,,Întru naștere fecioria ai păzit,
Intru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare.
Sculatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții,
Și cu rugăciunile tale, izbăvești din moarte sufletele noastre”.
După o perioadă de post și rugăciune, timp de două săptămani, creștinii ortodocși de pretutindeni se bucură de marele praznic al Adormirii Maicii Domnului, momentul în care Maica Vieții se mută cu trupul și cu sufletul la Fiul ei și Dumnezeul nostru.
Biserici și mănăstiri din Gorj cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului’’
Între așezămintele monahale și lăcașurile de cult religios din județul Gorj care își sărbătoresc hramul joi, 15 august a.c., se află mănăstirile Polovragi, Tismana și Dealu Mare din județul Gorj, precum și bisericile, cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului”, din zona Vădeni a municipiului Târgu Jiu, și cea aparținând Garnizoanei Militare. De altfel, ,,Adormirea Maicii Domnului” este unul dintre cele mai îndrăgite sărbători și praznice, numeroși credincioși din țara noastră sărbătorindu-și cu aceeași ocazie ziua onomastică.
Slujbă oficiată de către ÎPS Irineu, la Tismana
La mănăstirea Tismana, veche vatră monahală de la noi, ÎPS Părinte Acad. Dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, în fruntea unui ales sobor de preoți și diaconi, slujește Sfânta Liturghie arhierească, la fel ca în fiecare an, în mijlocul a numeroși credincioși gorjeni și nu numai. De altfel, credincioșii au avut ocazia, încă din ajunul marii sărbători, miercuri, 14 august 2024, să participe cu bucurie și la slujba Vecernicei Mari unită cu Litia, în biserica sfintei mănăștiri ctitorită de către Sfântul sfințit NICODIM de la Tismana.
Semnificația sărbătorii din 15 august
Sărbătoarea ortodoxă a Adormirii Maicii Domnului este apropiată de ceea ce romano-catolicii numesc Ridicarea la cer a Fericitei Fecioare Maria. În conformitate cu Sfânta Tradiție, Maica Domnului a trecut la cele veșnice ca orice ființă omenească, „adormind”, așa cum indică și numele sărbătorii. Ea a murit așa cum mor toți oamenii, nu în mod „voluntar” ca Fiul ei, ci prin necesitatea naturii ei umane muritoare care este indisolubil legată de stricăciunea acestei lumi. Apostolii Domnului Iisus Hristos au fost aduși în mod miraculos la acest eveniment și au fost cu toții prezenți, cu excepția Sfântului apostol Toma, atunci când Maica Domnului a trecut din această viață. Apoi, ea a fost înmormântată, iar apostolul Toma a ajuns câteva zile mai târziu; dorind să o vadă încă o dată, i-a convins pe ceilalți să deschidă mormăntul Maicii Domnului. Atunci Apostolii au descoperit că trupul Ei nu mai era în mormânt. Acest moment este pentru noi pârga (primul rod) al învierii de obște a credincioșilor, care va avea loc după a doua venire a lui Hristos. Praznicul poartă numele de Adormirea Maicii Domnului, pomenind trecerea ei din această viață, cuvântul „Adormire” traducând grecescul Koimisis, care înseamnă adormirea întru moarte (de aici vine și cuvântul cimitir). Biserica Romano-Catolică preferă să numească acest eveniment ridicare la cer (lat. assumptio, literal „primire” [în cer]) întrucât, ținând seama de dispariția trupului Maicii Domnului din mormânt, consideră că Ea a fost înălțată cu trupul la Cer. La fel ca și în cazul Nașterii Prea Sfintei Fecioare Maria sau în cazul Intrării în Biserică a Maicii Domnului, nici pentru Adormirea Maicii Domnului nu există referințe istorice sau biblice pentru această sărbătoare. Biserica Ortodoxă propovăduiește că Maica Domnului este fără de păcat, dar și că Fecioara Maria a avut nevoie cu adevărat să fie mântuită de Hristos – mântuită de încercări, suferințe și moarte din lumea aceasta. Ea a murit cu adevărat și apoi a fost luată la Cer de Fiul ei, ca Maică a Vieții, și ia deja parte la viața fără de sfârșit din Împărăția Cerurilor. Această viață în rai este pregătită și promisă tuturor celor care „ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și îl păstrează”.
Slujbele prăznuirii Adormirii Maicii Domnului
În seara sărbătorii, se slujește o Vecernie care cuprinde trei citiri din Vechiul Testament care au înțelesul în Noul Testament:
În Facerea XXVIII,27-44 – Scara lui Iacov care unește cerul cu pământul, simbolizează unirea lui Dumnezeu cu omul, unire realizată pe deplin și perfect în Maria Născătoarea (Purtătoarea) de Dumnezeu. „Ce minunat este acest loc! Aceasta este casa lui Dumnezeu și poarta raiului!”
