Cu binecuvântarea ÎPS Părinte dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, joi, 24 iunie 2021, de Ziua Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, care în popor mai este numită şi Sărbătoarea «Sânzienelor» sau «Drăgaica», în poiana luminii şi a florilor de câmp, Sfânta Mănăstire «Icoana» şi-a sărbătorit hramul cel de obşte, Sfânta Liturghie fiind oficiată în altarul de vară de către un sobor ales de preoţi, călugări şi diaconi din care au făcut parte Preacuviosul Părinte Arhimandrit Ioachim Pârvulescu, Exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei şi stareţul Mănăstirii Lainici, Preacucernicul Părinte Protopop Pr. Ioan Popescu, slujitor de altar la Biserica «Icoana» din Bucureşti, Preacucernicul Părinte Protopop Pr. Iulian Mărgineanu, al Protopopiatului Târgu-Cărbuneşti, Preacucernicul Părinte Protopop Pr. Marian Mărăcine, Protopopiatul Târgu-Jiu Nord, Preacuviosul Stareţ Protos. Nifon Aftanache de la Schitul Crasna. La sfârşitul slujbei a fost săvârşit parastasul de pomenire a Sf. Ioan Botezătorul şi a ctitorilor mănăstirii, iar răspunsurile la strană au fost date de către Grupul psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Muc Dimitrie» din Craiova, condus de către prof. dr. Victor Şapcă. Asistenţa tehnică a transmiterii slujbei a fost realizată de către d-l Ionuţ Cosmin Stanciu, de la Mitropolia Olteniei! Buna desfăşurare a sfintei slujbe a fost asigurată de către Maica Stareţă a mănăstirii, Preacuvioasa Teodora Ilie Stavrofora, şi de către Maica Stareţă Fevronia Nuţă Stavrofora, de la Mănăstirea Târgu-Logreşti, împreună cu maicile rugătoare ale sfântului lăcaş, cu sprijinul binevenit al dăruitorilor mănăstirii!
,,Sfântul Ioan Botezătorul ne-a chemat aici, în această poiană”!
Adresându-se credincioşilor veniţi din judeţ şi din alte zone ale ţării, Preacucernicul Părinte Protopop Pr. Ioan Popescu, slujitor de altar la Biserica «Icoana» din Bucureşti, pe pământul căruia a fost ridicat sfântul lăcaş, cu sufletul plin de dăruire şi parcă uşor emoţionat de semnificaţia sărbătorii, a început prin a spune: ,,Iată, o zi de bucurie! Dacă s-ar putea măsura bucuria cu un aparat, cred că s-ar da peste cap acest aparat, rod al bucuriei noastre, pentru că bucuria ne-a adus aici! Sfântul Ioan Botezătorul ne-a chemat aici, în această poiană! Spun «poiană», pentru că eu ştiu locul acesta, de când era o simplă poiană, unde nu era nici drum de acces, iar, dacă închid ochii, văd poiana aceea! Acum, deschid ochii şi văd o minune: biserici, parc, toate aceste privelişti minunate pe care le considerăm o minune, pentru că minune poate fi trecerea de la un loc gol, cu o singură casă, pentru a întregi minunea făcută de către Sf. Ioan Botezătorul, desigur, prin oameni, iar mulţumirea mea se îndreaptă către Părintele Ceresc şi către Sfânta Treime, către Sfântul Ioan Botezătorul, care ne este «gazdă», pentru că am venit la el ca la un prieten, ca să-l punem în sufletul nostru şi nu doar ca să venim ca la o simplă sărbătoare! Noi venim de multe ori la sfinţi, fără să avem de-a face ceva cu sfinţii respectivi! Şi nu e rău că venim, dar ar trebui să avem ceva în comun cu sfinţii aceştia, să luăm ceva de la ei, nu doar să venim ca la un moment festiv! Ca să întărim acest adevăr, să vă spun că într-o biserică plină, cu mulţi credincioşi, mai mulţi decât suntem noi astăzi, a intrat odată un grup de terorişti care voiau să-i ucidă pe toţi cei care cred în Dumnezeu. Au încercat să le dea o şansă celor care se leapădă de Dumnezeu, iar, de frica morţii, au ieşit afară 80% dintre aceştia, iar, pentru cei rămaşi, cei 20%, teroriştii i-au spus preotului: «Părinte, te rugăm să faci slujba cu cei 20% pentru că te-am scăpat de…figuranţi»! Deci, cei care s-au lepădat de Dumnezeu au fost «figuranţi», dar, acum să fim sinceri, oare noi suntem cei care am îndura moartea sau doar nişte simpli «figuranţi», aşa că, în momentul în care venim aici, să încercăm să nu fim nişte «figuranţi», pentru că vor veni vremuri în care va trebui să mărturisim, dacă suntem sau nu suntem adevăraţi credincioşi! Nu doar la recensământ, pentru că acolo toţi ne declarăm creştini, dar, dacă e să primeşti moartea pentru Hristos, atunci eşti sau nu eşti! Nu se ştie! Să nu dea Dumnezeu să vină vremuri din acestea, că nu se ştie! Dar, dacă vor veni, să ne pregătim! Moartea este «sita» care alege făina de tărâţe, pentru că poţi să mori pentru Hristos, sau nu, poţi să mori pentru sufletul tău ca să-l salvezi sau nu! E o întrebare cu care aş dori să mergem acasă şi să încercăm să ne răspundem! Am vrut să spun nişte lucruri pentru care Părintele Exarh ne arată că Marea Lavră de la Lainici a venit la micuţa «soră» de la «Icoana», poate mănăstirea cea mai tânără şi cea mai mică, de aceea, prezenţa Părintelui Exarh este o mare cinste pentru noi! Să mulţumim truditorilor acestei mănăstiri care o ţin ca pe o «farmacie», pentru că eu primesc la Bucureşti mesaje ale oamenilor care spun că este un «colţ de rai» şi creşte inima în mine, când aud asemenea lucruri! Mulţumirea se îndreaptă către Maica Stareţă, Teodora Ilie, cea care gândeşte şi administrează totul! Astăzi, eu sunt aici cu dumneavoastră, în locul de naştere, iar peste şapte zile voi fi la Bruxelles, în Capitala Europei, pentru că fiul meu este preot la Bruxelles şi trebuie să-i ţin locul pentru câteva zile, deci iată legătura dintre Crasna şi Bruxelles, pentru că se face o «punte» de legătură, iar noi căpătăm aripi şi zburăm, când vin aici credincioşi la sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul, Amin”!
