Sâmbătă, 4 octombrie, Mănăstirea «Vișina» din Județul Gorj, cu Hramul «Sfânta Treime», al cărei ctitor și îndelung ocrotitor este Sf. Nicodim cel sfințit de la Tismana, a trăit clipe de o aleasă bucurie duhovnicească ce au încălzit inimile și au luminat sufletele celor câteva sute de credincioși veniți din toate colțurile țării, deoarece a fost oficiată Sfânta Liturghie și a fost sfințită noua biserică a mănăstirii de către ÎPS Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un sobor numeros de preoți și diaconi, care au ridicat slavă Lui Dumnezeu și a mulțumit pentru binefacerile Sale, în acordurile psaltice ale Corului Catedralei Mitropolitane din Craiova!
“Esența bisericii este aceea de a fi locul în care Dumnezeu locuiește”
Cu acest prilej a fost hirotonit preot părintele Iulian Miloșescu, pe seama Parohiei Jupânești(Gorj) și ipodiaconul Nicolae Ciupagea a fost prosiherisit diacon! Părintele stareț al Mănăstirii «Vișina», ieromonahul Irodion Breaz a fost hirotesit Protosinghel. După ce s-a dat citire Actului de sfințire a bisericii, de către Preacucernicul Părinte Protoiereu, Marian Mărăcine, au fost acordate gramate chiriarhale de mulțumire: d-lui Primar, ing. Constantin Bobaru, Preacuviosului Părinte Melchisedec Suparschi și unui număr de mireni care au contribuit la înălțarea și la înfrumusețarea sfântului lăcaș de aleasă închinare și de smerită rugăciune! În vorbirea sa de caldă mulțumire și de adâncă recunoștință, Starețul Protosinghel, Irodion Breaz, a accentuat ideea că: “Esența bisericii este aceea de a fi locul în care Dumnezeu locuiește, în care oamenii vorbesc cu El prin rugăciune. Biserica este locul în care Dumnezeu își manifestă Slava Sa! De aceea, le mulțumim tuturor acelora care în decursul acestor ani au fost alături de noi și ne-au sprijinit, fie material, fie cu gândul cel bun”!
“Sf. Nicodim a zidit această sfântă mănăstire cu credință, se vede și astăzi”
În Cuvântul de aleasă învățătură arhierească, pe care îl redăm ceva mai pe larg pentru frumusețea bineplăcută Lui Dumnezeu și pentru invitația pilduitoare la credință, ÎPS Părinte dr. Irineu s-a adresat credincioșilor veniți la sfânta mănăstire și a înălțat Slavă Bunului Dumnezeu, Duhului Sfânt și Preasfintei Treimi, prin cuvintele: “Preacuvioase Părinte Exarh, Preacucernice Părinte Protoiereu, Precuvioase Părinte Stareț Irodion Protosinghelul, Domnule Primar, iubiți frați și surori! Astăzi este împlinirea multor ani de așteptare, de rugăciune a celor care au viețuit în locașul acesta, Mănăstirea «Vișina». După zeci de ani, sute chiar, mănăstirea aceasta își revine, se va naște din nou, și în jurul acestor ruine ale bisericii vechi a mănăstirii înflorește din nou viața călugărească! Și iată, cum constatăm cu toții, se reface șirul lung al înaintașilor noștri, și apoi, mai departe, prin noi, urmașilor noștri! Putem spune, în aceste momente, cuvintele Sf. Evanghelist Luca din Sfânta Evanghelie de astăzi: «Și erau cu toții uimiți și-L slăveau pe Dumnezeu! Și plini de frică ziceau: Astăzi, am văzut lucruri minunate și de nespus!». Într-adevăr, astăzi, suntem uimiți de lucrarea Lui Dumnezeu, Care nu părăsește niciodată lucrarea sfinților, care nu părăsește niciodată rugăciunile sfinților și ostenelile lor. Dacă aici, cu câteva sute de ani, Sfântul Nicodim a zidit mănăstire pentru călugări, împreună cu ucenicii săi, pe când trecea prin Defileul Jiului, ca să ajungă la Prislop, mai apoi, urmașii celor pe care Sfântul i-a lăsat aici ca să străjuiască, atât pentru apărarea credinței, cât și pentru identitatea noastră românească, ca mai apoi, mănăstirea să intre într-o «adormire», să intre într-o altă fază de tăcere. Ruinele acestea ne povestesc firul istoriei, ne aduc aminte de râvna înaintașilor și ne mărturisesc, cât de mult noi trebuie să stăruim în rugăciune, în evlavie și în frică de