1 și din întreaga suprafață Su 3, unde sterilul se compune în mare parte din bolovani de râu și pietriș aluvionar.
Decopertarea mecanică s-a realizat cu ajutorul unui excavator, dotat cu cupă de taluz, până la nivelul sterilului, la cca. 0,50-0,60/ 1 m, adâncime, fapt ce a permis conturarea complexelor arheologice.
Activitățile antropice (scarificarea solului pentru plantarea de viță de vie ), au degradat partea superioară a sitului, distrugând stratul de cultură și o bună parte din inventarul complexelor arheologice și al situațiilor stratigrafice. La acestea se mai adaugă și eroziunea naturală a solului, favorizată de înclinația terenului, relativ domoală, orientată atât spre sud, cât și spre nord și spre vest.
În ceea ce privește cercetarea arheologică preventivă din acest sit, în primele două din cele trei suprafețe deschise, au fost cercetate arheologic 447 de anomalii, din care, un număr de 407 au fost confirmate ca fiind de natură antropică, cu valoare arheologică. O bună parte din cele 40 de numere anulate îl reprezintă grupări de complexe cu umplutură identică. În lipsa verificării întregului material ceramic, până în preznt, datarea complexelor se bazează în mare parte pe observațiile din teren. La acestea se adaugă și datele din 61 de complexe, pentru care s-a reușit spălarea materialului arheologic și verificarea lui în timp util. Dintre acestea, 16 aparțin culturii Verbicioara (fazele I-III), 36 grupului Govora/Verbicioara (fazele IV-Va), trei grupului Bistreț-Ișalnița, trei aparțin grupului Vârtop, iar alte trei, culturii Basarabi. Un număr însemnat din totalul complexelor cercetate (123), nu conțineau inventar arheologic ele reprezentând în mare parte gropi de stâlp, O parte din acestea din urmă, sunt amplasate în proximitatea unor complexe Verbicioara și Govora, fapt care ne face să presupunem o relație de contemporaneitate cu acestea și, implicit, o datare similară.
În ceea ce privește artefactele descoperite, în pofida numărului mare de complexe cercetate aici, nu putem să nu subliniem numărul extrem de mic de piese din bronz. Printre puținele piese de acest fel menționăm două ace, două fragmente din tablă de bronz și o aplică. Toate acestea s-au păstrat în stare fragmentară, majoritatea fiind nedeterminabile ca tipologie. La ele se adaugă două resturi de turnare, resturi ce oferă indicii privind prelucrarea bronzului în acest sit. Existența unei activități metalurgice este susținută și de un mic tipar bivalv, realizat dintr-o gresie fină, ce păstrează urme de utilizare și de un fragment dintr-o duză.
Resturile osteologice, reduse ca număr, constau mai ales din dentiție de animale de talie mare (probabil bovine și cabaline), majoritatea friabile, făcând imposibilă prelevarea lor. Într-o situație similară s-au aflat și cele două mici fragmente din coarne de cerb. S-au descoperit și unelte din piatră, de genul topoarelor sau un rest de prelucrare a unui astfel de obiect, rezultat ca urmare a operației de perforare. Lor li se alătură câteva lame din silex și un mic cuțit curb, de tip ”Krummesser„. Tot în rândul obiectelor din piatră se înscriu și râșnițele, unele masive și cu urme de utilizare îndelungată.
În categoria obiectelor din lut merită menționate aici vase miniaturale, un picior de vas, parțial gol pe interior, câteva fusaiole, sau greutăți piramidale (majoritatea fragmentare), cu o perforație îngustă în jumătatea superioară. Deosebit de importantă este o reprezentare a piciorului uman, frumos decorat cu ornamente geometrice, ce provine probabil de la un vas utilizat în practicile magico-religioase.
Pe lângă cele de mai sus, cea mai mare parte a inventarului arheologic descoperit în situl de la Drăgoieni, punctul „Ferma 3“, este constituită din ceramică, chirpici ars și lipitură de vatră, extrem de fragmentară, sugerând caracterul menajer al majorității complexelor investigate.