La rândul Preacucerniciei sale, Părinte Protopop Pr. Iulian Mărgineanu, cu mare grijă a selectat câteva cuvinte de evlavie şi a spus cu emoţia recunoştinţei în glas: ,,Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte dr. Irineu, am poposit în această zi minunată la această sfântă mănăstire, unde, într-adevăr, era un loc, am putea spune, pustiu, dar, omul cu bună credinţă şi care vrea să-I facă o «Casă» Lui Dumnezeu, întotdeauna sporeşte şi nimic nu îi stă în cale! Trebuie să înţelegem că aceia care nu sunt credincioşi vor avea multe de pătimit în viaţa aceasta pământească! Mulţumim Lui Dumnezeu şi celor care au adus binecuvântarea Înaltului nostru Ierarh, la această zi binecuvântată a naşterii Sfântului Ioan Botezătorul şi vă mulţumim tuturor celor care astăzi aţi venit aici şi sunteţi alături de noi! Dumnezeu să ne ajute, Amin”!
,,Biserica nu este doar preoţimea, clerul arhieresc, diaconii, călugării, ci toţi cei care suntem, deopotrivă, «mădularele» ei”!
În cuvântul de o aleasă învăţătură duhovnicească adresată celor prezenţi, Precuviosul Părinte Stareţ şi mare Exarh, Ioachim Pârvulescu a prezentat o adevărată «LECŢIE» de teologie creştină care merită să fie predată la orice sărbătoare creştinească, atunci când Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos Dumnezeu, vine în maximă apropiere de noi, oamenii şi de sufletul nostru, pentru a-L revela pe Atotputernicul Dumnezeu într-o formă umană, împărtăşindu-ne cunoaşterea şi Harul Său la nivelul şi posibilităţile noastre de percepţie şi de asimilare, mai ales că în locul cuvântului omului despre Dumnezeu, avem în Domnul Iisus Hristos, chiar Cuvântul Lui Dumnezeu către om, adică descoperirea şi împărtăşirea de Sine a Lui Dumnezeu făcută omului credincios. De aceea, cuvintele Preacuviosului Părinte Exarh ne-au purtat «pe aripile vântului» şi ne-au demonstrat că Mântuitorul Iisus Hristos este culmea şi desăvârşirea Revelaţiei dumnezeieşti şi împlinirea Planului Lui Dumnezeu de mântuire a lumii, de îndumnezeire a omului, în virtutea faptului că încrederea în Împărăţia Lui Dumnezeu confirmă pe deplin că Revelaţia în Iisus Hristos are un caracter definitiv, profetic şi eshatologic, de anticipare a ţintei finale a întregii creaţii, mai ales că Revelaţia însăşi va avea o formă finală doar la cea de-a doua venire a Domnului Iisus Hristos în Slavă! Pentru o mai bună lămurire, să precizăm faptul că spaţiul tipărit ne îngăduie să prezentăm acum doar începutul acestei cuvântări de referinţă, al cărei conţinut va fi dezvoltat în viitor! Preacuviosul Părinte Arhimandrit Ioachim Pârvulescu a început prin a spune următoarele: ,,Iată, cu ajutorul Lui Dumnezeu, am ajuns la această sfântă şi dumnezeiască zi a naşterii Înaintemergătorului şi Proorocului Ioan, o sărbătoare pe care întotdeauna o prăznuim pe 24 iunie şi care întotdeauna cade înaintea sau după Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, pentru că generează multă bucurie în viaţa noastră! Pentru că totul s-a dat Bisericii, iar Biserica suntem toţi! Biserica nu este doar preoţimea, clerul arhieresc, diaconii, călugării, ci toţi cei care suntem, deopotrivă, «mădularele» ei, ale trupului Lui Hristos! Deci trebuia să vină Duhul Sfânt şi să se formeze prima comunitate creştină, de Rusalii! Dumnezeu le-a dat Apostolilor puteri de a sfinţi, puteri de a cuvânta, puteri de a conduce şi de a face mult bine în omenire! Aşa se face că prin botezarea celor trei mii de suflete de către Sf. Ap Petru, s-a format prima comunitate creştină! Din punct de vedere istoric, acesta este momentul întemeierii bisericii creştine, dar, din punct de vedere dogmatic, în ziua răstignirii pe Cruce a Mântuitorului, sângele scurs pe Cruce a întemeiat Biserica Creştină! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
