Ca în fiecare an, la 27 octombrie, Capitala României şi întreaga ţară, îl cinsteşte pe Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou din Basarabi, iar, întrucât poartă acelaşi nume cu Sfântul Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, are data de serbare imediat după prăznuirea acestuia, iar, pentru aceasta, evlavia populară îi consideră fraţi pe cei doi sfinţi. De altfel, viaţa Sfântului Dimitrie cel Nou a fost atât de smerită, încât datele biografice despre el sunt destul de sumare, neştiindu-se cu exactitate când a trăit. Ipoteza cea mai vehiculată este că el a vieţuit în secolul al XIII-lea, în timpul imperiului vlaho-bulgar de la Târnovo, întemeiat de către fraţii Petru şi Asan, iar, alţi istorici indică sec. al XII-lea. Chiar naţionalitatea sfântului nu este cunoscută cu exactitate, dar, se ştie că satele de pe malul Dunării au avut o populaţie mixtă, datorită vitregiei timpurilor, fiindcă locuitorii treceau de pe un ţărm pe celălalt, forţaţi de împrejurări, mai ales că unii reveneau la locul de baştină, iar alţii rămâneau în satele adoptive. Satul Basarabi (din sudul Dunării), în care s-a născut sfântul, este un exemplu elocvent în acest sens. De altfel, într-un alt document, o copie a istoriei slavo-bulgare, atribuită ieromonahului Pantelimon de la Russe, se spune că Sf. Dimitrie a trăit în sec. al XVII-lea, fiind înmormântat la Mănăstirea Basarabovo, ctitorie a domnitorilor români, iar, întrucât deasupra mormântului său străluceau luminiţe, turcii au săpat, sperând să descopere o comoară, dar, fiind cu totul dezamăgiţi că au găsit numai un trup neputrezit, l-au aruncat în râul Lom, un afluent al Dunării, unde a stat în albia râului timp de 33 de ani, până să fie descoperit.
,,Rodul și fapta pocăinței sunt cele care alungă neștiința și aduc cunoștința pentru cele nevăzute și necunoscute, pentru cei care n-au făcut pocăința”!
Prin tradiţie, se ştie că Sfântul Dimitrie cel Nou, provenind dintr-o familie săracă, nu a mers la şcoală, iar, pentru a ajuta la întreţinerea familiei, păştea oile şi vacile locuitorilor din satul său natal, pe malurile înverzite ale râului Lom, iar, întrucât în stâncile de pe malul râului îşi săpaseră chilii mai mulţi călugări, de multe ori îi vizita pe aceştia, fiind atras de asprimea vieţii monahale, mai târziu retrăgându-se el însuşi într-una dintre peşteri şi dedicându-se unei vieţi de rugăciune, post şi priveghere. Sporind în viaţa duhovnicească, Dimitrie a devenit o pildă de vieţuire creştină, atât pentru călugării din apropiere, cât şi pentru oamenii simpli. Documentele spun că nu se ştie câţi ani a trăit în acea peşteră, dar iconografia îl înfăţişează ca pe un bărbat matur, chiar în vârstă, mai ales că tradiţia spune că şi-a cunoscut dinainte ceasul morţii, pregătindu-se precum se cuvine, deoarece s-a aşezat singur între două lespezi de piatră, ca într-un sicriu şi în acest fel s-a mutat la ceruri! Conform tradiţiilor locale, moaştele Sf. Dimitrie cel Nou au fost descoperite în mod minunat, deoarece, o fetiţă bolnavă l-a visat într-o noapte, spunându-i că o va vindeca, dacă le va cere părinţilor să îi scoată moaştele din apa râului Lom! Deci, mergând pe malul râului, credincioşii şi preoţii au văzut mai multe luminiţe licărind deasupra apei şi săpând în albie, au aflat moaştele întregi ale sfântului. După ce le-au curăţat de mâl şi pietriş, le-au aşezat într-o raclă, în biserica satului. Dar, aflând la un moment dat de această descoperire, domnitorii Ţării Româneşti au încercat să le aducă în ţară, însă, ele au ajuns mult mai târziu la Bucureşti, în timpul războiului ruso-turc din anii 1768-1774. Pentru a le feri de profanarea turcilor, generalul rus Piotr Salticov a hotărât să trimită racla cu moaştele Sf. Dimitrie la Kiev, dar, trecând prin apropierea Bucureştiului, Mitropolitul Grigore al II-lea şi negustorul macedo-român Hagi Dimitrie l-au rugat să dăruiască moaştele poporului român. În felul acesta, începând din iunie 1774, moaştele Sf. Dimitrie Basarabov se odihnesc în Catedrala Patriarhală (pe atunci, mitropolitană) din Bucureşti. Moaştele acestuia au scoase spre cinstire în timpul epidemiilor de ciumă şi holeră din 1815 şi 1830 de către domnitorii Caragea şi Ghica, iar, în 1955 Biserica noastră ortodoxă decide generalizarea cultului sfântului.
