Ziua de 27 iulie reprezinta pentru credinciosii crestin ortodocsi un mment deosebit, motivul fiind dat de sărbătoarea Sfăntului mare mucenic și tămăduitor Pantelimon.
Acest mare sfănt mucenic al lui Hristos este considerat ocrotitorul medicilor si bol;navilor, iar părticele din sfintele sale moaște se află în numeroase lăcașuri de cult ortodox din țara noastră: la Iași, la Catedrala Mitropoliei, la Catedrala episcopală din Galați, unde sunt și moaștele Sfântului Nectarie, la Catedrala Arhiepiscopală a Tomisului din Constanța, dar și în București, la Biserica „Adormirea Maicii Domnului – Precupeţii Noi”, la Biserica Sfântul Stelian Lucaci, la Biserica Sfântul Dumitru din spatele Muzeului de Istorie a României, la Mânăstirea Plumbuita, la Biserica Sfântului Antonie cel Mare, la Biserica Stavropoleos, la Biserica Sfântul Alexie și, nu în ultimul rând, la Biserica Sfântul Pantelimon.
SFĂNTUL PANTELIMON – O VIAȚĂ ÎNCHINATĂ SLUJIRII APROAPELUI
Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon a trait in vremea împăratului Maximian Galeriu și era originar din cetatea Nicomidiei. El a văzut lumina zilei în anul 284, dintr-un tată păgân, senator la curtea împaratului, și o mamă creștină. Primul său nume a fost “Pantoleon”, adică “cel în toate puternic ca un leu”. Mama lui Pantoleon, Evula, il iubea pe Hristos în taină, numindu-se creștină. Ea îi vorbea despre împlinirea sufletului și despre tainele credinței în nemurire.
Atras de Invățătura creștină ca urmare a influenței dragostei mamei sale, acesta va înceta a mai cerceta căile sfinte odată cu moartea acesteia. Filosofia îi va prinde mai mult atenția. După moartea mamei, tatăl a dat copilul la școlile păgâne ale timpului. A terminat cu succes Școala de Medicină la Nicomidia. Mai apoi, tânărul Pantelimon a fost încredințat, spre ucenicie medicului Eufrosin. Dobândind multe cunoștințe și o intelepciune aleasă a practicării medicinei, el a fost remarcat de împărat, care l-a și ales drept medic al său.
Dumnezeu va apărea din nou în inima tânărului doctor, făcându-l să-și dorească cu ardoare Botezul in Hristos. Schimbarea cea mai mare din viața lui Pantelimon a avut loc în momentul întalnirii acestuia cu bătrânul creștin Ermolae, care a arătat celui dintâi cum doar Hristos binevoiește a vindecă, prin sau mai presus de oameni. Trecând zilnic prin față curții preotului unei biserici din Nicomidia – Sfântul Ermolae – tânărul Pantoleon a fost chemat odată să între înăuntru.
Bătrânul Ermolae începu apoi să-l învețe că numai Hristos este singurul medic adevărat, al sufletelor și al trupurilor. Vizitele la acesta au urmat pentru mai mult timp. Într-o zi, pe când se întorcea de la Eufrosin, Pantoleon găși pe drum un copil mort, mușcât de o năpârcă. Vrând să probeze adevărul cuvintelor lui Ermolae, el chema în ajutor numele lui Hristos și îndată copilul se ridică, iar năpârcă muri. Această a dus la botezarea tânărului Pantelimon. Va primi numele de Pantelimon care înseamnă “cel cu totul milostiv”.
După primirea Sfăntului Botez, mai multe vindecări făcea Pantelimon, boli incurabile și neputințe nespuse pierind în față iubirii și credinței sale. Marele Pantelimon face minuni atât prin harul primit, cât și prin tratamentele pe care le da celor bolnavi. Drept urmare a milosteniei sale, el și-a împărțit toată averea săracilor, iar celor pe care iivindeca de boli și neputințe, nu le cerea nimic drept plata. De aici i se trage și numele “doctor fără de arginți”.
MUCENICIA ȘI PĂTIMIREA SFĂNTULUI PANTELIMON
Din cauza că era căutat de mulți bolnavi, ceilalți medici din Nicomidia deveniseră invidioși pe el și, fiindcă îngrijise un creștin tocmai chinuit din ordinul împăratului, ei profitara de ocazie pentru a-l denunță pe Pantoleon la împărat. Pentru credința Și dragostea tânărului Pantelimon față de Hristos, împăratul Maximian poruncește că acesta să fie supus unor chinuri groaznice, după care decide să-i fie tăiat capul.
Tânărul a fost legat de un stâlp și trupul i-a fost sfâșiat cu gheare de fier, iar rănile arse cu făclii aprinse.Însă torțele s-au stins, iar rănile sfântului s-au vindecat. A fost scufundat în plumb topit și aruncat în mare, legat de un pietroi. L-au aruncat apoi fiarelor sălbatice, dar acestea s-au arătat blănd. Împăratul s-a înfuriat și a dat ordin că sfântul să fie legat de o roată cu lame ascuțite, care, rostogolindu-se de la înălțime, în față întregului oraș, să-l omoare. Hristos l-a eliberat pe sfăntul mucenic în rostogolirea roții, roată strivind un mare număr de necredincioși. Maximian a dat ordin că Pantoleon să fie decapitat, iar trupul să fie dat în foc. În momentul morții sale, din cer s-a auzit cuvântul: “Slujitor credincios, dorința ta va fi acum îndeplinită, porțile cerului îți sunt deschise, cununa ta e pregătită. Vei fi de-acum înainte adăpost deznădăjduiților, ajutor celor încercați, doctor bolnavilor și teroare demonilor. De aceea, numele tău nu va mai fi Pantoleon, ci Pantelimon.” Pantelimon, doctorul cel bun și nerapitor de averi, a mucenicit pentru dragostea să față de Hristos, fiind decapitat din ordinul împăratului. Se spune de către Tradiția creștină, cum că în momentul decapitării sfântului, din rana lui nu a curs sânge, ci lapte, iar măslinul de care a fost legat a rodit în acel moment. Spre a nu lua creștinii cinstitul trup al sfântului, acestuia i s-a dat foc, însă o altă minune a mărturisit vrednicia aceluia. Credincioșii au scos din cenușă trupul neatins de foc al lui Pantelimon și l-au îngropat cu mare cinste, pe proprietatea lui Arnantios Scolasticul, în anul 303.
Părintele Arsenie Boca, ,,Sfăntul Ardealului”, are un frumos cuvânt, care zice: “Să ai înțelegere față de neputință omenească.” Drept aceea, să fim îngăduitori, să fim iertători, să fim binevoitori și atunci suntem, cu siguranță, mergatori pe calea Sfântului Mare Mucenic, doctor fără de arginți și tămăduitor Pantelimon. Să rostim des această scurt rugăciune, înaintea icoanei sale: “Purtatorule de chinuri, Sfinte și tamaduitorule Pantelimoane, roagă pe milostivul Dumnezeu că să dea iertare de greșeli sufletelor noastre.” Să cinstim și noi pe acest mare sfănt și plăcut al lui Hristos, participănd la Sfănta Liturghie de ziua sărbătorii lui, citind viața și acatistul Sf. Pantelimon și mai ales imităndu-i viața și faptele bune, după cuvăntul Scripturii care zice: ,,Aduceți-vă aminte de mai marii voștri, care v-au grăit vouă cuvăntul lui Dumnezeu, priviți cu luare aminte cum și-au îcheiat viața și urmați-le credința”(Epistola către Evrei a Sfăntului apostol Pavel cap.XIII, v.7).
Marius Stochițoiu