În Iezechiel XXXXIII, 27-44 – este descrisă viziunea cu Templul cu ușa spre Răsărit, întotdeauna închisă și plină de slava lui Dumnezeu, care o simbolizează pe Maica Domnului.
Pentru textul din Proverbe IX, 1-11 Maria este cu “casa” pe care Înțelepciunea Divină și-a zidit-o sieși.
Atunci când se slujește Utrenia, în dimineața sărbătorii, se citește din Luca I, 39-49, 56. Acest text este citit la toate sărbătorile Maicii Domnului și conține spusele Maicii Domnului: “Şi a zis Maria: ,,Mărește sufletul meu pe Domnul. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile…”. În unele biserici există obiceiul de a se binecuvânta flori în ziua acestei sărbători, dar înainte de Sfânta Liturghie.
La Liturghie, se citește din Apostol de la Filipeni II, 5-11 unde se vorbește despre “Gândul acesta să fie în voi care era și în Hristos Iisus, care Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o știrbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, și la înfățișare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, și încă moarte pe cruce. Pentru aceea, și Dumnezeu L-a preaînălțat și I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cerești și al celor pământești și al celor de dedesubt. Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl.”
Citirea din Sfânta Evanghelie este luată din Luca X, 38-42 și XI, 27-28, citite împreună. Și aceste texte sunt citite întotdeauna la sărbătorile închinate Maicii Domnului. În acest text, Domnul spune, “binecuvântați sunt aceia care aud cuvântul Domnului și îl păzesc!”
Sărbătoarea “Adormirii Maicii Domnului” în România
Praznicul Adormirii Maicii Domnului este una din cele mai îndrăgite sărbători pentru credincioșii ortodocși români, mai ales datorită evlaviei deosebite a românilor față de Născătoarea de Dumnezeu. Un foarte mare număr de biserici și de mănăstiri poartă acest hram. În multe locuri, cu această ocazie se organizează pelerinaje la mănăstirile care își sărbătoresc astfel ocrotitoarea. Sate și comunități întregi vin împreună în aceste pelerinaje. Credincioșii vin încă din pre-ziua Praznicului, în 14 august, și participă la slujbe, care în multe locuri au un fast deosebit. Astfel, slujba Vecerniei se prelungește cu o Priveghere care în unele locuri durează până foarte târziu în noapte sau chiar toată noaptea. La slujba din 14 august se mai cântă în multe biserici și mănăstiri din România și Prohodul Maicii Domnului, o cântare special alcătuită pentru noaptea dinaintea praznicului, construită după modelul Prohodului Domnului și pusă pe linia melodică a celor trei stări ale acestuia. În pauzele dintre slujbe, credincioșii cântă, în unele locuri, și alte cântări (extra-liturgice) închinate Maicii Domnului, numite în Ardeal pricesne care exprimă grija Născătoarei de Dumnezeu pentru oameni, precum și afecțiunea profundă a credincioșilor față de Cea pe care o numesc Măicuța Domnului. Unele dintre acestea sunt de o surprinzătoare familiaritate: „Am venit, Măicuță, să ne mai vedem / și să-ți spunem dorul pe care-l avem…”. Poate cel mai cunoscut pelerinaj de Adormirea Maicii Domnului este, în România, cel de la mănăstirea NICULA, păstrătoarea unei cunoscute Icoane făcătoare de minuni a Maicii Domnului Aici credincioșii se adună cu sutele de mii. Foarte mulți, în semn de evlavie față de Maica Domnului, al cărei ajutor îl cer și îl primesc, fac, la vremea praznicului, înconjurul bisericii (o dată sau de trei ori) în genunchi, așteptând apoi cu răbdare ore și chiar zile la rând pentru a ajunge să se închine Icoanei Maicii Domnului. În afara slujbelor, în ziua praznicului se organizează în multe locuri, pe lângă mănăstiri sau și în orașe, târguri și serbări populare.
Să cinstim și noi așa cum se cuvine pe Maica Vieții, prietena sărmanilor, ajutătoarea celor neputincioși, hrănitoarea celor străini, tămăduitoarea celor bolnavi și ocrotitoarea tuturor creștinilor, astfel încât să putem zice împreună cu cetele îngerești:
,,Pe Născătoarea de Dumnezeu, cea întru rugăciuni neadormită și întru folosințe de nădejde neschimbată
Mormântul și moartea nu au ținut-o.
Căci, ca pe Maica Vieții, la viață a mutat-o
Cel ce S-a sălășluit în pântecele ei cel pururea fecioresc”
Marius Stochițoiu, Profesor drd. în teologie