Devenită tradiţională de aproape un deceniu şi jumătate, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitul Părinte Acad. dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, în ziua de sâmbătă, 14 septembrie 2024, la «Muzeul Crucilor» din satul Măceşu, oraşul Târgu-Cărbuneşti, Gorj, s-a desfăşurat Sărbătoarea Înălţării Preasfintei şi de viaţă dătătoarei Cruci, ca o binevenită prăznuire a unei importante sărbători din calendarul nostru creştin, ca o reverberaţie emoţională pentru oamenii locului, ca şi pentru cei veniţi de pe alte meleaguri. În incinta bisericii s-a făcut slujba de pomenire a numelor importante ale culturii şi ale artei româneşti, ca şi a unuia dintre fiii satului şi ctitor important al acestui muzeu, ing. Iuliu Călina, de acum veşnici în Împărăţia Cerului şi pomeniţi cu evlavie şi cu multă preţuire în momentele unei pioase reculegeri însoţită de o rugăciune smerită! După oficierea Sfintei Liturghii de către P.C Părinte Boiangiu Irinel Vasile, din Parohia Creţeşti, în biserica zidită prin strădania vrednicului de pioasă amintire şi smerită pomenire a ing. Iuliu Călina, slujba a fost săvârşită de către părintele paroh, pentru a înălţa Slavă Celui Preaînalt al cerului şi al pământului!
«La umbra Crucii Tale, eu, Doamne, vreau să vin…»!
Cu o smerită trăire pioasă, printre cei prezenţi în acest sanctuar al memoriei neuitării s-au aflat: dl. prof. Pompiliu Ciolacu, directorul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj (CJCPCT), dl. prof. Dănuţ Birău, primarul oraşului Târgu-Cărbuneşti, dl. jurist Ion M. Ungureanu, d-na Ana Călina şi fiica sa, conf. univ. dr. Carmen-Bărbăcioru Călina şi alţii. Memoria pare uşor nedumerită şi puţin mâhnită de faptul că la sărbătoare au lipsit oficialităţi de primă mărime ale instituţiilor judeţene, cu toate că harnicii organizatori ai acestei manifestări deosebite au dorit acest lucru, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj (CJCPCT), în colaborare cu Primăria şi Consiliul Local ale Orașului Târgu-Cărbunești, prin strădania plină de dăruire a d-lui prof. Pompiliu Ciolacu, etnolog şi director al CJCPCT Gorj, cel care a avut ideea înființării unui astfel de muzeu unicat în România, împreună cu neuitatul vrednic de pomenire ing. Iuliu Călina, amintit cu emoţie şi cu aleasă veneraţie, ori de câte ori este nevoie de către cei care onorează cu prezenţa lor acest minunat sanctuar al neuitării! Aici se află cruci din lemn, vechi de aproape două secole, aşa cum este cea mai veche şi mai reprezentativă cruce expusă în Muzeul de la Măceşu, tip troiţă, adusă din comuna lui Tudor Vladimirescu. Pe bună dreptate, domnul Pompiliu Ciolacu a spus că sfintele cruci din lemn îndeplinesc funcţii ale sacralităţii şi ale apărării de duhurile rele, fiind plasate la răspântii de drumuri, la intrări în sate, la cimitire sau în alte puncte importamte ale localităţilor rurale din ţara noastră! Domnia sa a mai precizat că: ,,De fiecare dată, în fiecare zi de 14 septembrie, trăim acest moment de Înălţare a Sfintei Cruci! Aici este Muzeul Crucilor, unic în România, iar, Centrul Judeţean pentru Conservare, împreună cu Primăria şi cu Consiliul Local, fac un lucru minunat, de a pomeni an de an, marii oameni de cultură şi artă ai ţării”, amintind faptul că acela care a dăruit aproape totul pentru amenajarea acestui Muzeu excepţional, zidind chiar o biserică în faţa căreia îşi afă odihna netulburată, minunatul şi destoinicul om care a fost şi rămâne ing. Iuliu Călina, plecat prea devreme dintre noi, demnitarul cu iniţiativă care a exprimat dăruirea şi implicarea fără oprelişti în faţa provocărilor vieţii acesteia frământate şi trecătoare, motiv pentru care invocarea numelui său constituie o datorie permanentă şi de o mare responsabilitate pentru organizatorii acestei manifestări!
,,Ne aflăm la Măceşu, ne aflăm într-un loc încărcat de spiritualitate”!
În cuvântul adresat celor prezenţi, domnul Dănuţ Birău, primarul oraşului Târgu-Cărbuneşti a început prin a spune că această zi e un prilej de aducere aminte de oamenii care au fost printre noi şi care în trecerea lor pe acest pământ au lăsat în urmă unele dovezi materiale sau spirituale, de care merită să ne aducem aminte la aceste sărbători! ,,Sigur, ne aflăm la Măceşu, ne aflăm într-un loc încărcat de spiritualitate, a precizat domnia sa, pentru că aici, alături de această ctitorie pe care familia Călina a lăsat-o oamenilor din acest sat, domnul Pompiliu Ciolacu a reuşit cu multă dăruire să realizeze un loc unic, unde s-au strâns cruci din toate colţurile ţării, cruci foarte vechi pe care încercăm să le păstrăm cât mai bine, pentru a rămâne urmaşilor noştri! Trăim nişte vremuri urâte, nişte vremuri în care viaţa ne arată tot timpul, cât poate fi de scurtă, iar, lucrul acesta ar trebui să ne facă să gândim tot timpul că viaţa trebuie trăită în pace şi înţelegere, ca să lăsăm de o parte micile sau marile orgolii pe care le avem şi supărările, ca să încercăm să avem prieteni în această viaţă, pentru că e câte odată târziu şi ne dăm seama că nu mai avem timp ca să ne împăcăm sau să-i înţelegem pe cei aproape de noi”, a subliniat vorbitorul, concluzionând prin faptul că viaţa e şi frumoasă, dar, de multe ori ne arată şi momente mai puţin plăcute peste care căutăm să trecem cu bine! ,,Vă spun tuturor, să fiţi sănătoşi, să ne gândim la cei dragi nouă, dar, care nu mai sunt printre noi! Să trăim la maxim, fiecare clipă a vieţii care ne este dată”, a încheiat edilul oraşului!
