Sărbătorile de iarnă în Europa – tradiții și obiceiuri

2449

A venit din nou perioada Sărbătorilor de iarnă. Este momentul în care ne concentrăm pe tradițiile specifice acestei perioade minunate, momentul în care lăsăm deoparte agitația și grijile și ne îndreptăm atenția spre obiceiuri străvechi, credință și suflet.
Cea mai cunoscută și iubită dintre aceste sărbători este Crăciunul, una dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii. Această sărbătoare celebrează de peste 2.000 de ani naşterea lui Iisus şi este prilej de bucurie, căldură, meditație și emoție. Nașterea lui Iisus nu a fost celebrată întotdeauna pe 25 decembrie. Primii creştini considerau că aceasta a avut loc în luna septembrie, odată cu Ros Hashana (sărbătoare din calendarul iudaic). În anul 264, Saturnaliile au căzut pe 25 decembrie şi împăratul roman Aurelian a proclamat această dată „Natalis Solis Invicti”, festivalul naşterii invincibilului Soare. În anul 320, papa Iuliu I a specificat pentru prima dată oficial data naşterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie.
În Europa, Crăciunul este sărbătorit în diverse moduri. Există asemănări între popoare dar și deosebiri. Astfel, majoritatea europenilor împodobesc bradul, merg la slujba de Crăciun, primesc cadouri și sărbătoresc împreună cu cei dragi. Ceea ce diferă este perioada în care este sărbătorit Crăciunul, de ex. în Cehia, sărbătoarea Crăciunului începe pe 6 decembrie, de Sf. Nicolae și se încheie cu vizita celor trei magi, în Austria, Crăciunul începe tot de Sf. Nicolae, dar în Irlanda Crăciunul începe pe 24 decembrie și durează până pe 6 ianuarie, zi pe care irlandezii o numesc „Crăciunul mic”. În Spania, Crăciunul este sărbătorit la 25 decembrie, dar darurile se dau pe 6 ianuarie, cu ocazia zilei celor Trei Regi (”Reyes Magos”). În Italia, Crăciunul începe cu opt zile înainte și este cunoscut sub denumirea de ”Novena”. Aici, copiii merg din casă în casă să recite poezii și să cânte, însă darurile le primesc de-abia pe 6 ianuarie.
În unele țări precum Spania, România, familiile merg în Seara de Ajun sau în Ziua de Crăciun la biserici în care există iesle miniaturale care redau atmosfera Nașterii Domnului. În Italia, în biserici sunt expuse iesle cu pruncul Iisus și magi în mărime naturală.
O altă tradiție care prezintă aspecte diferite în funcție de popor este și cea a împodobirii bradului. Această tradiție a început în Germania în secolul al XVI-lea. Mai târziu, împodobirea brazilor a devenit un obicei și în alte țări. Ornamentele din brad diferă de la o țară la alta: în Danemarca, bradul de Crăciun este decorat cu figurine din paie, în Suedia, la începuturi, ornamentele pentru brad erau făcute din lemn vopsit, înfățișând animale și fețe de copii, în Polonia, brazii de Crăciun erau împodobiți cu îngerași, steluțe și păsări, lituanienii împodobeau brazii cu mici colivii de păsări, steluțe și diverse forme geometrice. În Anglia, în 1814, prințul Albert, soțul reginei Victoria, a împodobit un brad la castelul Windsor folosind dulciuri, lumânări și fructe. Familiile de aristocrați i-au urmat exemplul, folosind ornamente din ce în ce mai extravagante: păpuși, mobilă în miniatură, micuțe instrumente muzicale, bijuterii, arme de jucărie. În Ungaria, Pomul de Crăciun era împodobit cu fructe, prăjituri, dulciuri și lumânări iar în România, beteala, globulețele colorate ce sclipesc în lumina lumânărilor și a luminițelor colorate, steaua vestitoare a Nașterii Domnului Iisus din vârful bradului, îngerașii care ne îndeamnă să trăim emoțiile Nașterii Pruncului Sfânt, toate ne anunță Seara cea Mare.
Moș Crăciun nu este nici el același în toate țările și nu este numai el cel care aduce cadourile de Crăciun. Astfel, în Grecia, Moș Crăciun este același cu Sf. Vasile care lasă cadourile pe masă sau într-un colț al camerei, în vechea tradiție neexistând obiceiul bradului împodobit, în Belgia, există 2 Moși Crăciuni (St. Niklaas și Pere Noel), în Italia conform tradiției, cadourile sunt aduse de o vrăjitoare urâtă, dar bună, numită Befana, care se strecoară pe hornuri și lasă cadourile lângă bradul împodobit. În Suedia, suedezii descoperă surprizele de Crăciun într-un sac îngropat adânc în zăpadă, olandezii îl așteaptă pe ”Sinter Klaas”, care vine pe un cal alb și lasă daruri în saboții de lemn iar în Spania, darurile de Crăciun sunt oferite de magi, care se deplasează în cortegii de curteni, cavaleri și lăutari.
Există și tradiții cu totul speciale în unele țări: în Danemarca este Crăciun atunci când elful răutăcios Nisse are voie să se distreze, el primind budincă de orez pentru a-și potoli foamea, irlandezii pun în ferestre lumânări aprinse, roșii, de obicei, în Germania, ”Christklots” reprezintă obiceiul de a arde un butuc toată noaptea de Crăciun, care, conform tradiției, se crede că ar apăra casa de hoți și de nenorociri tot restul anului. În Anglia, butucul care se arde în noaptea de Crăciun este denumit ”Yule log” și un alt obicei vechi este și acela de a atârna ciorapi de șemineu în așteptarea cadourilor, vâsc în casă și crenguțe de brad în jurul casei. Anticii druizi credeau că vâscul posedă puteri magice și că aduce noroc și prosperitate, alungând spiritele rele. În Finlanda, în Ajun, exact la ora 12, de pe balconul primăriei, un reprezentant al orașului proclamă ”pacea de Crăciun”. Aceasta înseamnă că de la momentul proclamării păcii și până la Bobotează, celor care tulbură pacea li se aplică pedepse severe.
Parcurgând aceste tradiții și obiceiuri, ideea care prinde contur este aceea că tradițiile de Crăciun ale europenilor sunt foarte frumoase și că această frumoasă diversitate trebuie îmbrățișată și protejată, în același timp cu păstrarea acelor tradiții unice, reprezentative pentru identitatea fiecărui popor european.
Diana Lăcătuşu, consilier comunicare CED Gorj

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here