Marți, 3 mai 2016, în cea de-a treia zi de Paști, pe o zi ploioasă și rece, credincioșii sosiţi la Mănăstirea Lainici sau aflaţi în trecere pentru a se închina și pentru a prăznui de ziua Sfântului Cuv. Irodion, supranumit «Luceafărul Olteniei», ocrotitorului spiritual al sfântului lăcaș, cu dăruire au înfruntat vremea neprilenică şi s-au adăpostit sub umbrele în fața altarului de vară din curtea mănăstirii, unde a fost săvârșită Sfânta Liturghie Arhierească de către Înaltpreasfinţitul Părinte dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un sobor ales de înalți ierarhi din care au făcut parte: ÎPS Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, PS Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, PS Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților, PS Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei, PS Emilian Lovișteanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, împreună cu un sobor de preoți și călugări din Sfânta Mănăstire Lainici, iar cântările liturgice și acordurile la strană au fost asigurate de către Grupul psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Mucenic Dimitrie» din Craiova!
“Sfânta Înviere este piatra de temelie a învățăturii noastre creștine”
Adresând un cuvânt de aleasă învățătură Arhierească în care a fost evidenţiată semnificaţia Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ÎPS Părinte dr. Irineu a pornit de la premisa că acest praznic împărătesc a cuprins întreaga lume, văzută și nevăzută, dar, în acelaşi timp, ne cuprinde și pe noi în sfințenie, în bucurie și în fericire cerească, fiindcă Acela care a Înviat din morți, nu mai moare și ne dă 
posibilitatea ca și noi să înviem și să ne ridicăm la Tatăl Cel Ceresc, în această familiaritate sfântă de copii ai Lui Dumnezeu, de copii ai Împăratului Ceresc. Accentuând faptul că Lumina Învierii umple de Slavă întreaga făptură omenească, Mitropolitul Olteniei a spus: “Și ziua de astăzi, închinată Sfântului Irodion, care și el este cuprins în taina luminii cerești, este în lumină, pentru că toți sfinții sunt în lumină, sunt pătrunși de Harul Duhului Sfânt, și rămân veșnic în lumina cerească, pentru că Împărăția Lui Dumnezeu este împărăția luminii, împărăția bucuriei cerești, veșnice și nemuritoare. Astfel că, Harul Duhului Sfânt care s-a revărsat prin firea umană a Mântuitorului Iisus Hristos dăinuiește în biserică și se împărtășește tuturor celor care cred și-L mărturisesc pe Mântuitorul Iisus Hristos, ca Domn și Dumnezeu adevărat. Deci, mai înainte de toate, Mântuitorul Hristos S-a sfințit pe Sine Însuși, cum spune El Însuși: «Pentru ei mă sfințesc pe mine Însumi»! Deci, această sfințire nu este altceva decât pătrunderea firii omenești de Harul Dumnezeiesc, treptat, și în chip desăvârșit prin Sfânta Înviere. De atunci, din momentul acela, firea umană a Mântuitorului Hristos este iradiantă, revarsă Harul Duhului 
Sfânt, rază de lumină cerească pentru întreaga fire, și noi ne împărtășim din această lumină neîncetat. De aceea, Sfânta Înviere este piatra de temelie a învățăturii noastre creștine, a Crezului nostru, căci, dacă Hristos n-ar fi înviat, zadarnică ar fi fost credința noastră. Dar, pentru că Hristos a Înviat, este credința noastră puternică, mărturisirea este adevărată și este împărtășită tuturor, pentru că se aplică întrutotul la firea noastră care aștepta Învierea Mântuitorului Iisus Hristos ca început al nemuririi, al îndumnezeirii”.
“Pentru ca Mântuitorul Iisus Hristos să se ridice din mormânt întru Slavă și să mântuiască lumea din suferință”
Şi pentru că era mai mult decât necesar ca Învierea să fie argumentată, să fie dovedită, să fie mărturisită, așa cum a fost ea, ca «lucrare» dumnezeiască a Tatălui Ceresc, a Fiului Său Cel Preaiubit și a Duhului 
Sfânt care L-a Înviat pe Mântuitorul Iisus Hristos și L-a arătat lumii ca Dumnezeu adevărat și Om adevărat, în cuvântul său rostit cu maximă elocinţă şi presărat cu exemple pilduitoare, pline de substanţă, Întâistătătorul binecuvântatelor lăcaşe de cult din Oltenia le-a spus credincioşilor următoarele: “În Evanghelia de astăzi, această adeverire este descrisă clar de către Sf. Evanghelist Luca, cel care a spus și a mărturist despre călătoria lui și a Sfântului Cleopa pe drumul Emausului. Așadar, după Înviere, cei doi, Luca și Cleopa, mergeau la un sat din afara Ierusalimului, erau mâhniți și întristați, erau nedumeriți, erau îndoielnici de momentele și de greutățile, de suferințele Mântuitorului Iisus Hristos și de speranța lor care era în îndoială, era în încercare. Și pe când mergeau triști, fără să-și vorbească unul altuia, Mântuitorul Hristos S-a arătat lângă ei și a început să-i întrebe, de ce sunt triști și de ce sunt atât de tulburați. La care, Sfinții Apostoli, Luca și Cleopa s-au supărat că sunt întrebați în acel chip de acel «străin», de care s-au apropiat și i-au spus cu întristare și chiar cu supărare: «Numai tu singur ești