Dragostea cu semnificaţia de iubire este un sentiment de afecţiune faţă de o persoană de sex opus. Ea a dăinuit de când e lumea şi a adus partenerilor antonime ale trăirii: plăceri şi suferinţe, bucurii şi necazuri.
Cei stăpâniţi de acest înălţător sentiment şi-au căutat un protector între personajele mitologice ale civilizaţiilor străvechi. Astfel, în mitologia greacă, îndrăgostiţii erau săgetaţi de zeul Eros, iar la romani, zeu al dragostei era Cupidon.
O sărbătoare a îndrăgostiţilor cu o largă arie de manifestare, mai ales în America de Nord şi în Europa Apuseană, iar recent cu pătrundere şi în ţările răsăritene ale continentului nostru este Valentine’s Day.
Îndrăgostiţii sărbătoresc an de an la 14 februarie pe Sfântul Valentin, care a fost un preot roman, vieţuitor în secolul al III-lea e.n. Împăratul Claudius al II-lea, să-şi întărească armata, într-o perioadă în care războaiele se ţineau lanţ, a interzis tinerilor romani să se căsătorească. Preotul-episcop Valentin, atras de înălţătorul sentiment al iubirii dintre tineri, a nesocotit ordinul împăratului şi a continuat în secret să-i cunune pe îndrăgostiţi. Împăratul Claudius al II-lea, aflând de faptele credinciosului Valentin, a dat ordin ca acesta să fie întemniţat. Fiindcă Valentin nu a acceptat propunerea de a se închina la idoli, a fost executat din ordin împărătesc la 24 februarie 270 e.n. Moartea sa mucenicească, dar mai ales împărtăşirea sentimentelor de iubire ale tinerilor, pe care i-a binecuvântat, nesocotind ordinul împărătesc, au făcut ca preotul-episcop Valentin să fie păstrat în memoria generaţiilor, ca un prieten al îndrăgostiţilor. Iniţial, sărbătoarea a fost un prilej de adresare de felicitări, scrise de tinerii îndrăgostiţi.
Cadouri de Valentine’s Day
În timp, sfera manifestărilor de simpatie s-a lărgit, pe lângă ilustratele-felicitări (şi ele diversificate în formă şi conţinut) au apărut micile atenţii, iar mai recent, în funcţie de posibilităţile financiare, s-a ajuns la importante cadouri.
Valentine’s Day este o sărbătoare de dată recentă în România. O aşteaptă cu interes şi plăcere perechile de îndrăgostiţi, să constate reciproc aprecierea făcută printr-o felicitare şi un cadou sugestiv, pentru care mulţumirea se rezuma în principal la îmbrăţişări şi sărutări. O aşteaptă şi comercianţii, care pregătesc marfă sugestivă pentru această zi.
Sărbătoarea de la 14 februarie este o replică importantă la sărbătoarea tradiţională românească a Dragobetelui, din data de 24 februarie.
Dragobetele, sărbătoarea fecundităţii
În interpretarea etnografică românească, Dragobetele este o sărbătoare a fertilităţii (fecudintăţii). E ziua împerecherii păsărilor şi a oamenilor, anticipând rodirea în pragul primăverii, anotimpul germinării.
Cercetarea unei vaste bibliografii edite şi inedite, precum şi deplasările în teren mi-au înlesnit particularizarea tradiţiilor de Dragobete în localităţile judeţului Gorj.
Astfel, Alexandru Odobescu şi N. Densuşianu aminteau în satele gorjene chestionate (Broşteni, respectiv Cârligei, Albeni şi Petreşti) sărbătorirea Dragobetelui de către tinerii „care schimbau vorbe de dragoste”.
Sărbătoarea îndrăgostiţilor, în Gorj
La Negomir, în această zi a împerecherii păsărilor era bine să se „împerecheze” şi tinerii.
Fetele şi băieţii din Cârligei şi Novaci schimbau la Dragobete vorbe de dragoste, crezând că astfel le va merge bine şi vor fi îndrăgostiţi şi iubiţi de toată lumea în cursul acelui an.
