Sâmbătă, 21 noiembrie 2015, la Hramul «Intrarea în Biserică a Maicii Domnului» Mănăstirea Lainici a îmbrăcat haine de sărbătoare, iar Sfânta Liturghie a fost oficiată de către PS Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, împreună cu un sobor ales de preoți, călugări și diaconi, în acordurile celor două grupuri psaltice ale Catedralei Episcopale din Drobeta-Turnu-Severin. Așa cum a subliniat Părintele Arhimandrit Ioachim Pârvulescu, Starețul Mănăstirii Lainici: “Această minunată Sărbătoare încununează prinosul nostru de mulțumire pentru Maica Domnului, ocrotitoarea sfintei noastre mănăstiri, iar osteneala obștei de călugări este ca o aleasă rugăciune de Slavă și de mulțumire închinată Lui Dumnezeu”!
“O mănăstire cunoscută, o mănăstire frumoasă, așezată într-un loc pitoresc”
La începutul cuvântului său de învățătură duhovnicească, PS Nicodim le-a spus celor peste două sute de credincioși veniți din Gorj și din Hunedoara: “Iubiți credincioși! Ne întâlnim, astăzi, la Mănăstirea Lainici, la hramul acestei mănăstiri! Sigur, cel mai mare hram este «Schimbarea la față», dar acela e hramul de la Schitul «Locurele», iar aici, în, când s-a pus piatra de temelie a vechii biserici, Sfânta Mănăstire a fost hărăzită cu purtarea de grijă a Maicii Domnului, mai exact, «Intrarea în biserică a Maicii Domnului», Sărbătoarea pentru care noi, astăzi, am venit aici! Când s-a pus piatra de temelie la această biserică, la această catedrală a Lainiciului, Hramul a fost numit «Izvorul Tămăduirii». Sigur, că tot aici sărbătorim și unul dintre sfinții canonizați ai Bisericii noastre, Sfântul Irodion! Așa se face că de patru ori, venim aici la hram, la Mănăstirea Lainici! O mănăstire cunoscută, o mănăstire frumoasă, așezată într-un loc pitoresc, dar, totodată, într-un loc istoric. Un loc în care s-au înălțat la ceruri, de-a lungul sutelor de ani, rugăciunile săvârșite de frații și părinții care au lăsat lumea și au venit aici pentru Dumnezeu, să fie cu Dumnezeu, punând accentul pe rugăciune, fie săvârșită în chilie, fie săvârșită în sfânta biserică, în timpul celor șapte laude și mai ales în timpul Sfintei Liturghii, când Domnul Iisus Hristos Se jertfește euharistic, pentru noi, oamenii! Iubiți credincioși, prin prezența noastră aici, în această zi de sărbătoare, ne aducem aminte de părinții Născătoarei de Dumnezeu, Ioachim și Ana, care au născut-o la bătrânețe pe Fecioara Maria și au adus-o la templu, pentru că ei făgăduiseră, Îi promiseseră Lui Dumnezeu, în rugăciunile puternice pe care le-au făcut, că indiferent ce vor avea, băiat sau fetiță, o vor afierosi Domnului”!
