Sărbătoarea îndumnezeirii firii omeneşti şi a participării trupului trecător la bunătăţile veşnice!

680

În ziua de 6 august, însemnată cu cruce roșie ca o sărbătoare împărătească, toţi creştinii prăznuiesc «Schimbarea la Faţă a Domnului Iisus Hristos», având ca semnificaţie deosebită, momentul în care Apostolii Mântuitorului, aflaţi pe Muntele Tabor, s-au convins că acesta nu este doar un prooroc al Lui Dumnezeu, ci, chiar Fiul Atotputernicului Dumnezeu! Sărbătoarea «Schimbarea la Față a Domnului» datează de la începutul secolului al IV-lea, atunci când Sfânta Împărăteasă Elena a zidit o biserică pe Muntele Tabor, iar, în diferite documente, sărbătoarea începe să fie menționată începând chiar din prima jumătate a secolului al V-lea, pentru că mai târziu s-a generalizat! Se spune, astfel, că pe Muntele Tabor, pe când Iisus Se ruga, Apostolii, moleşiţi de somn, tresar deodată la o privelişte nemaivăzută: chipul Mântuitorului s-a făcut altul, Faţa Lui strălucea ca soarele, iar hainele se făcuseră albe că zăpada. Şi imediat, s-au văzut că în această lumină, doi mari prooroci ai Vechiului Testament, Moise şi Ilie, care stau de vorbă cu Iisus despre patima şi moartea Sa în Ierusalim. Noi, creştinii, prăznuind «Schimbarea la Faţă a Domnului Iisus Hristos», avem datoria să ne însuşim însemnătatea ei şi să dăm noi înţelesuri credinţei noastre! Desigur, nu pentru Sine Însuşi a arătat Domnul, prin Schimbarea Sa la Faţă, Slava Dumnezeirii Sale în omenitate, ca fiind Cel slăvit dinainte de veci, pentru că El a vrut să arate la ce slavă înalţă în Sine firea omenească, iar prin aceasta, pe orice om! De aceea, Slava Schimbării la Faţă a Domnului este slava noastră în Domnul Iisus Hristos, de parcă Domnul ne-ar spune: „Iată cum o să fiţi”, pentru că în acest fel, ne vom arăta şi noi după cea de-a Doua Venire a lui Hristos, după învierea tuturor şi după reorânduirea a toate cele dumnezeieşti! Ca urmare, trebuie să ne schimbăm la faţă lăuntric în această viaţă, ca în cea viitoare să primim slava în care Şi-a arătat Domnul omenitatea Sa când S-a schimbat la Faţă, iar, toată grija noastră este să ne zidim după omul lăuntric (Rom. 7, 22), schimbându-ne la faţă în el din slavă în slavă de la Domnul Duhului (II Cor. 3, 18). De aceea, ne spune Domnul: „Eu lumină am venit în lume”, iar, adusă pe pământ, ea este lumina cunoaşterii dumnezeieşti. Dacă s-a întunecat mintea noastră de apăsarea păcatului, atunci, vine Domnul şi o luminează. Când în locul adevărului intră în minte minciuna, ea se întunecă, iar când adevărul se întoarce în ea, se luminează şi intră în slava minţii, care este cunoaşterea adevărului. Cu cât omul îşi însuşeşte mai mult adevărul, cu atât urcă mai mult, din slavă în slavă! Lumina Domnului, S-a revărsat asupra Sfinţilor Apostoli, iar prin ei şi asupra întregii omeniri, iar Domnul a înfiinţat pe pământ Sfânta Biserică, vindecătoarea, luminătoarea şi sfinţitoarea noastră! Toţi, cei care unindu-se cu Biserica, aşa cum este unit un mădular cu trupul, umblăm în duhul ei şi numai acela umblă în adevăr şi îşi pregăteşte fericirea în veşnicie! În această zi binecuvântată, să rostim cu toţi această Rugăciune: ,,Doamne Iisuse Hristoase, mă rog Ție în această zi de mare sărbătoare. Tu, care Te-ai Schimbat la Față în prezența ucenicilor Tăi: Petru, Iacov și Ioan, aleși de Tine să te însoțească pe Muntele Tabor, și Le-ai arătat lor că slava Ta se poate revărsa ca un mir asupra lumii, care să ne binecuvânteze viața de fiecare zi. La ceas de mare sărbătoare, te rog, Doamne Iisuse, Tu care ești cu adevărat Raza tatălui Tău, trimite asupra mea o rază din strălucitoarea Ta lumină, ca ea să mă călăuzească în clipele de supărare, când grijile mă sufocă şi când nu mai am spor în munca mea, când dușmanii mă pândesc sau când boala mă învăluie fără să știu. Ajută-mă, Doamne Iisuse Hristoase, să mi se împlinească și marea mea dorință (numește dorința). Ajută-mă în acest moment de cumpănă din viața mea și arată-mi drumul care să-mi schimbe cursul vieții, să nu mai am parte de întuneric, de pagubă, de boală și de răzbunarea dușmanilor adunați în jurul meu ca într-o șerpărie, Amin”! Sărbătoarea aceasta este prăznuită în Postul Adormirii Maicii Domnului, dar se face dezlegare la pește pentru bucuria praznicului. În popor, Sărbătoarea este privită şi ca începutul toamnei, iar, sub aspect duhovnicesc, ea este, prin excelenţă, sărbătoarea îndumnezeirii firii omeneşti şi a participării trupului trecător la bunătăţile veşnice!
Preot iconom stavrofor, Antonie FĂINIŞI, Parohia Strâmba-Jiu, Gorj

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here