Numeroasele descoperiri arheologice din situl investigat de noi oferă indicii pentru plasarea acestora, pe parcursul a cinci etape de locuire, din care, cea mai veche se plasează în Bronzul mijlociu, iar cea mai recentă, poate fi atribuită etapei mijlocii a primei epoci a fierului.
Încă de la început trebuie spus însă că analiza materialului ceramic descoperit aici, extrem de bogat și variat, s-a realizat doar într-o formă primară, astfel încât, concluziile referitoare la evoluția particulară a fiecărei etape de locuire, nu pot avea decât un caracter tranzitoriu. La aceasta se adaugă și slaba reprezentare a pieselor de metal cu valențe cronologice și a cercetărilor de amploare, care să vizeze și să clarifice problemele de ordin cultural și cronologic ale acestor epoci. Singura piesă determinabilă din bronz, este un ac de tip „Rollenkopfnadeln mit rundem Schaftquerschnitt”, cu o datare însă extrem de largă, din Bronzul timpuriu până la sfârșitul primei epoci a fierului. Doar falera descoperită în acest sit are o cronologie mai scurtă, astfel de piese apărând în depozite de bronzuri de la începutul primei epoci a fierului (Hallstatt A 1).
Revenind la ceramică și la cele cinci etape evolutive ale sitului nr. 1, așa cum spuneam, cea mai veche dintre acestea se plasează în Bronzul mijlociu și aparține culturii Verbicioara. Descoperirile acestei etape sunt constituite din fragmente ceramice (tipul grosier), piatră și lut ars. În ce privește ceramica, arderea acestora este oxidantă de culoare cărămiziu sau brun. Pasta este slab omogenizată, iar netezirea suprafețelor este una superficială, textura prezentând astfel numeroase asperități. Există însă și ceramică de bună calitate, din categoria celei fine și semifine, arsă reducător în unele cazuri. În ciuda fragmentării excesive a majorității descoperirilor noastre, putem să reconstituim câteva dintre formele ceramice și din elementele de decor. Vasele uzuale, pentru gătit, au forme tronconice sau cu corpul ușor bombat, prevăzute cu proeminențe-apucători sau cu brâuri alveolate dispuse sub buză, unele decorate cu striuri sau cu ornamente de tip textil sau „scoarță de copac”. Ceștile de diverse forme și dimensiuni, ca și vasele cu corpul bombat, sunt și ele prezente în așezarea noastră. Decorul acestora constă din linii fin incizate, dispuse în zona buzei unor cești, în grupe verticale de câte șase sau sub formă de benzi umplute cu linii în rețea, asociate cu romburi verticale hașurate. Pe vase similare, mai apar, de asemenea, șiruri de impresiuni alungite, dispuse orizontal și intercalate de benzi incizate sau triunghiuri umplute cu hașuri. Striurile și impresiunile textile sunt considerate elemente timpurii, de tradiție Gornea-Orlești sau chiar mai vechi, analogiile acestui decor fiind destul de numeroase. Tot la începutul acestei culturi se datează și grupele de linii incizate, benzile umplute cu linii în rețea sau triunghiurile umplute cu hașuri.
Etapa a doua de locuire, la fel de consistentă, aparține grupului Govora, sau fazelor Verbicioara IV-Va, așa cum a fost ea definită inițial. Descoperirile sale constau în principal din ceramică și câteva obiecte de inventar casnic. Sub aspectul tehnicii de confecționare, se remarcă o dominare netă a categoriei de uz comun, în dauna ceramicii fine și semifine, mai slab reprezentate. Se remarcă în mod special vasele acestor ultime categorii, în special străchinile, castroanele sau ceștile (arse inoxidant), lustruite puternic și decorate prin incizii sau împunsături succesive în canal îngust. Reprezentative pentru ceramica acestei etape sunt motivele spiralice, redate în diferite forme (spirală înlănțuită și spirală înfășurată, cele solare și meandrul), unele având incrustații cu alb. Așa cum se poate vedea, decorul spiralic este bine documentat în situl 1, fiind larg răspândit în zona grupului Govora, dar și în mediul culturii Tei din Muntenia sau în Banat, în aria Gârla Mare. Decorul în meandru, frecvent întâlnit în spațiul de care ne ocupăm, ca și cel anterior, este pus pe seama influențelor culturii Wietenberg din Transilvania. Cercurile realizate prin incizie sau impresiuni, interpretate drept motive solare apar la Govora, Cârcea și Verbicioara.