Dumnezeu, ca Preabunul să primească jertfa noastră și să o rânduiască spre veșnicie! În rugăciunea de la sfințirea bisericii, am auzit cele spuse și rugăciunile noastre cele ridicate către ceruri, pentru ca Dumnezeu să facă acest «sfânt altar», să fie păzit în veșnicie. Și jertfele care se vor ridica pe el să fie primite la ceruri! Ca întotdeauna, El să caute spre cei care se roagă în biserica aceasta, să asculte rugăciunile lor, să le primească și să le răsplătească! Biserica, la sfințire, primește un înger păzitor! De asemenea, bisericii, la sfințire, i se aprinde o candelă, biserica însăși devenind o făclie de lumină, o scară cerească! Cum constatăm, ruinele de aici au păstrat flacăra credinței, au păstrat îngerul păzitor și candela nu s-a stins, chiar dacă viața călugărească și oamenii au trecut ani de zile indiferenți pe lângă acest «sfânt altar»! Cum Dumnezeu nu-i părăsește niciodată pe oameni, nici pe noi nu ne-a părăsit, nici pe poporul nostru și nici biserica aceasta! Așadar, în această sfântă zi, ne bucurăm, ne uimim și-L slăvim pe Dumnezeu! Căci lucruri minunate am văzut astăzi! S-a reînnoit firul acesta, lanțul tuturor celor care au trecut pe aici și au mulțumit Lui Dumnezeu! Ctitorii sunt de la voievozi până la vlădici, la călugări și la credincioși. Unii dintre ei au rămas cunoscuți în filele de istorie, alți au rămas însemnați pe pomelnice, iar alții, mulți, sunt înscriși în ceruri! Deci, ctitorii acestei sfinte mănăstiri se înmulțesc! De la Sf. Nicodim la cei de astăzi, la Părintele Melchisedec, care s-a ostenit aici, la Părintele Irodion, și la alții, pe care Dumnezeu îi va chema ca să își spună osteneala și nevoința lor, și să primească, în schimb, răsplată veșnică în ceruri! Toți laolaltă, de la Sf. Nicodim și până astăzi, sunt cuprinși de credință! Numai credința ne face să ridicăm asemenea lăcașuri, și tot credința este aceea care păstrează lăcașul sfânt. Dacă Sfântul Nicodim a zidit această sfântă mănăstire cu credință, se vede și astăzi! Chiar dacă timpul și-a spus cuvântul și-a erodat zidurile”!
“Să-I mulțumim Lui Dumnezeu cu credință, să mulțumim și Sfântului Nicodim, cel care a zidit împreună cu ucenicii săi această sfântă mănăstire”
După ce a evocat învățătura textului Evanghelic ce s-a cântat la Sfânta Liturghie, despre vindecarea bolnavului adus de către prietenii săi la Mântuitorul Hristos, Chiriarhul Eparhiei Olteniei a întărit ideea că e bine ca și noi, cei de astăzi: “Prin această minune a renașterii acestei mănăstiri, care și ea a fost vindecată, să ne bucurăm de reluarea circuitului vieții bisericești aici, în acest loc, căci aceasta este pe deplin o vindecare! O întărire a celor care au fost înainte, a celor care sunt astăzi și a celor care vor urma după noi. Așadar, fraților și surorilor, în această sfântă zi, să-I mulțumim Lui Dumnezeu cu credință, să-I aducem prinos de recunoștință pentru darurile Sale cele bogate, și să mulțumim și Sfântului Nicodim, cel care a zidit împreună cu ucenicii săi această sfântă mănăstire, ca și tuturor celor care au contribuit în decursul secolelor la înfrumusețarea acestui lăcaș, inclusiv celor din vremea noastră! Așadar, felicităm pe Părintele Mitropolit Nestor, cel care este astăzi în bucurii, în ceruri, pentru că a avut acest gând și această dorință de a ridica din nou Mănăstirea «Vișina». Felicităm pe Părintele Melchisedec, părinții de aici, pe Părintele Exarh, părintele stareț și pe toți cei care au contribuit! Dumnezeu să le răsplătească tuturor, și dumneavoastră să vă dăruiască sănătate, pace, bucurie și mai ales milostivire de la Dumnezeu, Mântuitorul nostru, Amin”! În încheierea slujbei de sfințire, maicile ostenitoare și preacuvioșii părinți au oferit pachete credincioșilor veniți la slujbă, iar în trapeza mănăstirii a fost așezată masă cu bucate alese!
Profesor, Vasile Gogonea