“Să ne bucurăm de împlinirea rugăciunilor, cu mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu, Fecioara Maria”
În profunzimea cuvântului său de învățătură, PS Nicodim a spus că tocmai prin intrarea în biserică, adică, în templu a Născătoarei de Dumnezeu, preoții de acolo au înțeles că Ea trebuie să rămână într-un spațiu amenajat fecioarelor, că ea trebuie să rămână Fecioară și că nu trebuie să se căsătorească! Pentru acest motiv, după ce nu mai avea voie să stea la templu, au încredințat-o bătrânului Iosif. Deci, preoții care i-au înfruntat pe Ioachim și Ana, au primit-o în cele din urmă pe fiica lor! Acest lucru ne duce cu gândul la credință, la râvna pe care au avut-o cei din Vechiul Testament, fiindcă și ei mergeau la slujbe la templu! “La fel și noi, cei de azi, venim la hramurile mănăstirilor, unde mergem de câteva ori pe an, parcurgem un drum, pentru că este sărbătoare și avem ocazia să vorbim cu Dumnezeu, să-I spunem Lui ceea ce noi dorim, ne dezvăluim sufletul înaintea tronului Preasfintei Treimi! Iar când mergem acolo unde Maica Domnului este ocrotitoare, cum este și aici, sau când mergem la o mănăstire construită în cinstea unui sfânt care este patron și mijlocitor, și este serbat, îl rugăm pe sfânt și pe Maica Domnului ca să ne ajute cu rugăciunile, odată cu dezvăluirea sufletului! Când Îi spunem Lui Dumnezeu ceea ce dorim noi, constatăm că și Sfânta Ana se ruga cu toată străpungerea de inimă. Deducem prin aceasta, iubiți credincioși, că cel mai important lucru, cea mai importantă faptă este rugăciunea, pe care suntem îndatorați să o facem și la casele noastre! Rugăciunea, se pare că s-a «împuținat» în vremea noastră! Să ne întrebăm: de ce, oare, astăzi, oamenii se roagă mai puțin, fie acasă, fie la biserică? Cine se roagă acasă, se roagă și la biserică, iar, cine nu se roagă, n-o face nici acasă, nici la sfânta biserică din parohia sa! Poate, când ajunge la o mare încercare, la un mare necaz! Iubiți credincioși! Dacă cercetăm scrierile Sfinților Părinți, vom constata că nu ne putem ruga din cauza păcatelor! Păcatul este acela săvârșit, și de aceea nu poate omul să vină la biserică! Nici nu îngenunchează la el acasă, ca să se roage Lui Dumnezeu! Păcate pe care nu le știe decât el și Dumnezeu! Prin urmare, ce trebuie făcut? Ca să putem să ne rugăm, o primă condiție este aceea de a ne pocăi! După un sfânt părinte, pocăința înseamnă a spune «nu» păcatului! Este vorba și de păcatele mici! Să reținem: nu, păcatului! A doua condiție, ca să fie rugăciunea ascultată, este aceea de a fi împăcați cu toată lumea și să nu judecăm pe nimeni! Sau să ne lăudăm cu rugăciunile făcute! Numai așa, prin profunzime, poate creștinul să ajungă la ceea ce Sfântul Ioan Gură de Aur numește «înțelegerea cea duhovnicească a lucrurilor»! Când omul primește de la Dumnezeu acest «dar» de «înțelegere duhovnicească a lucrurilor», el se roagă, cugetă și are o altă înțelepciune! Deci, avem datoria de a fi împăcați între noi! Și după aceea începem rugăciunea! David Îl lăuda pe Dumnezeu de șapte ori! Cădea în genunchi la fiecare ceas și se ruga Lui Dumnezeu! Și noi suntem îndatorați să spunem rugăciunea în fiecare zi, dimineața și seara! Să-L lăudăm și să-L slăvim pe Dumnezeu pentru atâtea lucruri minunate pe care Le-a făcut pentru noi! După aceea, să ne rugăm pentru vrăjmași! Apoi, Îi spunem Lui Dumnezeu, tot ce vrem noi să împlinească în viața noastră! Există cărți despre «rugăciune și trezvie», iar după aceea vine Harul Lui Dumnezeu! Observăm că în timp ce ne rugăm, vin gânduri asupra noastră! Cum trebuie să ne rugăm? Să avem conștiința că înaintea noastră este Dumnezeu în persoană! Să te înfățișezi cu frică și pregătit înaintea Lui Dumnezeu, înaintea Lui Iisus Hristos, Împăratul împăraților. Vine vrăjmașul diavol și duce o luptă cu fiecare dintre noi, când în timpul rugăciunii apar în mintea noastră tot felul de griji. Prin urmare, suntem oameni, auzim multe lucruri, iar prin mintea noastră trec zilnic 60.000 de gânduri! Să spunem: «Doamne, ajută-mă să ies din robia cumplită a cugetelor»! A cugetelor fără folos! De aici se ajunge la trezvie, când omul vorbește direct cu Dumnezeu! Să încercăm să vorbim cu Dumnezeu”, a evidențiat Preasfințitul Arhiereu, pentru a concluziona: “Să ne ajute Dumnezeu să sporim în rugăciune, și orice probleme sunt, să sporim în rugăciunea noastră, fie la noi acasă, fie la biserică, să luăm Psaltirea și să sporim în rugăciune, iar dorința noastră, cu siguranță că va fi împlinită. Să ne bucurăm de împlinirea rugăciunilor, cu mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu, Fecioara Maria, care în templu s-a rugat de la vârsta de trei ani, Amin”!
Profesor, Vasile Gogonea