necunoscător în Ierusalim de cele ce s-au întâmplat cu Iisus Nazarineanul, cel care era un bărbat drept și puternic în cuvânt și pe care căpeteniile noastre l-au judecat și l-au condamnat la moarte. Și iată, sunt trei zile de când el a fost îngropat. Noi aveam speranța că El este izbăvitorul, că El este cel care reface viața noastră, Mântuitorul! Și iată, mai sunt și unele vești din partea unor femei care au spus că El este viu»! Mântuitorul Hristos îi întreabă cu oarecare undă de dojană, de mustrare: «O, nepricepuților și zăbavnici cu inima! Oare, nu trebuia să sufere, să pătimească și să Învieze, cel care a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși?». Și a început să le vorbească din prooroci, din revelația dumnezeiască, să-i lămurească de faptul că toate acestea trebuiau să se întâmple, trebuiau să se împlinească, pentru ca Mântuitorul Iisus Hristos să se ridice din mormânt întru Slavă și să mântuiască lumea din suferință, din boală, din stricăciune, din moarte și din osândă veșnică. Și atât de repede a trecut un asemenea timp al călătoriei lor, că de îndată s-au aflat la casa unde trebuiau să meargă, ne spune Sf. Evanghelist Luca, singurul care mărturisește această întâmplare, la care el a fost martor al Învierii. El, ne mai spune că fiind seară și aproape de casă, L-a rugat pe «străinul» care i-a însoțit să rămână cu ei, și Acesta S-a înduplecat și a rămas acolo, și tocmai în momentul când au frânt pâinea, atunci li s-au deschis ochii lor și au cunoscut că e Mântuitorul Iisus Hristos, dar Domnul a dispărut din fața lor”, iar toate aceste evenimente care s-au succedat unele după altele în călătoria celor doi apostoli ne arată o mulțime de înțelesuri duhovnicești pe care Sfântul Luca le-a așezat spre înțelegerea și spre cunoașterea noastră a tuturor.
“Sfinții Apostoli sunt martori ai Învierii Mântuitorului Iisus Hristos”
În încheierea cuvântului său duhovnicesc, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit a ţinut să menţioneze că 
Sfânta Euharistie săvârșită de Mântuitorul Iisus Hristos în casa din Emaus deschide conștiința tuturor oamenilor, aşa cum a deschis calea înțelepciunii şi a înțelegerii Sfinților Apostoli, în așa fel încât ei şi-au dat seama că Acela care a fost cu ei pe cale îşi rânduia vorbele Sale, care: “Erau ca jăratecul în inimile Sfinților Apostoli, dar, în același timp ele trezeau o adorație, o cinstire a Mântuitorului Iisus Hristos, o împlinire și o bucurie nedescrisă. Nu erau ca niște cuvinte care mustrau sau care judecau, ci, erau cuvinte care înviorau și care trezeau la realitate ucenicii Domnului. Așadar, Sfinții Apostoli sunt martori ai Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, și Sfântul Luca, așa cum vedem, consemnează în Evanghelia sa aceste cuvinte ale Domnului, ca o mărturie că Mântuitorul Iisus Hristos a Înviat și din cuvintele Sfântului Luca vedem cum el prezintă în sinteză întreaga iconomie a mântuirii noastre, întreaga istorie a mântuirii noastre. Deci, prezența Mântuitorului Iisus Hristos, a cuvintelor sale și întâlnirea cu Sfinții Apostoli, Luca și Cleopa, nu fac altceva decât cronica întregii lumi descrisă sau înscrisă în câteva cuvinte în acest episod pe care Sfântul Luca îl prezintă la sfârșitul Evangheliei sale. De aici înțelegem, cum grija Mântuitorului Iisus Hristos a fost îndreptată spre Sfinții Apostoli, ca ei să se convingă că El este viu și nemuritor, și chiar cuvântul Sfântului Evanghelist Luca, în partea finală a acestei Evangheli, ne convinge că El, cu adevărat a Înviat! Dacă mai înainte, când a fost întrebat, de ce sunt triști, el a spus că unele femei au vorbit că El este Viu, iar de data aceasta, la finalul Evangheliei Sf. Evanghelist Luca spune că El cu adevărat a Înviat! Pentru că Învierea este temelia credinței creștine, este, într-adevăr, nădejdea noastră spre viața veșnică, împlinirea realității pe care noi o avem în biserică, și biserica prezintă drumul acestei realități spre împlinirea ei în viața cea veșnică! Prin urmare, Evanghelia de astăzi, ne arată cum Sfinții Apostoli au fost încredințați de Mântuitorul Iisus Hristos și apoi cum Sfinții Apostoli au vorbit despre această dovedire, această adeverire a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. Așadar, acestea au fost spuse ca și noi să credem, cum ne spune Sf. Apostol Pavel, și în credința aceasta să avem mântuire în Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, căruia se cuvine Slava, cinstea și închinăciunea, în vecii vecilor, Amin”!
La sfârşitul oficierii Sfintei Liturghii şi a parastasului de pomenire a Sf. Cuv. Irodion, credincioşii prezenţi au fost invitaţi în trapeza mănăstirii, pentru a gusta din bucatele pregătite cu osârdie de obştea de călugări ai sfântului lăcaş, cu ajutorul măicuţelor de la alte mănăstiri, cu toţii îndrumaţi şi păstoriţi cu înţelepciune de către Preacuviosul Părinte Arhimandrit, Ioachim Pârvulescu.
Profesor, Vasile GOGONEA