,,Aş vrea să pun un accent deosebit pe poziţia Măceşului, a cărui istorie s-a împletit cu istoria localităţilor din jur”!
În continuare, într-un discurs dinainte pregătit cu temeinicie, domnul jurist Ion M. Ungureanu, fost primar al oraşului Ţicleni, a pornit de la faptul că participă de fiecare dată cu emoţie la această sărbătoare, iar, pentru a justifica această mărturisire, a citit în faţa participanţilor versurile cunoscutei cântări a bisericii noastre: «La umbra Crucii Tale, eu, Doamne, vreau să vin/ Să-mi plâng mereu trecutul şi Ţie să mă-nchin…”, după care a reiterat faptul că s-a vorbit despre rolul acestui muzeu, fiind unicul muzeu din ţară, deci, putem spune că e muzeu naţional, pentru că: ,,El reprezintă fapta apostolică a domnilor Iuliu Călina şi Pompiliu Ciolacu, deoarece crucea este indispensabilă creştinismului şi bisericii! Crucea este «drapelul» prin care domnul nostru Iisus Hristos a învins moartea şi ne-a dat învierea”! Pentru a întări cele afirmate, domnul jurist Ion M. Ungureanu a avansat propunerea ca domnul Pompiliu Ciolacu să apeleze la omologii de la judeţe ca să nominalizeze cel puţin două persoane emblematice, decedate, din istoria lor, pentru a fi nominalizate la Muzeul Crucilor de la Măceşu! Ca urmare, a spus vorbitorul: ,,Memoria domnului Iuliu Călina trebuie dusă mai departe, nu numai pentru ctitoriile de la Măceşu, pentru că suntem în sfântul lăcaş ctitorit de dânsul, pentru că şi-a pus sufletul şi la Muzeul Crucilor, dar, trebuie să ne gândim şi pentru nesomnul, strădania familiei sale, ca în fiecare dimineaţă, la prima oră, fiecare locuitor să găsească pâinea «cea de toate zilele», caldă şi proaspătă” a precizat domnia sa! În continuare, domnul Ion M. Ungureanu a prezentat o veritabilă «lecţie» de istorie, o expunere narativă despre aceste locuri «încărcate de istorie», spunând următoarele: ,,Aş vrea să pun un accent deosebit pe poziţia Măceşului, a cărui istorie s-a împletit cu istoria localităţilor din jur, inclusiv cu a Ţiclenilor! Ştiţi că Măceşu se află desupra Tunşilor! Cred că Alexandru Ştefulescu, în «Gorjul istoric şi pitoresc», afirmă că «Tunşii de Sus s-au numit şi Agoia», cu o referire la Măceşu, cred eu! În unele perioade, localităţile Creţeştilor şi Ţiclenilor formau o singură comună! Numele comunei era stabilit în funcţie de satul din care provenea primarul! Atestările arheologice ale acestor 
locuri datează din paleolitic-neolitic! Mă voi referi la cele documentare, care sunt destul de vechi! Să reflectăm şi asupra unor toponime simbolice, dar, aflate la distanţă de «o praştie» de Muzeul Crucilor! Deci, toponime ca «Valea Tunsului», şi Tunşi, care se referă la scurtarea bărbii, a părului, un fel de temniţă, închisoare, puşcărie, sau «ţeapă», par lung, care se foloseşte ca instrument de tortură, «curte», un spaţiu împrejmuit al unui suveran!… Concluzia e că la Curteana a fost o anexă zonală a curţii domneşti, de administrare a zonei! Consider că se poate administra un adevăr! Cred că iubitorii de istorie ar trebui să se aplece asupra acestor probleme! Când se va scrie istoricul Muzeului Crucilor, cred că pot fi incluse şi aceste «circumstanţe» locale şi constatări logice, care completează istoria Gorjului! Cum toţi cei nominalizaţi pe crucile de la muzeu au murit ca buni români, iar, veşnică să le fie pomenirea din neam în neam şi Dumnezeu să-i ierte”, a concluzionat cu elocinţă, domnul Ion M. Ungureanu! Da, domnule jurist, dar, cum «se poate administra un adevăr», când mass-media ne asaltează ci ştirici ale minciunilor sfruntate şi ale manipulării, în timp ce noi dorim ca să ne luminăm sufletul şi în acelaşi timp să ne gândim la cei care au cutezat la acest proiect unic, poate ca un îndemn de a fi noi înşine, însufleţiţi de cei care au fost înaintea noastră şi pe care Dumnezeu să-i odihnească în pace, să le dăruiască viaţă veşnică în Împărăţia cerurilor!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