Schimburile cu mediul Gârla Mare sunt atestate printr-un fragment decorat cu împunsături succesive în arcadă și spirală cu incrustație, cu analogii în necropolele acestei culturi.
Toate aceste elemente permit o încadrare a descoperirilor noastre în Bronzul târziu, pe parcursul etapelor Reineke Bz. C-D, fără posibilitatea unei datări mai stricte în acest moment.
Descoperirile grupului Bistreț-Ișalnița, reduse ca număr, ocupă cel de-al treilea orizont de locuire de la Drăgoieni și constau aproape exclusiv din ceramică. Se remarcă aici, străchinile lobate și ceștile cu corpul pătrat, simple sau decorate cu caneluri fine, dispuse vertical, cu bune analogii la Ișalnița, dar și prezența unui fragment dintr-un vas cu proeminență, cu decor imprimat de tip Insula Banului.
Exceptând acest ultim fragment, pentru care nu avem încă analogii mai apropiate din punct de vedere cronologic, materialele de aici succed locuirea anterioară, de tip Govora și se datează în etapele Bronz D – început de Ha A1.
Locuirii de mai sus îi urmează la scurt timp, o alta, atribuită etapei timpurii a primei epoci a fierului, destul de slab documentată printre descoperirile noastre.
Ca și în cazurile precedente, ceramica domină numeric și descoperirile acestei etape. La acesta se adaugă însă și fragmentul de faleră din bronz. În ce privește ceramica, se remarcă în primul rând un vas, parțial întregibil, bitronconic, cu caneluri pe umăr, un fragment de vas bitronconic, cu decor compus din caneluri dispuse orizontal, asociate cu caneluri în ghirlandă și un altul, din buza unui vas probabil cu decor similar. În spațiile învecinate, decorul apare încă din bronzul târziu în Banat și mai frecvent pe diverse forme de vase de la Susani. Acest tip de decor este bine documentat și în aria intracarpatică unde, este considerat drept un element definitoriu pentru faza timpurie a culturii Gáva. Pentru acest decor găsim bune analogii între descoperirile de tip Vârtop sau Susani-Vârtop din Oltenia, cele mai apropiate geografic fiind cele de la Măru și Călugăreni (jud. Gorj). Vasul decorat cu caneluri orizontale pe umăr se aseamănă cu cel în care s-a descoperit tezaurul de piese din aur de la Hinova. Pe baza analogiilor, considerăm că și descoperirile noastre se înscriu în cadrul acestui grup cultural din Hallstatt A.
Ultimul orizont de locuire cercetat de noi aparține așa cum spuneam, etapei mijlocii a primei epoci a fierului. Materialul ceramic descoperit în puținele complexe de acest fel, provine de la străchini cu marginea invazată și fațetată orizontal, prevăzute în unele cazuri cu proeminențe, de la vase tronconice, cu brâuri crestate sau de la vase bitronconice, de dimensiuni reduse, decorate prin incizie sau împunsături succesive în arcadă. Cele mai bune analogii pentru aceste materiale ceramice le avem în mediul culturii Basarabi, extrem de slab reprezentată până în prezent în nordul Olteniei.
În concluzie, cu toate că s-au descoperit complexe arheologice din cinci perioade istorice, cu mici excepții, nu s-a putut constata existența unui strat de cultură. Acolo unde acest strat s-a mai păstrat, pe zone restrânse, s-a constatat aspectul său unitar, ce nu a permis o diferențiere cromatică a fiecărei etape de locuire în parte. Situația se datorează în primul rând lucrărilor agricole și a eroziunii solului. De altfel, cea mai mare parte din așezarea propriu-zisă și probabil și necropola așezării din acest sit de epoca bronzului de la Drăgoieni, se află în afara amprizei șoselei de centură. De aceea considerăm ca înr-un viitor apropiat să fie cercetate sistematic și aceste vestigii arheologice reperate în imediata apropiere a șoselei de centură, nu numai de aici ci și din zona celorlate cinci situri cercetate până în prezent.
(Va urma)
Dr. Marinoiu Vasile