Ignorarea Bisericii în procesul de elaborare legislativă pe motivul neutralităţii religioase sau morale seamănă, în ultimă instanţă, cu promovarea necredinţei!
Sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, din perioada 25-27 octombrie 2020, are loc anul acesta în condiţii diferite, impuse de restricțiile sanitare cauzate de pandemia Covid-19 din ţara noastră, astfel că participarea la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor (prăznuit la 27 octombrie), organizată de Patriarhia Română şi de către Arhiepiscopia Bucureştilor, se va desfășura în condiții de maximă precauție, ordine și protecție, sub semnul respectării riguroase a normelor igienico-sanitare, impuse de starea de alertă specială în care se află Municipiul București. Astfel, credincioșii din municipiul București care au dorit să se închine în aceste zile la Sfintele Moaște, o fac în condiţii de restricţie care presupun faptul că accesul la raclă se face pe un singur rând de persoane care aşteaptă una în spatele celeilalte, păstrând distanța de 1,5 m între ele, pe trotuarul cu un culoar unic de acces vor fi trasate marcaje de staționare pentru facilitarea păstrării acestei distanțe, pe marginea traseului unic de acces vor fi amplasate anunțuri cu privire la păstrarea distanței și respectarea normelor igienico-sanitare, se creează un flux unic de circulaţie a credincioșilor, cu intrare de la baza Dealului Patriarhiei şi cu ieșire separată, pe strada Patriarhiei spre strada 11 iunie, voluntarii prezenți, care poartă măști sau botniţe de protecție și mănuși, oferă credincioșilor materiale de dezinfectare și igienă. Desigur, în contextul pandemiei cu iz de parodie, de care suntem cu toții informaţi şi intoxicaţi, în care Biserica însăși a desfășurat o intensă campanie de promovare și conștientizare a regulilor igienico-sanitare, pentru organizarea în condiții civilizate a sărbătorii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou din acest an, pentru evitarea stărilor tensionate şi pentru calmarea protestelor celor împiedicaţi să participle la sărbătoare, au fost luate măsuri speciale care privesc renunțarea la procesiunea „Calea Sfinților” la care participau foarte mulți preoți și credincioși mireni, reducerea numărului de clerici slujitori și cântăreți bisericești la toate slujbele sărbătorii, reducerea perioadei de expunere a sfintelor moaște spre închinare la doar 3 zile (25-27 octombrie) şi protejarea raclelor cu moaștele Sfinților cu un material care va permite o permanentă igienizare! În încheiere, să spunem că de dorit ar fi ca, într-un stat cu o populaţie aproape în întregime creştină, atunci când se elaborează filosofia unei legi, a unor restricţii şi a unor măsuri punitive, de amendare a credincioşilor, legiuitorul să ţină seama şi de perspectiva teologică a lucrurilor, aceasta fiind valabilă pentru faptul că invocarea neutralităţii nu are un suport real în sufletul omului obişnuit prin tradiţiile sale, în care caz, ignorarea Bisericii în procesul de elaborare legislativă pe motivul neutralităţii religioase sau morale echivalează, în ultimă instanţă, cu promovarea necredinţei şi a unui anticreştinism pliat pe motive pandemice!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