La Săuleşti, tinerele şi tinerii făceau dragoste, ca să le meargă bine toată vara, iar la Aninoasa tinerii se întâlneau în această zi în credinţa că nu vor fi singuri la muncă.
La Bolboşi, tinerii se sărutau de Dragobete şi se dădeau în dăinăuş, să fie sănătoşi şi uşori toată vara.
Pe Valea Jaleşului, în ziua de Dragobete, băieţii căutau să sărute sau să ciupească pe câte o fată şi să-i smulgă batista ori brăcirile. Se credea că fetele sau femeile care nu s-au sărutat ori nu au fost ciupite în această zi, vor fi urmărite de Dragobete. De aici şi versurile cântecului: „–Moşule, cocoşule, / Ce ţi-e barba roşie? / – Mi-au roşit-o fetele / Făcând Dragobetele!”.
Se credea că aceia care se sărutau, nu se vor supăra şi mereu se vor ajuta reciproc. Credinţa în ajutorul reciproc a încetăţenit în unele sate gorjene obiceiul înfrăţirii (însurăţirii) de Dragobete.
Între sărbătorile îndrăgostiţilor din luna Făurar există similitudini şi deosebiri.
Asemănări şi deosebiri
Valentin a fost un personaj real, care a trăit în Roma secolului al III-lea e.n, în timp ce Dragobete este un personaj mitologic. El mai e cunoscut în tradiţia românească şi sub numele de Dragomir, fiu al Babei Dochia.
Ca arie de manifestare, Valentine’s Day este o sărbătoare importată, cu desfăşurare târzie în România, mai ales în zonele urbane, în timp ce Dragobetele este o sărbătoare devenită tradiţională, prin îndelungata ţinere, având aria de răspândire mai ales în zonele rurale.
Comun în manifestarea celor două sărbători este sărutul, dar în timp ce la Valentine’s Day el se împlineşte ca o mulţumire pentru felicitările ori cadourile primite, la Dragobete, sărutul este esenţa ritualului de împerechere (apropiere) a tinerilor. Sărutul, chiar şi în concepţia lui Constantin Brâncuşi corespundea semnificaţiilor de fecunditate, după cum genialul sculptor se destăinuia într-o reflecţie: „…Cu cât veţi privi mai mult sărutul, cu atât mai uşor îi veţi descoperi sensul: misterul fecundităţii şi al morţii, în fapt misterul iubirii”.
La Valentine’s Day, partea activă a ritualului este bărbatul, mai ales în manifestarea de acordare a cadourilor, în timp ce de Dragobete în multe împrejurări, femeia este cea care caută apropierea, fetele şi chiar văduvele provocând sărutul prin glumele pe care le făceau ori prin tendinţa de a atinge în acea zi un bărbat, ca să fie drăgăstoase (iubite).
Dacă de Valentine’s Day se fac cadouri, Dragobetele, după tradiţie, era doar o manifestare afectivă: tinerii îşi spuneau vorbe de dragoste, se sărutau, iar bărbaţii nu era bine să le certe ori să le supere pe femei. Singurul dar practicat îl constituiau florile de primăvară, pe care tinerii le culegeau din pădure, loc predilect de împerechere a păsărilor. Ambele sărbători ale îndrăgostiţilor sunt marcate de veselie (se spune că este bine ca fetele să glumească, mai ales cu băieţii, ca să se căsătorească repede şi să aibă noroc la măritat).
Iubirea, sărbătorită
Valentine’s Day şi Dragobetele sunt sărbători deja încetăţenite la români, iar manifestarea lor, predilect la vârsta tânără, este în folosul apropierii celor care reprezintă viitorul vieţii, din aceste considerente făcându-se şi etichetarea lor ca sărbători ale fertilităţii (fecundităţii).
Păstrarea celor două sărbători este benefică manifestării unuia dintre cele mai înălţătoare sentimente: iubirea.
Să-i încurajăm pe tineri ca în cele două zile ale îndrăgostiţilor din luna februarie să-şi manifeste sincer sentimentele faţă de fiinţa iubită. Prin dragoste ei vor fi mai buni.
Al. Doru Șerban
